Narcisa Mihai este o doamnă frumoasă, inteligentă şi extrem de talentată. S-a născut la Baia Mare, într-o zi de sărbătoare, 8 Martie. Locul in care a crescut, şi-a lăsat amprenta peste simţul artistic al Narcisei. Fiică a Maramureşului, una dintre cele mai frumoase regiuni ale României, Narcisa îmbină armonios calităţile native ale zodiei Peştilor cu un simţ artistic atent cultivat.
A studiat arhitectura, specialitatea proiectare structurală, şi artele frumoase. Meseria pe care o practică de când se ştie, arhitectura, este situată undeva la graniţa dintre artă şi ştiinţă; solicită imaginaţie şi dăruire, iar Narcisa pune un sâmbure de suflet şi dăruire în tot ceea ce face.
În România a proiectat clădiri şi biserici şi a fost profesoară de artă. În Statele Unite a lucrat în proiecte guvernamentale de mare anvergură. Recent, Narcisa Mihai şi-a dedicat timpul şi experienţa, comunităţii româneşti din capitala americană. Ea se ocupă de finalizarea proiectului bisericii “Sfântul Apostol Andrei” de la Potomac, un proiect ambiţios al comunităţii româneşti, iniţiat de regretatul părinte Gheorghe Calciu Dumitreasa.
Narcisa Mihai este pasionată de desen, pictură şi dansuri populare, pasiuni pe care le-a moştenit de la părinţi, le-a cultivat atent şi le-a purtat cu ea pe trei continente – Europa, Asia şi America de Nord. Pasiunea ei pentru tradiţii şi obiceiuri populare româneşti, i-a fost insuflată de tatăl ei, coregraful Gavril Ghiur – coordonatorul ansamblului de dansuri populare din Baia Mare, ansamblu care a participat la numeroase spectacole în ţară şi în străinătate. De la mama sa, profesoară de pictură pe sticlă şi zgârdane la Institutul Cultural Român “Augustin Buzura”, Narcisa a moştenit talentul şi gustul pentru pictură. Toate aceste talente, preocupări şi pasiuni, au transformat-o pe Narcisa în femeia fascinantă de astăzi. Probabil că de aceea, una dintre preocupările Narcisei, este introspecţia în propriul său univers interior.
Adiacenţă
De fiecare dată când îţi ating sufletul cu ambele mâini
mă simt copleşită de intensitatea cu care, oglindit în fiecare
picătură ce se prelinge din distorsionările unor realităţi care ne
definesc, se împrăştie cu furia celui care mai are încă ceva de
rezolvat, în cele mai mici detalii.
Nu-mi rămâne decât să construiesc, din bucăţele de suflet,
o grădină în care, din când în când, să-mi plimb, nestingherită, fericirea de a-ţi fi putut atinge sufletul, cu ambele mâini…
În urmă cu opt ani, Narcisa a venit în Statele Unite şi s-a stabilit în Virginia, împreună cu soţul ei şi cei doi copii. Sunt o familie reuşită, chiar dacă se întâlnesc rar, pentru că acum, copiii au propria lor viaţă la New York. Au moştenit de la ea calităţile fizice, talentul şi un rafinat gust pentru frumos, pe care le transpun în munca lor şi le duc mai departe.
Plecarea copiilor este un alt motiv de reflecţie pentru Narcisa. În lungile sale plimbări, pe plaja de la Virginia Beach , Narcisa a stat de vorbă adesea cu ea însăşi. Şi pentru că a simţit că este momentul să îşi exprime talentul şi altfel decât desenând, a început să scrie poezii. Am rugat-o să se autodefinească în câteva cuvinte, iar răspunsul Narcisei este exact ca şi ea – complex şi totuşi simplu, câteva versuri fără pretenţii, o explozie de culori.
