Vara aceasta jurnalistul și scriitorul Grigore Cărtianu s-a aflat timp de aproape două luni de zile într-un turneu prin mai multe orașe din Statele Unite și Canada pentru a ține o serie de conferințele care au avut ca fundament câteva dintre cărțile sale: “Sfârșitul Ceaușeștilor”, “Crimele Revoluției”, “Teroriștii printre noi” și “Cartea Revoluției”, respectiv “Hagi”. Printre orașele în care acesta a poposit s-a aflat și metropola Chicago unde timp de o săptămână a ținut o serie de mai multe conferințe, structurate astfel: * “Revoluţia română – cea mai mare diversiune televizată” * “Revoluţia din 1989 – o lovitură de stat bolşevică” * “Decembrie 1989: sângeroasa diversiune a KGB-iştilor din FSN” * “Cadoul otrăvit al Revoluţiei române: KGB-ul la putere” Personal am avut ocazia să citesc două dintre cărțile sale pe care le consider că n-ar trebui să lipsească din biblioteca oricărui român iubitor de carte. Adevărurile istorice pe care scriitorul le-a adunat și prezentat cu meticulozitate în aceste cărți, sunt de-a dreptul tulburătoare. Documentele, stenogramele, interviurile și toate celelalte detalii fac din cărțile sale un document extrem de prețios pentru cei care vor să cunoască și sa înțeleagă cu adevărat dacă în 1989 am avut parte de o revoluție sau o lovitură de stat. Aceste cărți îți ridică parcă un văl de pe ochi si îți deschid mintea pentru a întelege ce s-a întamplat cu adevărat în acele zile tulburi. Iată însă ce declară Grigore Cărtianu: “În evenimentele din decembrie 1989, în România au murit 1.116 oameni, dintre care 159 în regimul Ceauşescu şi 957 (de şase ori mai mult!) după răsturnarea acestuia. Tot în decembrie 1989, în România au intrat, oficial, 67.530 de cetăţeni sovietici, faţă de 30.879 în decembrie 1988. Creşterea de la un an la altul a fost de 118%, în condiţii de închidere temporară a graniţelor şi într-o perioadă cu evenimente periculoase, care de regulă alungă turiştii, nu-i atrag. Sunt doar câteva dintre cifrele care fundamentează această carte. De aici porneşte totul: de la cifre, în spatele cărora stau fapte. În sprijinul cifrelor vin documente şi mărturii, iar construcţia este întregită de interpretări logice ale acestora. De peste 20 de ani îi spunem Revoluţia din decembrie 1989. Unii mă avertizează că n-a fost nicio revoluţie, ci o clasică lovitură de stat. Au dreptate doar pe jumătate: în privinţa loviturii de stat. Asta nu înseamnă că n-a fost şi revoluţie (sau măcar revoltă populară). Una stimulată, e adevărat, dar orice revoluţie are stimulii ei. Cum poate fi numit acest amestec de revoluţie cu lovitură de stat? Măcar la acest capitol, românii au arătat multă inspiraţie: loviluţie, lovitură de stat cu public, revoluţie de stat, puci revoluţionar etc. Aşa cum pentru amestecul de democraţie şi dictatură, testat în primele luni de postceauşism, au găsit un termen genial: democratură. Milioane de români sunt convinşi că au participat la revoluţie. Eu însumi am fost convins timp de aproape 20 de ani, până când am intrat în hăţişurile documentării aplicate. Acum ştiu sigur că nu am participat la nicio revoluţie. Am fost doar masă de manevră – şi puteam fi carne de tun – în contrarevoluţie, dar asta am aflat-o mai târziu. Revoluţie a fost ce s-a întâmplat până la 22 decembrie 1989, ora 12.09, când elicopterul lui Ceauşescu s-a înălţat de pe acoperişul sediului CC al PCR. Au urmat câteva ore de euforie populară – iar a-i pune mustăţi lui Ceauşescu, în tablouri, după fuga acestuia, nu se numeşte revoluţie! –, după care a venit contrarevoluţia. Una organizată minuţios şi cinic de către cei care i-au luat locul lui Ceauşescu. Cei 957 de morţi pomeniţi mai sus sunt rezultatul acestei contrarevoluţii de tip comunist. Decembrie 1989 a fost o crimă în masă. Răsturnarea lui Ceauşescu se putea face şi fără atâta vărsare de sânge. Nu însă şi confiscarea puterii de către nucleul CFSN condus de troica moscovită Iliescu–Militaru–Brucan. Pentru a restabili adevărul, am pus cap la cap sute, poate mii de mărturii. Cele mai multe sunt făcute cu bună-credinţă. Altele sunt însă toxice, diversioniste, pentru că autorii lor nu sunt martori, ci făptuitori. I-am ascultat şi pe aceştia, le-am notat spusele, dar le-am folosit selectiv şi, acolo unde se impunea, cu precizări sau corecţii.” Cei care sunteți interesați să procurați una sau mai multe din cărțile sale îmi puteți trimite un mesaj la adresa de e-mail: vreausaintreb@yahoo.com
