O moștenire inedită, care îmbogățește patrimoniul cultural al românilor din Serbia, a văzut de curând lumina zilei. Ne referim la volumul „Lira bobocilor”, o culegere de cântece populare românești din Satu Nou, realizată de Radu Flora încă la mijlocul secolului trecut.
„Lira bobocilor” a apărut sub egida Editurii Societății de Limba Română din Voivodina – Republica Serbia și aparține bunurilor culturale care prind viață în anul când marcăm câteva evenimente deosebit de importante pentru istoria noastră culturală, și anume: un secol de la nașterea lui Radu Flora și Vasko Popa, șapte decenii și jumătate de la fondarea Revistei Lumina și șase decenii de activitate rodnică și continuă a Societății de Limba Română. Beneficiem de această avuție grație moștenitorilor omului de știință Radu Flora, domniilor lor Steluța Mulić și Viorel Flora, precum și a actualei conduceri a Societății de Limba Română.
În dicționarul limbii române cuvântul lira/liră este însoțit de mai multe sensuri. În cazul nostru, adică atunci când vrem să ne apropiem de „Lira bobocilor”, găsim un înțeles unic, acesta fiind cântecul bobocilor, adică al locuitorilor din Satu Nou. E un cântec străvechi, încărcat de miresmele timpului și, totuși, atât de nou pentru noi și vremurile noastre. Este împletit din doruri stinse și nestinse, din rugăciuni și blesteme, din trăiri și tresăriri, toate adunate în sufletul omului din popor, care s-au revărsat în văzul lumii atunci când și-au găsit făgașul prielnic. Cântăreții populari și-au purtat cântecele cu ei și le-au spus lumii în diferite situații și moduri. Unele dintre ele s-au transformat în cuvinte scrise și apoi în moșteniri, dar, desigur, cele mai multe au pierit odată cu cei plecați în lumea fără dor.
Creațiile populare de acest gen au ocupat de-a lungul timpului locuri binemeritate în cercetările și studiile multor oameni de știință din lumea întreagă. Aceștia au relevat și argumentat multipla lor importanță și valoare. În acest context ne aducem aminte de filosoful și poetul german Herder[1], care a consemnat într-unul din studiile sale următoarele: cântecele sunt arhiva poporului și prin ele popoarele se descriu singure.
Ne cufundăm în lumea cântecului bobocilor cu smerenia cuvenită, pentru a nu tulbura liniștea ciobănașului care stă de veghe, alături de veșnicul său fluier, în ilustrația de pe copertă.
Răsfoind, apoi, cele 291 de pagini ne lăsăm ademeniți de mirajul unei lumi bântuite de vitregia uitării. Însă, cîntecele (de dor, de drag, de jale, de bucurie, de despărțire …) și descântecele (de bubă, de cuie, de giuochi, de izdat) ne amintesc încă o dată de nemurirea neamului românesc.
Cântecele cuprinse în culegerea „Lira bobocilor” reflectă „sub orice formă, gustul sentimentul sau inteligența omului nostru și nevoia lui de modelare artistică a vieții și a mediului său.” Acest adevăr, pe lângă alte informații, îl desprindem din Prefața volumului, care poartă semnătura dr. Radu Flora. În același loc găsim date despre identitatea și evantaiul tematic al celor 372 de specimene folclorice cuprinse în această culegere. Sunt creații originale cu iz bănățean, neatinse de poluare, care, conform afirmațiilor prefațatorului și culegătorului, au fost preluate de la generațiile anterioare, de către cântăreți excelenți. Ei și le-au însușit ca fiind ale lor fiindcă le interpretau, dar au contribuit în același timp la rafinarea versurilor.
Fie că sunt balade, cântece satirice, strigături ori doine, cele mai autentice creații au luat naștere în anturajul unor personaje, întâmplări fericite și tragice din locul de viețuire al bobocilor. În același context se așază obiceiurile și tradițiile de sărbători, de nuntă, cătănie, înmormântare.
Adâncindu-ne în lectura cântecelor, ne alegem și cu farmecul graiului bănățean, o altă componentă a patrimoniului cultural imaterial, care a ținut laolaltă românii de pe aceste meleaguri. Vom reproduce doar câteva versuri argumentative, preluate din Numărătoaria Marie: „Maica Priacista/ S-o luat pîn fuoc arzînd,/ Pîn spini înspinînd,/ Pîn acie – mpungătoarie,/ Pîn topuoare tăietoarie,/ Ungie lacrămi pica/ Bun grîu se făcia.//”
În același timp, din versurile cântecelor observăm că lumea străbunilor a fost altfel decât lumea noastră. Timpul curgea într-un ritm anume, dictat de legi nescrise, care stabileau rânduiala zilelor de muncă și a sărbătorilor, a credințelor, a diferențelor sociale și multe altele.
Rândurile de mai sus, care se referă la întâlnirea cu Lira bobocilor, reprezintă o exprimare neconvențională, departe de analiza sau prezentarea culegerii, însă înzestrată cu înțelegerea, aprecierea și duioșia omului care se bucură de promovarea și afirmarea valorilor și bunurilor culturale și spirituale românești în spațiul multietnic și multicultural din Serbia.
———————-
[1] Johann Gottfried von Herder, Despre înrâurirea artei poetice asupra obiceiurilor popoarelor în timpurile vechi și noi, 1778.
—————————
Dr. Brândușa JUICĂ
Vârșeț, Serbia
4 septembrie 2022
