Deputatul Lubanovici
a fost ales prin vot democratic si nu numit !
Aparut prin fluxul de presă Romanian Global News, protestul public şi mizerabil al directorului revistei “Clipa Magazin” ce este pe cale de dispariţie, Dwight Patton, acuză şi denigrează cu nesimţire un reprezentant ales în mod liber şi democratic pentru a reprezenta Colegiul 3 al Diasporei în Parlamentul României.
Deputatul Mircea Lubanovici a fost ales şi nu numit, lucru care probabil domnul Dwight Patton îl pricepe cam greu.
Pentru că domnul Patton susţinea sus şi tare că ziarul pe care-l păstoreşte se conduce după principiul “Nu sunt de acord cu ceea ce spui, dar voi apăra până la moarte dreptul tău de a spune ceea ce gândeşti.” considerăm că s-a auto-obligat să publice acest contraprotest în revista domniei sale ca drept la replică al românilor din Diaspora, al acelora, care l-au ales pe domnul deputat Mircea Lubanovici, să-i reprezinte.
Permiteţi-ne domnule Patton să vă facem o recapitulare a rezultatelor obţinute de către candidaţii din acest colegiu electoral şi să vă reamintim faptul că Mircea Lubanovici (PDL) a reuşit performanţa să se claseze pe primul loc cu cele mai multe voturi. De altfel el a obţinut un scor de trei ori mai mare (da am zis bine: de 3 ori mai mare) decât candidatul PNL clasat de pe locul 2, acesta din urmă fiind la un avantaj de mai puţin de 1% din totalul de voturi faţă de candidata PSD ce s-a clasat pe locul 3.
Domnul Patton îşi începe pledoaria cu o serie de acuzaţii pe cât de grave în aparenţă pe atât de aberante şi lipsite de substanţă. Acesta susţine faptul că “s-au oferit sume însemnate de bani, pentru “cumpărarea” voturilor “. Am dori să ne spună şi nouă cine a plătit, cât şi cui pentru voturi? A aduce acuzaţii şi a împroşca cu noroi este uşor şi la îndemâna oricui, mai greu este să le şi dovedeşti. Sau domnia sa ne crede pe românii din acest colegiu suficient de naivi să credem orice bârfă fără a avea pretenţia la dovezi?
Cât priveşte implicarea bisericilor în procesul de votare, acestea au servit pur şi simplu doar ca locaţie unde românii să poată vota. Dacă unii nu ştiu, bisericile româneşti din Diaspora, spre deosebire de România, nu au doar rolul de a fi locul unde oamenii se închina lui Dumnezeu; ele sunt un adevărat nucleu în jurul cărora se formează şi se construieşte comunitatea; este locul de întâlnire al românilor în care vin să se cunoască mai bine, să lege prietenii, căsătorii; vin pentru a organiza evenimente artistice şi culturale, pentru a-şi găsi un loc de muncă sau o locuinţă, şi uneori să discute chiar şi afaceri, etc, etc…
În plus aceste secţii de votare au fost aprobate de Ministerul Afacerilor Externe, iar dacă cineva se îndoieşte de legitimitatea lor ar trebui să contacteze direct consulatele şi ambasadele din zona în care locuiesc, pentru a-şi clarifica nelămuririle. Fiecare secţie de votare, fără nici o excepţie, a avut o persoană din cadrul Ministerului Afacerilor Externe care a fost prezentă tot timpul în cadrul desfăşurării alegerilor pentru a observa orice neregulă. Ba mai mult, fiecare partid politic a avut dreptul (şi multe chiar şi-au exersat acest drept) de a-şi delega observatori proprii în fiecare secţie de votare. Acuzaţiile aduse iresponsabil şi cât se poate de maliţios de către directorul Clipei pe cale de dispariţie sunt nu doar la adresa deputatului Lubanovici ci şi la adresa Ministerului Afacerilor Externe, precum şi a tuturor membrilor comisiilor secţiilor de votare cu observatori de partid cu tot.
Şi dacă domnul Patton are pretenţia a avea un spirit democrat şi că locuieşte în SUA de atâţia ani, de ce nu se uită atunci şi la faptul că până şi guvernul federal american permite şi chiar încurajează folosirea sălilor sociale ale bisericilor (chiar şi unele româno-americane) ca secţii de votare!
Cât priveşte acuzaţiile cu privirea la unii şi la alţii anchetaţi de autorităţile americane, domnul Patton uita de faptul că nu deputatul Lubanovici este cel investigat şi nu el este responsabil de problemele pe care unul sau altul le are cu legea. Mai mult decât atât, întâmplător, în Statele Unite, cei care sunt într-o anchetă în desfăşurare beneficiază de prezumţia de nevinovăţie: “innocent until proven guilty”.
Cât de rău intenţionat poate fi domnul Patton, sau cât de multă otravă vrea să împrăştie în lumea liberă românească căutând să-l acuze prin asociere pe deputatul Lubanovici de nişte lucruri sau înfăptuiri pentru care sunt învinuite alte persoane, una dintre care (domnul Caza din Sacramento) l-a întâlnit doar într-un grup de peste 30 de romani-americani din această comunitate cu care s-a fotografiat. Cât despre asocierea sa cu domnul Lucescu dorim să reamintim domnului Patton că aceştia au fost amândoi editori şi sponsori ai ziarului Romanian Times şi nu aveau alte afaceri împreună! Domnul Lubanovici nu poate fi acuzat de ce-ar fi învinuit domnul Lucescu într-o afacere unde el nici nu a avut acces, la fel cum nu poate fi acuzat nici de ce-ar face sau n-ar face orice alt român din vecini.
Domnul Patton a încercat să citeze fel şi fel de filozofi şi să ne dea tot felul de trimiteri la fel de fel de scriitori, având impresia că o să pară mai cult, şi în acest fel o să impresioneze cititorii care oricum nu-l citesc, şi-l lăsa, cum este firesc, să falimenteze.
Cât priveşte “intelectualii şi sutele de mii de români din diaspora, care au luptat pe frontul invizibil …” acei români sunt atât de invizibili că au dispărut cu desăvârşire; iar la alegeri s-au evaporat complet, pentru că altfel ar fi fost prezenţi la secţiile de vot, cu paşapoartele valabile, gata să pună ştampila pe candidatul lor preferat, încât să nu mai dea prilejul nimănui care nu-i reprezintă, să fie ales şi trimis în Parlamentul României.
Întâmplător însă NOI, ne-am păstrat paşapoartele valabile tocmai pentru a putea vota, am mers la vot, am votat şi am ales un reprezentant dintre candidaţii pretendenţi la funcţie.
Între un prozelit om de afaceri de o prosperitate rară, dar certat cu legea în România, un ateu independent American cu studii superioare, o candidată socialista care simpatizează cu foştii comunişti, şi un om mai simplu însă cu frică de Dumnezeu, romanii din Colegiul 3 al Diasporei au ales pe cel din urmă.
Bilanţul activităţii sale nu se face după opt luni şi nici după un an ci în cel mai bun caz la jumătatea sau la sfârşitul mandatului. Până atunci însă dacă cineva are ceva de zis, fie de bine sau rău, o poate face direct deputatului ales pentru că acesta nu şi-a ascuns datele de contact ci şi le-a păstrat la vedere. Vă întrebăm, domnule Patton, înainte să vă publicaţi articolul aţi încercat vreodată, măcar o dată, să-l contactaţi pe domnul Lubanovici?
Şi dacă tot vreţi să fiţi folositor, de ce nu daţi mai bine un sfat bun pentru toţi romanii din acest colegiu? Nu credeţi că ar fi bine ca românii care n-au votat, dar fac scandal şi sunt nemulţumiţi, să îşi facă actele pentru a participa data viitoare la alegeri? Şi între timp ar fi bine să pună mâna fiecare pe telefon sau să trimită un email deputatului lor, pentru a-şi spune deschis şi în mod direct problemele şi doleanţele pe care le au, dar în acelaşi timp să fie conştienţi că nu tot ceea ce vor cere, se va şi putea rezolva peste noapte sau pocnind din degete.
Domnule Patton, în urmă cu câţiva ani aţi promis d-lui Lubanovici că-l veţi desfiinţa pentru că şi-a permis să facă un ziar distribuit pe gratuit stricându-vă piaţa de distribuţie pentru revista Clipă, însă chiar aşa de josnic nu v-a crezut nimeni.
Noua românilor din Diaspora ni se face scârba când un aşa zis director de publicaţie românească denigrează pe nedrept nu doar o persoană ci chiar un deputat, ales liber şi democratic, în una din instituţiile cele mai înalte din stat, Parlamentul României doar pentru a da astfel avantaj în ajun de campanie electorală prezidenţială cripto-comunistului socialist-marxist PSD-ist. Iată că se folosesc şi azi exact aceleaşi metode ca pe vremea vechiului împuşcat când ţinta atacurilor nu este doar o persoană incomodă, ci victimele reale sunt de fapt toţi membrii familiei sale.
Nouă, romanilor din Diaspora, ne este lehamite de astfe de specimene precum domnul Patton, ne scuzaţi că l-am numit domn, care în loc să contribuie la unificarea comunităţii, o învrăjbesc şi o dezbină şi mai mult.
