Totusi, noi despre ce votam?
Toata lumea discuta cu aplomb despre prezidentialele americane, o batalie aproape comica intre doi pensionari simpatici care se iau in serios. Fiecare dintre cei doi candidati vor sa salveze America, Trump pastrand-o traditional-imaculata, Biden transformand-o in ofranda a socialismului utopic. In spatele povestilor ideologizate din mass-media si in intunericul catacombelor unde barbati adevarati (si cateva doamne de familie buna) pun tara la cale, pariurile sunt mult mai mari. Batalia pentru viitorul socio-politic si cultural al celei mai puternice natii din lume se petrece in cu totul alta parte.
De parca nici nu s-ar intampla, in parallel cu alegerile prezidentiale, noi alegem si la nivel local, apoi reprezentantii nostril din Camera Reprezentantilor, si, extrem de important, senatori pentru Senatul american, parte din cei o suta de tovarasi si prieteni de care depinde, im mare masura, tot ce se intampla in tara tuturor posibilitatilor. Stim cu totii ce inseamna separarea puterilor in stat. Numai ca Senatul, camera superioara a legislativului, inmagazineaza o suma de puteri care depasesc administrativul si justitia.
In era unei catrastofale falii intre ideologii, o posibila acaparare de putere in Senat a democratilor, in paralel cu pastrearea majoritatii in Camera Reprezentantilor si o posibila victorie prezidentiala (deci o totala lipsa de veto) ar crea o dictatura ideala. Si perfect legala. Ar fi cadrul “democratic” in care s-ar putea schimba radical o parte din legile prin care se pastreaza un echilibru de putere, de la inceptia Constitutiei incoace. Desigur ca au mai fost etape in care si legislativul si administratia au fost de aceiasi culoare politica (primii doi ani ai presidentiei Trump, de exemplu), dar a existat un traditional bun-simt politic in a nu exagera acapararea de putere si de a pastra macar impresia de echilibru bi-partinic. Incalacand traditia, democratii zilelor noastre au declarat deja, sus si tare, ca in cazul in care vor avea intreaga putere la dispozitia, vor instaura majoritatea simpla in Senat, ceea ce va inlesni acceptul oricarei initiative legislative democrate fara drept de apel din partea partidului de opozitie si fara posibilitatea unui veto presidential. In contentul unor legislatii modificate prin majoritatea simpla, exista posibilitatea ca Partidul Democrat sa fie in majoritate in perpetuitate. Singurul mod de a balanta acesta putere legislativa ar ramane ca republicanii sa catige (din cand in cand) presidentia.
In acest context este de inteles de ce confirmarea la Curtea Suprema americana a unei judecatoare conservatoare (propusa de presedintele Trump) este atat de importanta pentru republicani si atat de incrancenata.
In concluzie, ar trebui sa fim mult mai atenti la campania electorala pentru locurile deschise din Senat. Deocamdata republicanii au majoritatea. Sondajeje de opinie preconizeaza posibilitatea ca Senatul sa ajunga jumatate-jumatata. Moment in care vice-presedintele poate sa incline votul. Cu un Senat fara o majoritate (simpla) republicana, chiar si daca Donald Trump castiga prezidentialele, intram intr-un real impas poltico-ideologic. Asa ca zic si eu, parafrazand marele poet:
Si totusi exista votare
Si totusi exista bestem
Dau lumii intregi instiintare
Votez, am curaj si ma tem!
