Ultima campioană a României dată de provincie, la începutul deceniului 9, echipa de fotbal a Universităţii Craiova a devenit, în ultimii ani, protagonista tristă a unei veritabile telenovele. Nenumărate schimbări de acţionariat, neinsiprate şi pripite schimbări de antrenori, dar şi duium de transferuri făcute “în orb”, de pe Internet, au adus Craiova Maxima pe ultimul loc în clasamentul Diviziei A, fără şanse de a evita prima retrogradare din istoria uneia dintre cele mai iubite echipe din istoria fotbalului românesc.
Istorie
La începutul anilor ‘80 aducea României prima calificare de răsunet în fazele superioare ale unei competiţii europene intercluburi. Echipa naţională nu începea fără minimum cinci titulari olteni, într-o vreme în care Steaua şi Dinamo atacau titlul inclusiv cu argumente guvernamentale. Lung, Tilihoi, ªtefănescu, Oblemenco, Balaci, Cîrţu, Crişan, Cămătaru, apoi Gică Popescu, Săndoi, Badea şi Craioveanu erau idolii unei echipe căreia poeţii simţeau nevoia să-i dedice ode şi să o numească, o dată pentru totdeauna, Craiova Maxima. Oblemenco nu mai e. Nici Zoli Crişan. Silviu Lung e un banal antrenor cu portarii. Săndoi e, la rându-i, un antrenor în duzina Diviziei B. Cîrţu face istorie tactică ba la Galaţi, ba la Piteşti, oriunde, numai la Craiova nu.
Balaci a încercat şi el, câteva etape, să facă pe profetul în propria ţară, apoi, scârbit, a preferat să-şi rotunjească averea antrenând, pe milioane de dolari, în zona Golfului. Cămătaru se ocupă relaxat şi indiferent de propriile-i afaceri, extrem de profitabile, în vreme ce Gică Popescu n-are nici un chef să-şi strice imaginea manageriind Craiova, aşa că preferă să facă echipă cu fraţii Becali la cea mai importantă firmă de impresariat sportiv din ţară. Craioveanu e legendă vie în Spania, în Primera Division, unde Getafe i-a pregătit deja un post de director sportiv. În fine, inimosul Badea şi-a rupt gâtul încercând să le facă pe toate, gratis, în Bănie: antrenor, director tehnic, co-acţionar. A lăsat echipa pe ultimul loc în clasamnet şi s-a retras şi el. Astfel, în urma unor tranzacţii mai mult sau mai puţin transparente, Universitatea Craiova a rămas exclusiv pe mâine lui Dinel Staicu.
Craiova retrogradată. Ar fi putut fi altfel?
Istoria prezentă e alta: Craiova a terminat ultima turul prezentei ediţii de campionat şi este ultima şi în clasamentul neoficial întocmit pe baza partidelor din retur disputate până la jumătatea lunii mai. “Ar fi putut fi altfel?”, se întreabă Daniel Nanu, comentator al cotidianului “Gazeta Sporturilor” într-o recentă analiză. “Ar fi putut să se salveze o echipă patronată de un fost plutonier de miliţie, Staicu, în umbra căruia a înflorit pe post de salvator, ca un mucegai, un fost descărcător de navete, Mititelu? Ar fi putut scăpa o echipă antrenată timp de zece etape, o treime din campionat, de un antrenor, Pavel Badea pe numele sau, care a închis ochii la toate transferurile-fantomă realizate de patron şi de consilierul-caricatură al acestuia? Ar fi putut găsi malul o formaţie care în ceasul al doisprezecelea se dă pe mâna unui technician (Marian Bondrea , n. r.) obişnuit cu ţîrîitul eşalonului secund? În fine, avea vreo şansă o grupare care trăieşte, de ani buni, doar din umbrele trecutului? Răspunsul nu e nici dificil, nici prea cuprinzator: NU.”, îşi încheie Nanu evaluarea critică a situaţiei Universităţii. Nanu are dreptate: Universitatea 2005, pe numele ei actual ªtiinţa U Craiova, este corolarul celor mai nefericite întâmplări care i se pot întâmpla unei societăţi. Într-o atare conjunctură, fotbalul din teren chiar nu mai contează! Să nu-şi imagineze cineva că Universitatea e ciuca bătăilor în Divizia A! Nicidecum: e campioana meciurilor pierdute “la mustaţă, cu ghinion şi, de regulă, la un gol diferenţă.
Soluţii balcanice pentru Craiova
Retrogradată cu acte în regulă după etapa a XXV, în care a pierdut la Timişoara, Craiova se gândeşte mai mult la viitor decât la prezent. Ce-i de făcut? Surse autorizate afirmă ca Dinel Staicu ar putea redeschide negocierile cu omul de afaceri Gigi Netoiu (fost securist, fost acţionar la Universitatea, actual membru în conducerea lui Dinamo Bucureşti) pentru vînzarea clubului. Poetul Mircea Dinescu, omul care l-a însotit pe Neţoiu la precedentele tratative, susţine că afacerea nu e picată, dar totul depinde de Staicu. Un alt om de afaceri, şi el dubios, Nicu Gheară, pare interesat să preia Universitatea, dar numai din vară. “Daca echipa va fi retrogradată, va cumpara un loc în Divizia A”, explică liderul “Craiovei Maxima”, Ilie Balaci, un apropiat al lui Gheară. Dacă însă ªtiinţa va retrograda, iar la vara echipa va intra în posesia municipalităţii craiovene, oficialităţile oraşului vor încerca o fuziune cu clubul bucureştean de primă divizie FC Naţional. De altfel, primarul Antonie Solomon şi “vicele” Gigi Nedelescu au purtat mai multe runde de negocieri cu preşedintele lui FC Naţional, Gino Iorgulescu, care ar urma să fie şef şi în clubul nou creat.
Toate soluţiile de mai sus, singurele vehiculate în acest moment, sunt, e clar, soluţii de compromis. ªi nu de compromisuri duce lipsă o echipă devenită, în numai zece ani, din campioana României, prima retrogradată şi din Craiova Maxima Craiova Minima.Partidul, Ceauşescu, Universitatea
Cine este, însă, groparul Universităţii? Dinel Staicu, evaluat de revista “Capital” la o avere de circa 70 de milioane de dolari reprezintă un caz tipic de devenire în România post-decembristă. Fostul miliţian a derulat la început afaceri cu carburanţi şi cu certificate de proprietate, apoi a trecut la domeniul construcţiilor.
La mai puţin de 50 ani, Staicu este cel mai notoriu nostalgic al erei Ceauşescu. Pe lângă multe alte proprietăţi în peisajul economic – deţine societăţi în cele mai diverse activităţi – Staicu se mândreşte cu ideea deschiderii unui muzeu dedicat epocii Ceauşescu, în care a reuşit să reunească numeroase obiecte care au aparţinut fostului dictator. La nivel sportiv, Staicu a vândut clubul CSM Reşiţa sindicatului local pentru suma simbolică de un euro, în timp ce la Universitatea Craiova, deşi a vândut 25Î din acţiuni, a rămas în continuare un om important în viaţa echipei.
Pe Dinel n-a investit deloc sentimental la Craiova. A luat implicarea în echipa de fotbal doar ca afacere, fie ea strict financiară, fie ca imagine. Cum imaginea i s-a şifonat datorită managementului defectuos şi al poziţiei echipei în clasament, Staicu încearcă acum să vândă Universitatea, “la bucată” – jucător cu jucător – sau per total, unui alt investitor sau autorităţilor locale. Jucători care cochetează cu echipele naţionale ale ţărilor de care aparţin, Pleşan şi Moţi, respectiv bosniacul Guso şi ivorianul Daouda i-ar putea aduce lui Staicu milioane bune de euro.
