Pe 25 ianuarie s-au împlinit 120 de ani de la intrarea în această lume a celui ce va deveni o personalitate a picturii româneşti – Catul Bogdan (1897-1978). Este unul dintre primii profesori de pictură a Şcolii de arte din Cluj-Napoca, cel care va forma alături de Aurel Ciupe şi Romul Ladea trio-ul de aur al educaţiei plastice din acest oraş, cu o solidă cultură şi în zilele noastre.
Deşi absolvent al unui liceu militar şi a unei şcoli de ofiţeri, îşi face debutul în arta plastică la Ateneul Român, la numai 22 de ani, când deschide prima expoziţie personală alături de un tânăr arhitect – Horia Creangă (nepotul scriitorului Ion Creangă) – iniţiator al arhitecturii urbane moderne şi ale căror construcţii încă mai pot fi văzute în Bucureşti. Acest pictor tânăr şi dornic de a pătrunde în lumea artei, avea să revină pe simezele capitalei peste cinci ani de zile, timp în care îşi definitivează studiile de artă în Franţa la cele două prestigioase şcoli, Academia Julian şi Şcoala de Arte Frumoase. În această nouă expoziţie Catul Bogdan îl va avea ca partener de dialog cromatic, pe unul din pictorii români postimpresionişti, Lucian Grigorescu.
La numai 32 de ani, în 1929, Catul devine profesor la Cluj, unde va rămâne pănă în preajma vârstei de 54 de ani, când se va muta la Bucureşti, la Şcoala Naţională de Artă, ocupând tot funcţia de profesor până la 70 de ani.
Preocupările lui pentru artă, pentru pictură în special, au îmbrăţişat două forme de expresie – pictura de şevalet şi pictura monumentală. A fost dornic să se exprime prin intermediul culorii şi în pictura de factură sacră, realizând picturi murale în două biserici din Timişoara şi în Catedrala Ortodoxă din Cluj-Napoca.
Am să reamintesc cititorilor de frumuseţea şi eleganţa tonurilor şi a culorilor pe care artistul le folosea în tablourile sale, prezentându-vă două lucrări, două peisaje din două zone diferite.
Primul tablou se intitulează ,,Peisaj timişorean”. Acest cadru compoziţional pe care ni-l oferă vizual pictorul, poate fi înţeles şi ca o mărturie prin care, ni se dezvăluie modul său de organizare a spaţiului, de subordonare a materiei picturale unui desen puternic, realizat din linii pline de forţă. Acoperişurile caselor oferă ritmicitate, dar ar fi fost prea gemetrizant totul, dacă nu ar fi intervenit cu vegetalul, cu acei copaci desfrunziţi, care prin grafia dată de trunchiurile şi crengile lor au creat un ,,dans” vizual. Din punct de vedere cromatic există o armonie de griuri colorate bine delimitate prin petele aşternute pe forme, în tuşe mici. Acestui spaţiu pictorul Catul Bogdan i-a oferit o oarecare muzicalitate, tocmai prin rafinamentul cromatic şi prin efectele date de lumină şi umbră.
De la peisajul cantonat într-un desen riguros trecem la frumuseţea unor pensulaţii largi ce construiesc armonia unui ,,Ţărm la Mangalia”. Respectând legile compoziţionale specifice peisajelor marine, pictorul se lasă sedus de atmosferă pe care o redă cu fidelitate. Există un tremur parcă al valurilor, un joc subtil născut din tonurile de albastru ale cerului şi cele ale apei, despărţite printr-o subtilă linie albă, cu mici inflexiuni de ocru, semn al orizontului. Tuşele ritmate aşezate în primele planuri ale compoziţiei conferă vivacitate, completând compoziţia. Şi tot pentru echilibrul vizual, echilibru între cele trei elemente cer, pământ, apă, artistul plasează în stânga imaginii o parte stâncoasă a ţărmului, care prin tonurile sale calde de ocru şi cele reci, de verde, oferă un punct de stabilitate şi în acelaşi timp oferă o perspectivă vizuală profundă.
Şi pentru că la prima lucrare accentul cădea pe desen, am inclus în prezentarea aceasta şi o lucrare de grafică numită ,,Micul acordeonist”. Aici descoperim frumuseţea liniei şi a jocului ei, linii cu diferite grosimi, ce se transformâ pe alocuri în pete. Privind cu atenţie această lucrare descopăr modul ludic prin care artistul a tratat tema şi i-a redat o anumită vibraţie, luând în considerare şi vârsta personajului desenat.
Dacă în momentele de ritm cotidian doriţi să vă opriţi o clipă pentru a vă bucura sufletul, păşiţi într-un muzeu sau o galerie de artă. Descoperiţi câtă frumuseţe există în tăcerea acestor edificii. Obiectele, peisajele sau oamenii redaţi în tablouri, nu mai există, dar trăiesc datorită acestor artişti, care, prin operele lor le-au dat şansa de a rămâne întru veşnicie.
Să nu uităm că 25 ianuarie nu este o simplă dată în calendar, ea marchează naşterea unei figuri importante în paginile istoriei artei româneşti – Catul Bogdan.
——————————-
Dr. Cristina OPREA
Turda, 25 ianuarie 2017