Prin ochelarii din degete împreunate de pe afișul spectacolului său “Sunt un orb”, Horațiu Mălăele pare a privi spre sine și spre noi, spectatorii săi entuziaști și avizi, prin filtrul umorului inconfundabil și al spontaneității sale proverbiale. El însuși sintetizează în spirit esența recitalului său: “în spectacol e vorba despre mine, dar e vorba și despre dumneavoastră”.
În seara de sâmbătă, 21 septembrie 2013, Societatea Culturală “Viitorul Român” a avut privilegiul de a fi gazda unei întâlniri cu un monstru sacru al teatrului, filmului, vieții artistice românești. Horațiu Mălăele a ajuns și în sudul Californiei, reprezentația fiind un episod în cadrul turneului său nord-american, început la Chicago și continuat cu San Francisco și Toronto. Spectacolul a avut loc în sala de festivități a Universității CalPoly, Pomona.
Deși epuizat și incă sub influența schimbării de fus orar, Horațiu Mălăele a început monologul său în trombă, spre amuzamentul publicului, în stilul flegmatic ce-l caracterizează, prezentându-se ca “prestator de servicii culturale către populație” și declarând: “M-am îmbrăcat în negru pentru că am auzit că sunteți morți după mine”.
Prezența artistului, de o simplitate și umanitate copleșitoare, încântă prin naturalețe, Horațiu Mălăele fiind unul dintre cei mai iubiți și apreciați actori și oameni de cultură români. Recitalul său extraordinar în “Sunt un orb” îmbină cu măiestrie și subtilitate comedia cu filosofia și literatura. Nuanțele filosofico-contemplative ale umorului său unic, cu care interpreta, în anii ’80, un inegalabil Rică Venturiano (“Mai mulți inși trec în fugă pe lângă butoiul…MEU…îngiurându-mă. Eu, ca un june cu educațiune, mă fac că nu auz”) se regăsesc în aplombul și versatilitatea cu care dă glas unor poezii de Nichita Stănescu, Emil Brumaru, Spiridon Popescu, Adrian Păunescu,, Teodor Pâcă, George Topîrceanu, Mircea Micu. Dialogul intens, în care actorul, recitator și improvizator, implică și publicul într-o experiență interactivă, reușește să copleșească prin varietate și umor debordant.
Personalitate de tip renascentist, Mălăele e dificil de categorisit. Brand-ul Horațiu Mălăele îl include pe actor, pe regizor, pe caricaturist și patron de galerie (a înființat în București, în zona Lipscanilor, un Atelier de Caricatură), toate asezonate cu un talent cu multiple fațete. Consumator avid al artei sale, publicul californian l-a urmărit fascinat timp de peste o oră, în care Mălăele recită, povestește într-o varietate de stiluri actoricești și de stări de suflet, sau tace relevant. Actorul navighează prin textul scris cu pânzele întinse ale artei sale inconfundabile, interpretarea de o desăvârșită subtilitate transmițând respectul său profund pentru scrisul literar și, mai ales, pentru poezia română. Tăcerile lui sunt atât de grăitoare încât, adesea, nu mai asculți ce spune, vrăjit de tensiunea artistică a prezenței sale scenice. Maestrul ne propune în spectacol un colaj spumos al multor momente memorabile ale umorului său, cu fragmente din “Calcule după petrecere” de Dan Mihăescu, “O zi din viața mea” de Toni Grecu, “Sunt un bețiv” de Doru Țărnea și “La cules de cucuruz” de Mircea Micu, la care s-a râs homeric, cu lacrimi!
Recitalul s-a terminat într-o efuziune de optimism înțelept, Maestrul transmițând mesajul său încărcat de umanitate, concis, dar atotcuprinzător:
“Vă invit ca, în continuarea vieții dumneavoastră, să râdeți, pentru că râsul e muzica sufletului, să vă jucați, e secretul tinereții, să citiți, e fântâna înțelepciunii, să gândiți, este izvorul puterii, să fiți calmi, este calea spre fericire, să fiți buni, este cheia succesului și să iubiți, este rațiunea de a trăi”.
Au urmat aplauze interminabile și tristețea frustrantă a despărțirii de un prieten… În continuare, Horațiu Mălăele a autografiat mai multe volume ale cărții sale “Rătăciri”, spectatorii cumparând și DVD-ul cu “Momente de aur”. Doamna Ionela Kloes, președinte al “Viitorului Român”, i-a luat apoi Maestrului un interviu.
Pe site-ul său, Horațiu Mălăele își descria esența succinct, pe versuri proprii : “Alcătuirea mea cea condamnată/ Să-ncapă în “A fost odată…”. Acest apreciat om al culturii române e, într-adevăr, o poveste frumoasă, despre ”un om obișnuit, care încearcă să comunice cu lumea”, așa cum se autodescrie în cartea sa “Horațiu despre Mălăele” (2008). Printre fotografii, poezii, caricaturi și fraze istețe, cartea conține și Decalogul său. Iată a zecea poruncă: “Dacă nu reușești, modelează-ți existența după principiul “se întâmplă doar ceea ce trebuie să se întâmple”. Este o dură, dar relaxantă fatalitate”. Fatalitate sau nu, venirea Maestrului Horațiu Mălăele în mijlocul diasporei californiene și al “Viitorului Român” a marcat un moment cultural de o anvergură unică, pe care îl vom pomeni mult timp, cu orgoliul de a fi fost acolo.
