Trebuie sa incep, dragii mei, cu un citat. Scrie Andrei Plesu despre ”faptul ca sunt român e, totuşi, o pură întîmplare. Nu o regret, dar nici nu mi-o pot pune la butonieră. Pot doar spera să valorific atît cît pot şansa aceasta genetică, să nu-mi fac de rîs locul naşterii şi concetăţenii, să mă port frumos cu limba română şi, vorba lui Constantin Noica, să povestesc şi altora cîte ceva despre partea noastră de cer”. Cu capul sus si cu mandrie, asta unii din noi mai facem, ramanem ambasadorii fara portofoliu ai tarii mama. Din suflet si cu respect pentru cultura romana si fratii nostri din partea cealalta de lume. Dar asta nu inseamna ca, in fapt, suntem conectati la realitatile romanesti, mai ales la cele politice. Asimilati in tarile de adoptiune, ne-am schimbat optica, ne-am modificat mentalitatile socio-politice. Chiar daca am ramas in spirit romani, ca cetateni implicati politic, ca votanti, suntem din ce in ce mai ne-romani. Pentru unii asta suna poate a lipsa de patriotism. Ba chiar suntem acuzati public ca nu ne mai intereseaza, ca ne-am ajuns in America si nu ne mai doare de ai nostri. Pentru ca nu ne mai bagam in foc, nu mai militam pentru un partid sau altul, pentru ideologii care din departari nu mai rezoneaza in constiinta noastra sociala. Nu mai sustinem cu aplomb candidati, persoane politice despre care nu stim mai nimica, fiind din generatii diferite, decat din presa de scandal unde celalalt e tot timpul fost securist, iar acuzatorul e un sfant fara dosar.
Ca sa raman cu constiinta impacata, dragi prieteni, nu pot sa votez in numele unui popor pe care-l iubesc de moarte, dar al carui destin politic nu am cum sa-l influentez decat daca votez emotional, pentru rude sau cunostinte din copilarie, pentru fosti colegi de facultate, pentru amicii sau binefacatorii prietenilor mei. Adica in cardasie. Si atunci aportul meu ar fi trunchiat pentru ca am amici in partide opuse. Si nu vad cum pot sa-i impac, sa sustin pe unul de dreapta in favoarea unuia de stanga cand pentru mine, prietenul lor, amandoi sunt in centru. Sunt blocat la mantinela de forte politice care ma depasesc.
O sa ma intrebati, stimabililor, daca toti emigrantii gandesc ca mine. In general comunitatea romaneasca din California nu este deloc nepasatoare fara de tara mama. Pasiunile sunt la fel de vehemente ca la telviziunile romanesti (da, e adevarat, mai toata lumea se uita la romani, in direct, pe internet). Conflictele de opinie intre sustinatorii domnului Presedinte si cei ai domnului Prim-ministru ajung sa desfaca prietenii. Fiecare emigrant este mai mult sau mai putin influentat de situatii concrete petrecute in familiile ramase acasa. Asculta si este atent la opiniile celor apropiati care sunt conectati la pulsul politic ce le contamineaza viata diurna. Sustinatorii sau detractorii devin o extensie a nevoilor (si solutiilor) care-i conditioneaza pe cei ramasi in Romania. Rare sunt pe-aici dezbaterile ideologice, schimbul de opinii depersonalizate care sa ia in considerare prezentul si viitorul romanesc. Si astfel lupta de clasa intre romanii-americani se desfasoara cu nabadai prin atacuri la persoana, acuze, informatii truncate, intreg arsenalul copiat “de acasa”. Ce v-am spus?
Saptamana aceasta sunt alegeri locale si in SUA. Si daca cumva sunteti nedumeriti, dragi compatrioti, jocurile politice se aseamana, parca trase pe calapod. Si politicienii americani se acuza unii pe altii de mizerii iesite din comun. Ba chiar ca au fost securisti acoperiti (adica au lucrat pentru CIA sau alte organizatii nebuloase). Si localnicii, electrizati din cand in cand de cate o idee, devin, incetul cu incetul, apatici si dezinteresati. Intre baseball si politica exista o concurenta ne-loiala din care sportul castiga, la public, mereu. Bag de seama ca nu v-ati gandit niciodata, dar America sufera de cel mai scazut nivel de participare la vot. Si cu toate campaniile electorale teatralizate pe micile ecrane, care costa saci de bani, cu scandalurile de riguarea atasate cu aplom de media, atentia publica este la minim in aceasta saptamana inainte de alegeri. De-mi vine sa zic: eu…pentru cine votez?
In incheiere, fratii mei, va doresc o toamna frumoasa, plina de bucate si licori, in dulcele stil romanesc de care ne este atat de dor (si de pofta). O sa treaca si alegerile acestea, o sa avem un alt Presedinte – mult success stimate domn! – si politichia va fi la fel de ascutita ca intotdeuna. Asa ca va urez cu aplomb: votare placuta!
Si daca ar fi fost sa ma prezint la vot as fi stampilat cu ardoare pentru draguta si eleganta si distinsa doamna. Pentru ca sunt in primul rand barbat si mai apoi apatic votant. Nu-i asa?
