Câte culori strânge, neliniștită!
Câtă tandrețe picură pe vise!
Și clipa se arată-așa grăbită
Lunecând spre lumini aproape stinse…
Și-atâtea frunze zboară-n anotimpul
Cu fața spre vară. Soarele scade,
Melancolia, peste fire, cade,
În spațiul de-argint cochetează timpul.
Ușor se scutură brazii de taină,
Totu-i părere!?.. Miros de rășină.
Și încă o toamnă timpul închină
Ochilor noștri, într-o altă haină…
Pe-o melodie apare zefirul
Și-n dans cu frunza imită iubirea
În ochi călătorește nemurirea…
Astăzi, încă, zâmbește trandafirul!
E o toamnă în care râde cerul…
…………………………………………………….
Eu stau pe pat de frunze colorate
Și prind, din jur, atâtea nestemate!
Iubesc toamna,. îi iubesc misterul,
Iubesc și dorul dulce-al strălucirii
Din ochii verzi iviți din sânul clipei
Și din toate culorile risipei,
Ce lasă-atâtea vise amintirii……
