Romanii care doresc cetatenia germana trebuie sa se faca dovada unui loc de munca si sa nu se dea batuti de la inceput din cauza uluitoarelor gaselnite ale legilor germane pentru straini. Din nefericire strainii nu sunt bineveniti in Germania, de aceea cand doresc sa obtina cetatenia germana, li se pun piedici si li se gasesc pricini, indiferent de pregatirea profesionala ori de nivelul intelectual. In general un profesor universitar roman ori un intelectual din fostul bloc estic este tratat cand vine vorba de cetatenia germana, exact ca o femeie de serviciu keniana ori un gunoier turc. Strainilor care vor cetatenia gemana nu li se recunosc calitatile ori provenienta, ei sunt tratati absolut la fel atata timp cat au pretentii la ciolanul german. Toata lumea stie ca nationalismul german nu mai exista, ori ca acolo unde totusi se strecoara vreun fir de nationalism, este imediat sugrumat in fasa. Totusi partidul national german nu este scos in afara legii iar camarila de neo-nazisti rasi in cap si cu camasi negre isi face loc din cand in cand printre stirile televizate de seara. Orice german stie la ce duce nationalismul – la nazism, fascism si lagäre de concentrare. Asa ca strainii care indraznesc sa spuna despre functionarii de stat care ii impiedica sa obtina cetatenia germana printr-o birocratie care-ti face greata in epoca informaticii, ca ar gandi ca niste nazisti, sunt imediat luati la ochi si denuntati organelor in drept.
Germanii sunt foarte buni la capitolul denunturi. In timpul celui de-al doilea razboi mondial o persoana care se afla in litigiu cu alta persoana nu trebuia decat sa intocmeasca un denunt in care sa sustina ca l-a vazut dand o coaja de paine uscata unui evreu – scapa de toate necazurile. Primul lucru care-l inveti in Germania este sa-ti denunti vecinul: ca da prea tare la radio, ca te trezeste cand ciocäneste cu tocurile pe trepte, ca munceste ilegal ( fara sa plateasca impozit), ca a inselat o societate de asigurari, ca magnolia lui se dezvolta pe teritoriul aerian de deasupa curtii tale ori ca si-a plantat plante de marijuana in sera de legume. Politia se prezinta imediat la locul faptei, vinovatul plateste o amenda dar daca e strain, e in pericol de a fi expulzat. Denuntatorul primeste insa o recompensa, denunturile sunt incurajate si desi germanii sunt foarte credinciosi si traditionali, nimeni nu se gandeste sa-si ierte aproapele ci doar cum sa-l elimine.
Al doilea lucru care-l inveti in Germania este sa tii distanta fata de ceilalti ori sa-i tii pe ei la distanta fata de tine. Nimeni n-are voie sa deranjeze intimitatea altei persoane, nici cu apropiere fizica, nici cu intrebari curioase si nici cu vreo cerere de ajutor. Aici ori iti faci totul singur ori nu trebuie sa te astepti sa te ajute cineva in vreo problema ori sa-ti arate cineva cum ti-ar fi mai usor intr-o situatie noua, ori sa-ti dea cineva ceva, din pura prietenie.
Si totusi, cunosc o gramada de romani care doresc sa fie recunoscuti cetateni germani. Ei spun ca nu-i intereseaza politica, ca de bine de rau s-au integrat si stiu sa pastreze distanta la fel ca nemtii, ca au tot ce le trebuie si nu vor decat o cetatenie care sa le permita sa fie rapiti de piratii somalezi si rascumparati de un stat care a ajuns sa fie apreciat ca cel mai democratic din Europa. Drept pentru care, mai multe capete luminate recrutate dintre creierele care produc intrebarile acelea inteligente pentru concursurile cum sa castigi un milion, s-au apucat sa creeze cca 300 de intrebari ghiduse adunate la un loc sub numele de Test pentru obtinerea cetateniei, intrebari la care strainii trebuie sa raspunda in cadrul unui examen cu plata. Raspunsurile se gasesc in Constitutia Germana, in manualul de Istoria Germaniei nou, scris dupa unificarea celor doua Germanii si in alte regulamente interne ale Politiei, primariilor si Tribunalelor. Si daca asta n-ar fi fost de-ajuns, strainii care doresc sa-si castige dreptul de vot in Germania ori sa calatoreasca in SUA cu pasaport german, trebuie sa mai absolve si un Test auditiv tot cu plata, test care dovedeste capacitatea de intelegere ori constientizare a ceea ce ti se spune, dicteaza, in limba germana.
Daca ar fi vorba de o limba germana vorbita, de care te lovesti toata ziua si pe care o inveti din zbor traind aici ori pur si simplu la cursurile populare de limba, obtinerea cetateniei n-ar fi o problema dificila. Doar ca textele lecturilor enumerate mai sus sunt parca scrise intr-o alta limba. Cand deschizi Constitutia te asteapta tot felul de capcane lingvistice ale caror traduceri nu le gasesti in dictionare nici sa dai cu tunul. De aceea statul german s-a mai gandit si la un curs de limba germana special, obligatoriu si foarte scump, unde strainii care de regula lucreaza ca infirmieri, chelneri, vanzatori la brutarie, muncitori la curatenie ori in constructii, sa poata invata vocabularul distins si sofisticat al autorilor tratatelor ori lucrarilor de doctorat in istorie, politica sau lingvistica. Uneori trec mai multi ani pana cand cursantii reusesc sa ia examenul de absolvire. Dar sa zicem ca romanul e baiat destept si trece si de faza cu cuvintele in limba sparga – si se prezinta la amandoua examenele si le ia. Acum vine momentul cand isi aduna toate hartiile intr-un dosar si se prezinta la Biroul pentru obtinerea cetateniei germane.
Prima conditie pentru obtinerea cetateniei: trebuie sa ai cel putin 3 ani decand ti-ai anuntat domiciliul stabil la evidenta populatiei. A doua conditie – trebuie sa fii incadrat in munca. Ok, muncesti de te rupi dar trebuie sa ai si un salariu mai maricel. Trebuie sa stiti din start ca salariul minim pe economie nu ajunge pentru obtinerea cetateniei. In general nemtilor nu le place sa munceasca pe salariul minim atata timp cat exista o lege care spune cä asigurarile sociale le platesc celor fara serviciu, chiria, asistenta medicala si le mai da si bani de buzunar in fiecare luna. Locurile de munca pe care se arunca strainii sunt tocmai acelea remunerate cu salariu minim, ca atare de multe ori ei cumuleaza 2-3 job-uri pentru a obtine in sfarsit un venit mai mare care sa-i ajute sa viseze la o anumita cetatenie.
Joburile nu sunt insa pe durata nedeterminata cum eram noi invatati la Romanica – ci doar pe cateva luni, cel mult 1-2 ani. Asa ca se poate intampla sa mai treaca ani pana cand te poti prezenta la nenorocitul ala de Birou pentru obtinerea cetateniei. Totusi nemtii au si ei o inima, legea spune ca daca nu ai reusit sa gasesti un serviciu satisfacator, nu trebuie sa astepti decat 8 ani dupa ce te-ai stabilit in Germania si ai dreptul sa dai examenele si sa-ti depui in sfarsit dosarul. Ori daca ti-e greu sa dai examenele la 20-30 de ani, astepti pana cand implinesti 65 de ani cand poti depune imediat dosarul fara nici un comentariu, daca mai visezi sa te deplasezi in cele doua Americi ori in Noua Zeelanda sau Australia unde prezentarea unui pasaport german are niste avantaje ca n-ai loc sa le enumeri pe o coala ministeriala.
Una din barierele finale este intrebarea daca ai renuntat la cetatenia romana. Pai nu, zici, de ce sa renunt la ea?! Aaa, pai asa nu merge, statul german nu admite decat o singura cetatenie. Pai, continui tu dezorientat, sunt altii care au cate cinci! Desi nu se recunoaste deschis ca persoanele venite din fostul bloc comunist sunt discriminate, tratamentul aplicat acestora este diferit de cel aplicat africanilor, japonezilor ori sud-americanilor.
O intrebare interesanta mi se pare si aceea enuntata cu nevinovatie de functionarul de la biroul ptr obtinerea cetateniei: la ce va trebuie cetatenie germana din moment ce Romania face parte din Uniunea Europeana si toata lumea are acum aceleasi drepturi? Ei, aici ramai interzis. Cum sa-i spui asa brutal functionarului german ca in Romania pe langa haosul legislativ, persoanele particulare nu prea au nici un fel de drepturi?! Asa ca te duci cuminte la ambasada romana si declari ca vrei sa renunti la cetatenia din mosi-stramosi din ratiuni care nu privesc pe nimeni. Faptul ca renuntarea la cetatenia romana presupune platirea unei taxe de cca 1000 de euro, nu ti se spune de la inceput ca sa nu suferi vreo comotie cerebrala.
Odata facuta miscarea cu noua cetatenie, trebuie sa casti ochii pentru ca daca nu esti atent, o poti pierde in cateva secunde. In urma cu 6-7 ani un contingent de 20.000 de turci fosti azilanti si posesori de cetatenie germana, au plecat sa-si viziteze neamurile din Asia Mica. Acolo li s-a sugerat cu viclenie de catre vamesi si alti functionari publici turci ca isi pot cumpara cetatenia turca daca doresc, statul turc admitand mai multe cetatenii. Ceea ce s-a si facut pe loc, moment cand au curs bacsisurile din belsug. La intoarcerea in Germania cei doua zeci de mii s-au trezit invitati la biroul pentru straini unde li s-a comunicat ridicarea cetateniei germane si cu ea si a unor drepturi.
Obtinerea cetateniei e o chestiune delicata si intima despre care romanilor nu le place sa bata toba. Am avut insa ocazia sa discut cu foarte multi romani domiciliati in Germania despre necesitatea ori inutilitatea cetateniei germane. Tot ce am scris eu mai sus nu e destinat sa-i descurajeze pe cei ce doresc sa devina cetateni germani, dimpotriva. Totusi cand s-au hotarit sa mearga pe drumul spinos al obtinerii unel alte cetatenii, sa se gandeasca bine daca nu cumva mai tarziu vor dori sa se intoarca in Romania. Pentru ca stiti si dumneavoastra proverbul acela romanesc: decat codas la oras, mai bine in satul tau, fruntas!
