CURIOZITĂŢI AMERICANE (2)

Natura virgină şi neîmblânzită a Americii şi resursele ei aparent inepuizabile au format premizele unei viitoare puteri mondiale. În acelaşi timp, coloniştii şi emigranţii pe care i-a atras noul continent au fost oameni tineri şi întreprinzători care au realizat într-adevăr potenţialul dominant al noii lumi. Aceştia s-au pus imediat pe treabă şi nu s-au mai oprit. Time is money!

La descoperirea Americii existau puţini locuitori indigeni pe teritoriul actual al Statelor Unite şi natura era practic netransformată de mâna omului… Păduri virgine, preerii nesfârşite, munţi majestoşi, ape curgătoare, lacuri şi o abundenţă naturală piscicolă şi cinegetică de necrezut. S-a calculat, de exemplu, că numai pe teritoriul SUA de azi existau circa 50 de milioane de bizoni. Au fost vânaţi fără milă pentru pielea lor până când s-a ajuns la ultimele câteva sute de exemplare pe care le-a salvat de la măcel intervenţia autorităţilor federale. Acum mai există câteva zeci de mii de bizoni în parcuri naţionale şi în diverse ranch-uri particulare. Deasemenea, s-a calculat că la sosirea europenilor existau 50 de mii de urşi cenuşii (grizzly). În prezent mai sunt câteva mii. Datorită vânării excesive a animalelor carnivore s-au înmulţit însă excesiv numărul animalelor ierbivore. Şi azi există în SUA aproximativ 20 de milioane de cerbi şi căprioare. Numai în micul stat Maryland sunt circa 240 de mii din care vânătorii pot „recolta” anual 80 de mii.

În mod tradiţional, în America se muncea din adolescenţă până la adânci bătrâneţi. În 1950, de pildă, optzeci la sută din americani mureau înainte de a se pensiona. Începând de prin anul 2000 americanii mai trăiesc însă încă 20 de ani după pensionare. Între ei mă aflu şi eu!! Când eram tânăr munceam şi pentru mine şi pentru pensionari. Acum, muncesc tinerii pentru mine. Cine va munci însă pentru mulţimea de pensionari de mâine? Apropo de vârstă. Potrivit vechilor scrieri, Cristofor Columb a murit la o vârstă înaintată… Avea 55 de ani! Azi în America se trăieşte frecvent 80-90 de ani şi specialiştii susţin că în viitor longevitatea va depăşi o sută de ani.

Libertatea nelimitată şi nivelul ridicat de trai material sunt emblemele Americii. Pentru acest nivel ridicat, în SUA se cresc anual peste 300 de milioane de curcani. Curcanul la cuptor se afla pe meniul tuturor familiilor americane de Thanksgiving Day (Ziua Mulţumirii). Curcanul e o pasăre emblematică americană. S-a apreciat că în stare naturală, în prezent în SUA există circa 5 milioane de curcani şi vânarea lor e strict reglementată. Curcanii sălbatici trăiesc în zone mai puţin populate. Eu i-am văzut în zona muntoasă şi împădurită din sudul Arizonei.

În altă ordine de idei, Statele Unite reprezintă țara cu cea mai înarmată populaţie civilă din lume. Când eram profesor în Etiopia am fost întrebat de ce ţin americanii atât de mult la ideea de a avea arme? Pe moment nu am găsit răspunsul, dar motivele trebuie să oglindească istoria Americii. Coloniştii au avut nevoie de arme pentru a vâna, dar şi pentru a se proteja de indienii pe care i-au decimat sau i-au împins pas cu pas spre vest. Posesia de arme a dus însă la o rată foarte ridicată a criminalităţii. Şi totuşi, în Africa de Sud criminalitatea e de zece ori mai mare decât în America.

Americanii sunt foarte mândri de istoria lor şi de ei înşişi, dar acest lucru nu i-a oprit să se războiască între ei. Benjamin Franklin, revoluţionar proeminent şi unul din autorii Declaraţiei de Independenţă, a avut un fiu care a luptat de partea englezilor şi care după revoluţie a părăsit America şi s-a stabilit definitiv în Anglia. În acele timpuri, disputa era între coloniştii care vroiau o ţară independenta şi cei rămaşi loiali Angliei. Disensiunile dintre Americani au continuat. În timpul războiului civil, cel mai sângeros război din istoria Americii, s-a bătut frate cu frate, dar linia frontului era clară: Nord contra Sud. În aceşti ani ai noului mileniu divergentele sunt principial economice şi ideologice; s-a polarizat societatea şi nu mai există o linie clară de separare între tabere. Se va ajunge oare la un nou conflict armat intern? Un prieten mai în vârstă, profesor universitar şi tot de origine română, afirma că în următorul război se va bate om cu om şi linia frontului va trece prin inimile noastre. Sper că nu am ajuns acolo?

• Alte însemnări interesante.

Numele de Casa Albă a fost folosit prima oară în 1901 de către Preşedintele Theodore Roosevelt. În prealabil era cunoscută ca Executive House. Spre surprinderea vizitatorilor, Casa Albă e destul de modestă şi are doar o sută de camere. Palatul Schönbrunn din Viena are o mie cinci sute, iar palatul imperial din Beijing avea nouă mii de camere.

Potrivit statisticilor, zece la sută din suprafaţa Americii e asfaltată… dar jumătate din străzi nu au trotuare. Când am sosit în America am avut impresia că se făceau mari eforturi să se asfalteze întreaga ţară. Eforturile continuă şi azi, dar slavă domnului încă nu s-a reuşit. Şi dacă totuşi se va reuşi, unde vor mai creşte plantele? Ce se va întâmpla cu agricultură?

Pe la 1900, 40 la sută din smericani locuiau la ţară şi lucrau pământul. În jurul anului 2000 numai doi la sută din Americani mai lucrau direct în agricultură? Agricultura tradiţională nu mai e o afacere bănoasă. Ştiaţi că un fermier american primeşte doar între 10-12 la sută din preţul alimentelor din magazine? Oricum, în viitor alimentele vor fi pregătite în laboratoare. Rămâne doar să ne schimbăm gusturile.

Originea individualismului american şi european din zonele temperate pare să fie cultivarea grâului, în care agricultorii pot munci singuri. Originea colectivismului asiatic din zonele calde provine din cultura orezului, unde irigarea şi munca în comun sunt obligatorii. Un hectar irigabil de orez poate da trei recolte pe an, dar are nevoie de 60 până la 80 de lucrători. În occident un hectar de grâu poate fi lucrat de o singură persoană.

America se consideră binecuvântată de Dumnezeu iar americanii se cred un popor ales cu menirea de a lupta împotriva tiraniei şi de a aduce libertate şi democraţie lumii… Ce spun însă amerindienii? Comerţul dintre coloniştii europeni şi amerindieni a fost de la început foarte important. Între altele, Europenii le-au adus indienilor alcool cu care i-au decimat şi indienii le-au dat noilor veniţi tutun cu care îi decimează şi azi. Ambele tabere au ignorant faptul că cel mai important comerţ nu e schimbul de mărfuri, ci schimbul de idei.

Miturile populaţiei Hopi din vestul Americii amintesc de trei distrugeri anterioare ale omenirii: prin Foc, prin Îngheţ, şi ultima dintre ele, prin Inundaţii. Occidentul cunoaşte una singură, Potopul lui Noe, dar pregăteşte următoarea distrugere.

• Nouă Ordine Mondială.

Prăbuşirea Uniunii Sovietice şi a comunismului ateu şi fără Dumnezeu au dus treptat la expunerea Americii însăşi ca o ţară nu numai fără Dumnezeu, dar cu manifestări şi practici anticreştine. Expresia „Nouă Ordine Mondială” a fost utilizată pentru prima oară în timpurile moderne de fostul preşedinte George Bush Sr. în timpul primei campanii împotriva Irakului. Expresia există însă de mult timp şi e imprimată pe bancnotele Americane. (Novus Ordo Seclorum). Ideea terorismului internaţional şi a fundamentalismului Islamic a înlocuit comunismul. S-a găsit un nou ţap ispăşitor!

Preşedintele Abraham Lincoln afirma: „Poţi înşela unii oameni tot timpul. Îi poţi înşela uneori o dată chiar pe toţi. Nu poţi înşela însă toţi oamenii tot timpul…” Acest lucru ar trebui să-l ştie politicienii de azi.

***

Arhitectura e considerată muzica sculptată în piatră. Arhitectul Lewis Kahn a spus că arhitectura trebuie să răspundă nu neapărat nevoilor, ci dorinţelor noastre. Bethoveen nu a avut nevoie de Simfonia a IX-a. El a dorit-o şi acum oamenii au nevoie de ea.

***

 Cele două bombe atomice lansate de America în 1945 la Nagasaki şi Hiroshima aveau denumirile de cod „Little Boy” (Copilul) şi „Fat Man” (Grasul).

***

Zona (Area) 51 are o pistă de aterizare de 10 kilometri, fiind cea mai lungă pistă din lume. Nu e de mirare că acolo aterizează UFO-urile!?

***

În Statele Unite există o concepţie foarte practică şi foarte frumoasă. Se numeşte „Matching Funds”, adică înmulţirea sau dublarea donaţiilor. Dacă o organizaţie doreşte să primească donaţii pentru o cauză umanitară, ea trebuie să înceapă să adune ceva fonduri şi atunci alte persoane sau instituţii contribuie la acele fonduri. Unii chiar le dublează, dar primii paşi trebuie să-i facă iniţiatorii proiectului. Adică Dumnezeu te ajută, dar trebuie să te zbaţi şi tu.

***

Zece la sută din populaţia Americii e alcătuită din imigranţi, cetăţeni americani născuţi în alte ţări. La New York proporţia acestora se ridică la 16 la sută iar în California se ridică la 25 la sută. Dacă actualele tendinţe demografice continuă, în viitor sud-vestul Statelor Unite va trebui să înveţe limba saniolă. Eu am început deja. În Arizona, ca şi în California, spaniola e comună. De fapt, în anul 2003, pentru prima oară de când a devenit stat american în 1850, în California s-au născut mai mulţi Hispanici decât toţi ceilalţi. Nu e de mirare, California a fost colonie spaniolă şi a aparţinut Mexicului.

• Money, money!!!

Peste 95 la sută din oaspeţii cazinourilor îşi pierd banii. Mi-am dat seama de acest lucru în primele mele ore la Las Vegas unde am lucrat timp de trei luni. Anual sosesc la Las Vegas peste 40 de milioane de vizitatori. Majoritatea lor îşi încearcă norocul şi bine înţeles că pierd. Altfel, cazinourile ar da faliment, dar ele prosperă. Mulţi turişti care sosesc la Las Vegas sunt arabi musulmani. Aceştia consideră America drept o ţară decadentă şi imorală, dar vor să guste și domniile lor din decadența ei.

***

În America banii înseamnă aproape totul şi fiecare individ vrea să devină milionar. Cu criza şi inflaţia actuală e posibil ca foarte curând să devenim toţi milionari, numai că milionul nu va mai avea valoare.

***

Unu la sută din Americani deţin 33 la sută din toată avuţia ţării. Şi ce fac cu banii? Excese! De exemplu, pregătirea şi întreţinerea unui câine pentru competiţii canine costa circa o sută de mii de dolari pe an. Oau! Să revin însă la realitatea de zi cu zi. Pe mine mă costă un tuns 15 dolari. Pentru căţelul nostru Remi, tunsul, spălatul şi toaletă costă 130 de dolari. Frizeriţa vine la domiciliu cu maşina ei, un minibus Mercedes elegant şi cu toate dotările necesare. Totul durează circa o oră, dar trebuie să rezervăm operaţia cu cel puţin o lună de zile mai înainte. Cred că mi-am greşit meseria. Şi apropo… într-o zi când am avut ceva de rezolvat prin oraş şi m-am întors acasă, am găsit un bileţel. Nick, mănâncă tu ficatul prăjit! Lui Remi nu-i place… Remi mănâncă numai fripturi. Aşa l-a obişnuit Miriam, iar noi facem parte din clasa mijlocie a Americii!

***

În cariera mea americană am lucrat cea mai mare parte din timp la guvern. Am fost radio-jurnalist vreo 20 de ani şi profesor universitar vreo 15 ani. La început, înainte de a-mi face doctoratul, am mai muncit pe unde am putut timp de vreo cinci ani. M-am zbătut şi am avansat, dar până la un punct, apoi am fost blocat. Zilele acestea am citit un articol despre modul în care se fac avansările în cadrul birocraţiei guvernamentale. Conforma autorului se fac după criteriul „Reverse Darwinism” (Darvinism întors pe dos). Mediocrităţile ajung în posturi de directori! Pot să depun mărturie în acest sens. Directorul administrativ al „Vocii Americii”, un individ submediocru şi fără studii, a dat dispoziţii scrise la un moment dat ca studiile universitare să nu fie luate în considerare la acordarea calificativelor anuale ale angajaţilor. Acest lucru se întâmplă în timp ce noi reporterii explicăm politica internaţională a Americii.

***

În 1975 când m-am angajat la „Vocea Americii”, primul meu salariu a fost de 13 mii de dolari pe an, adică vreo 5-6 dolari pe oră. Şi tocmai îmi susţinusem doctoratul. Exact în aceiaşi perioadă se declasase marea greva a metalurgiştilor Americani şi transmiteam la radio despre condiţiile grele de muncă şi doleanţele greviştilor. Deabia după vreo două luni am aflat că salariul muncitorilor siderurgişti era de 25 de dolari pe oră şi greviştii erau nemulţumiţi. Drept rezultat, o mare parte din industria metalurgică Americană a dat faliment!

***

Modelul de automobile Ford-22 a fost introdus în 1908 la preţul de 825 de dolari. Ford inventase chiar şi o glumă pentru a atrage cumpărători: „Puteţi alege orice culoare atât vreme cât culoarea aleasă e negru…” În 1927, când Ford produsese 15 milioane de maşini şi a renunţat la model, celebrul automobil costa 260 de dolari. Ford a inventat totodată banda rulantă. Azi se aplică în toată lumea şi în multe domenii. America a fost de altfel prima tara modernă care a introdus standardizarea producţiei.

***

Diamantul „Hope”, expus la muzeul de ştiinţe naturale din Washington, valorează sute de milioane de dolari. Nu încercaţi să-l achiziţionaţi. A adus numai tragedii posesorilor lui.

***

Banii costă bani. Tipărirea unei bancnote americane costa patru cenţi. Iar stanţarea unui cent de cupru costa aproape… un cent. De ce se mai bat asemenea monete? Din motive contabiliceşti. Apropo! Când am sosit în Statele Unite mi-am făcut o regulă personală să nu mă aplec să iau monete pierdute de alţii pe strada decât dacă erau de 25 de cenţi. De mult timp nu mă mai aplec după nici o monetă. Nu mă lasă nici demnitatea şi nici şira spinării. Mă întreb ce aş face dacă aş găsi un „cocoşel” de aur?

• Ciudățenii

Vreţi să reţineţi numele celor cinci mari lacuri de la graniţa cu Canada? Reţineţi acronimul HOMES: Huron, Ontario, Michigan, Erie şi Superior. Apropo. Numele Canada, vecina de la nord, provine de la cuvântul amerindian „Canata”, care înseamnă aşezare sau sat.

***

Despre animale exotice: În mediul lor natural, mai există în lume aproximativ cinci mii de tigri, dar în grădinile zoologice din Statele Unite şi în diverse proprietăţi particulare există şapte mii. Ziarul Washington Post menţiona că în anul 2008 existau numai în statul Texas 1340 de tigri.

***

În timpul atacului terorist de la 11 septembrie 2001 în spaţial aerian American se aflau în zbor patru mii de avioane civile. Bănuiesc că nu e deloc uşor să le urmăreşti pe toate.

***

Ushuaia, aflat în Ţara de Foc, în Argentina, la extremitatea de sud a celor două Americi, e cel mai sudic oraş din lume. Acolo, într-un parc naţional, m-am împotmolit într-o turbărie din care am ieşit cu mare greutate. Şi eram singur, nu ca în Djibouti unde m-am scufundat în noroi vulcanic. Norocul meu că în Djibouti nu eram singur. Din Ţară de Foc am revenit totuşi pe picioarele mele. Din Djibouti am revenit pe propriile picioare după 37 de zile de spitalizare…

• Încotro se îndreaptă America?

Pe 18 ianuarie 2023 parlamentul din Arizona, stat în care locuiesc de peste zece ani, a aprobat proiectul de lege prin care profesorii nu se mai pot adresa elevilor pe numele de botez. Şi de ce? Pentru că numele de botez le indica genul masculin său feminin. Noile tendinţe le oferă elevilor dreptul să-şi aleagă singuri sexul, adică: homo, lesbi, bi, or asexuali. Viitor de aur America are!

***

La nivel naţional guvernul de la Washington tocmai a anunţat că risca să-şi suspende din nou activitatea pentru că nu mai sunt bani la buget. Statele Unite au o datorie astronomică şi acum trebuie să împrumute noi sume de bani. Şi cât de mare e datoria federală? Când e vorba de trilioane cifrele nu mai au nici un sens şi nu mai pot fi înţelese. Zilele acestea a apărut un articol în care autorul a calculat cu ajutorul unui computer ca dacă cineva ar porni de la unu şi ar număra dolar cu dolar i-ar trebui aproape un milion de ani să numere toată datoria guvernului.

Cui îi este datoare America? Cine a delapidat banii lumii? De ce dolarii americani sunt proprietatea Băncii Rezervelor Federale şi sunt oferiţi pentru uz guvernului la preţ de cămătărie? Ştiaţi că Federal Reserve (Banca centrală a Americii) este un consorţiu de bănci particulare în care Statele Unite au un singur vot? Globaliştii care până acum ne manipulau din culise au ieşit la vedere şi nu se mai sinchisesc de muritorii de rând. Ei şi-au pregătit bine trepăduşii care le executa ordinele. Vai de viitorul nostru…

——————————–

Prof. Dr. Nicholas DIMA

Tucson, Arizona, SUA

10 iunie 2023