(file dintr-un pseudojurnal )

1. Sunt in cautarea unui inceput pentru un “pseudojurnal de litoral”, din care am promis sa trimit cateva fragmente “Gandacului de Colorado”; am contactat publicatia din S.U.A. la 3:30 noaptea /sau “in chiar dimineata plecarii”/. La cateva ore am primit un “ok” ce m-a facut fericit toata ziua (astfel voi avea posibilitatea sa scriu dupa propria “reteta” impresii ce preced sezonul estival…). Dar “finalul” se va intampla inainte de 1 Iunie, o zi cu multiple semnificatii pentru mine (in anul in care a decedat profesoara de matematica  Livia Iacob, sotia mea, la 1 Iunie ar fi implinit 51 de ani; insa a murit pe 16 aprilie, 2006, la catva timp dupa o operatie de cancer la san; a murit in bratele lui Mihai, fiul nostru /acum medic de familie in Franta, pana isi va da “stepurile”, examene americane de diferenta, pentru a deveni chirurg in S.U.A., visul sau…/.

Un bun prieten ma invitase mai de mult sa facem “un tur de litoral” cu masina lui, iata ca M. se tine de cuvant si suntem deja in drum spre litoral intr-o zi cu soare, nu am dormit decat vreo doua ore, am corectat testele studentilor mei pana spre dimineata…Sunt fericit ca am un “ok” de la “Gandacul de Colorado” si o zi cu soare in fata. Cum imi voi incepe acest reportaj pe litoralul romanesc?

2.  (sunt deja la finalul celei de-a doua documentari , am revenit de pe litoral de o zi si citesc o stire pe Internet:

Imi vine in minte un titlu tentant: “Daca Paul McCartney ar veni pe litoralul romanesc…”    Ii dau “tarcoale” , maine am deja multa treaba la universitate, va trebui sa decid in urmatoarele ore fiindca mai tarziu nu voi mai avea timp…(si titlul ramane scris undeva sus, deasupra primelor insemnari, cu siguranta ca nu-l voi mai schimba; in fond de ce nu ?  Daca in Romania tot a venit Mike Jagger si “the Rolling Stones”, Madonna, “the Killers”, “Metallica” si Bob Dylan? )

Podul Regele Carol I

3.  Primul drum la mare l-am facut impreuna cu tatal meu. Cred ca aveam sase sau sapte ani cand se organizase o excursie pe litoral cu ocazia unui meci de fotbal intre o echipa din Bacau si “Farul” Constanta…Copilarisem intr-o statiune balneara renumita pentru izvoarele sale, Slanic Moldova, tatal meu, care nu era un microbist, facuse acest drum mai mult pentru ca sa imi arate marea…Tin minte insa si acum emotia traversarii “Podului Anghel Saligny” (numit initial Podul Regele Carol I, redenumit apoi “Anghel Saligny”; culeg cateva informatii de pe Internet  (pe unele le stiu, altele le aflu abia acum, desi acest lucru ar fi trebuit sa-l fac de mult, dar intotdeauna

spunem  ca nu avem timp…Si astfel nu vom mai avea timp niciodata pentru multe lucruri esentiale (imi amintesc si acum documentarul realizat de B.B.C., in care moderatorul, aflat in interiorul “British Library”, precizeaza: “Un om, in timpul vietii sale, poate citi atat…(si se deplaseaza cativa pasi de-a lungul unui raft imens cu carti)  Problema nu este CAT (spune el), ci CE citeste!”   Citesc si eu ca Anghel Saligny a avut un frate, care a devenit un chimist cunoscut, membru corespondent al Academiei Romane, respectiv o sora, impreuna cu care a facut clasele superioare de liceu la Potsdam, ei fiind copiii pedagogului de origine franceza din Alsacia, Alfred Saligny, care s-a stabilit in Romania.

Fiind atras initial de astronomie, Anghel Saligny a urmat initial cursurile Universitatii din Berlin, avandu-l ca profesor si pe celebrul fizician Hermann von Helmholtz , iar studiile ingineresti le-a urmat la Scoala Tehnica Superioara din Charlottenburg , unde erau profesori ilustrii ingineri Schwedler si Franzius, iar mai tarziu a lucrat la constructia caii ferate Cottbus – Frankfurt pe Oder.   In sfarsit, desi descopar foarte multe lucruri extraordinare legate de numele lui Anghel Saligny (multe in premiera mondiala, precum silozurile din beton armat ), trebuie sa mentionez doar ca in 1888 a proiectat (iar intre anii 1890 – 1895 a construit) podul peste Dunare de la Cernavoda, care era, la acea vreme, cel mai lung din Europa si printre cele mai importante poduri metalice cu deschidere mare din lume.

Ma uit la vechiul “Pod Anghel Saligny” si parca revad o parte din copilaria mea; podul a ramas parasit, intr-o perioada de criza economica mondiala nu stiu ce s-ar putea face pentru conservarea sa, dar ma gandesc ca Europa ar trebui sa faca ceva fiindca “acolo” este “o parte din copilaria ei”…

Daca Paul McCartney ar veni pe litoralul romanesc, el nu ar trebui sa zboare cu avionul decat pana la Bucuresti; drumul spre Constanta ar trebui sa-l faca si el cu trenul pentru a vedea, pentru a mai vedea, celebrul “Pod Anghel Saligny”.

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Un arc de pod

Vedere asupra podului de la începutul secolului XX

Un stâlp

Cele trei poduri: Rutier, Saligny, Feroviar nou

Podul Regele Carol I (redenumit mai apoi Podul Anghel Saligny, pentru a-l onora pe Anghel Saligny1890 şi 1895 pentru a asigura legătura feroviară între Bucureşti şi Constanţa. proiectantul şi executantul podului) a fost construit între

4. Ca intr-un joc de carti…

Am insirat pe pat cartile de vizita si insemnarile facute in drumul pe litoral.  Intre timp am mai facut un drum la mare, inainte de 1 Iunie…Ca intotdeauna viata o ia inaintea literaturii si a filmului…Imi propusesem sa scriu un “pseudojurnal de litoral” inaintea sezonului estival. Dar vara nu a mai avut rabdare si a dat navala peste insemnarile mele… Daca Paul McCartney ar veni pe litoralul romanesc sunt convins ca ar aprecia si el saramura de crap (mancata la Mamaia, pe un vas restaurant ), pizza turceasca si dulciurile unui restaurant turcesc din chiar centrul orasului Constanta (dar mai ales “lectia turceasca” despre comert si preturi), evident ca si “Vinul de Murfatlar” (gustat la o crama renumita), dar mai ales… (aici ar trebui deschisa o paranteza de final: ne-am cazat, in prima deplasare pe litoral din anul acesta, la o pensiune din Eforie Nord /pentru a fi la mijloc intre

cele doua “zone de interes”: Constanta (Mamaia) si

Mangalia; gasisem pe Internet ca “pensiunea /nu voi da aici numele/ are ca “specialitatea casei” o prajitura turceasca; evident ca “la fata locului” nu exista asa ceva; concluzia?…nu credeti tot ce descoperiti pe Internet. Litoralul romanesc are frumusetile lui, care nu pot fi “gustate” online ).