Marea minciunică
UNU: Am publicat, la vremea respectivă, o serie de informații din surse alternative și nu doar citate din majoritatea mass-media. Am informat cititorii că există și posibilitatea ca faptele prezentate să fie, să zicem, în cel mai bun caz, exagerate. Am opinat că s-ar putea ca președintele de atunci, Donald Trump, să fie victima unui abuz de putere prin defăimare care să deraieze ireparabil administrația sa. Pentru toate aceste păcate am fost condamnat ca ”trumpist” ”putinist” nationalist rasist. De către unii colegi jurnaliști români sau cititori, pentru că public numai în limba română. Care ziariști și cititori români știau mult mai bine cum stă treaba în politica americană mai bine decât noi, cei de la fața locului. Și nu numai din lipsă de curiozitate cât mai ales pentru că propaganda prin media funcționează eficient, iar informațiile lor sunt doar traduceri (aproximative sau sumare) din media americane (de limbă engleză). Din păcate. Oricum, am avut dreptate.
DOI: În timpul campaniei electorale pentru alegerile prezidențiale din 2016, comitetul national al partidului democrat american (DNC/Democratic National Committee) a plătit din fondurile campaniei electorale a candidatei Hillary Clinton pentru un dosar care să conțină informații compromițătoare la adresa contra-candidatului republican Donald Trump. Celebrul dosar (Steele dossier) a fost o fabricație bazată pe dezinformație rusească. Deși nevalidat și fără a fi verificat contra-informațional, dosarul a fost folosit de către FBI pentru a obține mandate împotriva lui Trump și a colaboratorilor săi. După ce a câștigat alegerile, președintele ales a devenit obiectul unei anchete speciale, fiind acuzat de coluziune cu Rusia. Ne-demonstrată. Bazată pe informații nefondate și, așa cum a fost confirmat de curând in documente oficiale, de-a dreptul false. Până la urmă, a fost o conspirație coordonată (coluziune) între un partid și serviciile de informații. Pentru a distruge un adversar politic.
TREI: Majoritatea mass-media americane au propagat marea minciunică a democraților ca fapt (penal), cu amănunte picante din scurgerile de informații ale serviciilor și politicienilor de stânga. Cimentând astfel o relație incestuasă prin care media au devenit, în fapt, instrumente de propagandă ale partidului democrat. Ceea ce se întâmplă și astăzi. Ba mai mult, ziare și jurnaliști care au publicat ”din burtă”, așa cum reiese evident din documentele oficiale, au primit și premii jurnalistice, inclusive prestigioasele Pulitzer.
PATRU: Ceea ce este, după părerea noastră, cel mai grav este faptul că adminstrația Barak Obama/Joe Biden, la putere în Washington pe atunci, a fost informată oficial de către CIA despre intențiile comitetului national democrat și de relațiile campaniei doamnei Clinton cu ruși care să genereze povești scandaloase despre Trump. Și administrația nu a făcut nimic, ci a tolerat abuzul de putere, pecetluind astfel ca justificată ancheta ulterioară împotriva președintelui Trump. Hărțuirea politică a Donald-ului și eforturile concertate ale mass media de a-l scoate vinovat fără prezumția de nevinovăție, au dus, până la urmă, la victoria în alegerile prezidențiale din 2020 a unchiului națiunii Joe Biden (informatul despre șmecheriile clintoniene fost vice-președinte). Marea minciunică a democraților a fost deconspirată fără drept de apel în raportul anchetei speciale dat publicității zilele trecute de către departamentul de justiție american (DOJ/Department of Justice). Un document oficial care nu este rezultatul unor teorii conspiratoriale, scurgeri de informații, speculații sau dezinformări. Și care poate fi citit integral, negru pe alb, pentru că este public. Ca să nu ne contrazicem degeaba.
