Iluzionism politic (1)
Indiferent pe ce considerente a ales-o președintele Joe Biden pe doamna Kamala Harris ca să-i fie vice, la vremea aceea ca senator de California dânsa era catalogată drept unul dintre cei mai liberali (neo-progresiști socialiști) membri ai congresului american. Evaluare preluată și publicată în media din recunoscutul proiect Voteview, ”o bază de date cuprinzătoare și un instrument de vizualizare a voturilor nominale din congres” (voteview.com). Întreaga sa platformă ideologică exprimată în scurta campanie la prezidențialele din 2020 (din care s-a retras prima) conținea fără disimulare elemente democratic-socialiste considerate radicale. După ce doamna Harris s-a instalat la Casa Albă, a continuat cu îndrăzneală să promoveze aceleași valori activiste de extremă stângă. Mediatizate în mass-media și comentate pe canalele de știri ca atare (liberal-progresiste, ca să continuăm ghiveciul numirilor ca nu le spunem socialiste). Valori de care nu s-a dezis, după propriile-i declarații, după ce a devenit candidat la președinție în 2024.
Să ne amintim, de asemenea, că echipa Joe Biden și Kamala Harris a fost promovată de conducerea partidului înlăturându-l, cu voia domniei sale, pe candidatul de atunci Bernie Sanders, senator democrat-socialist (care votează cu partidul democrat in senat). Tovarășul Sanders s-a dat bătut și a cerut în schimb o mai amplă participare a aripii socialiste din partid și reprezentare a ideoligiei sale în politica executivului american. Astfel, dublul mixt Biden-Harris a devenit susținător al ”progresului” (socialist), când insinuant când onest, când de-a dreptul naiv. De exemplu, așa cum este publicat pe whitehouse.gov/priorities, ” președintele Biden pune echitatea în centrul agendei, cu o abordare guvernamentală completă pentru a integra justiția rasială în agențiile federale, în politici și programe. Președintele Biden va acționa cu hotărâre pentru a avansa o agendă de echitate cuprinzătoare, pentru a implementa reforme în justiția penală, a conchide disparitățile în accesul la sănătate și educație, a consolida accesul echitabil la locuițe și a restabili respectul național pentru suveranitatea tribală, printre alte măsuri, astfel încât toată lumea din America să aibă oportunitatea de a-și îndeplini potențialul”.
Bineînțeles că pentru mulți aceste deziderate par viabile și necesare. Pentru alții sunt doar aspirații prin care demarează și se accelerează presiuni social-politice a căror scop este ”transformarea fundamentală a Americii” a domnului Barak Obama, părintele neo-liberalismului (alt fel de a defini același lucru despre care scriam mai sus) din lumea nouă.
După căderea meteorică a candidatului la un al doilea mandat Joe Biden și ascensiune fostului liniuță potențial viitor conducător Donald Trump, camarazii democrați au descoperit cu nedumerire că revoluția socialistă (evident că exagerez, pentru accentuare) este în impas. Au realizat că s-au întins mai mult decât o importantă parte a alegătorilor pare să tolereze și că agenda cvasi-socialistă are nevoie de o revizie. Cu toată susținerea din mass-media (de partid și de stat, cum spun mereu), democrații încă nu pot să câștige alegeri, mai ales prezidențiale, cu o strategie radicală. Au încercat să testeze masele, să analizeze marja de acceptare și cea de respingere, și s-au lămurit că, în scop electoral, e nevoie de iluzionism politic. Pentru a deturna atenția de la contrastul ideologic înapoi la calitățile umane (sau inumane) ale candidaților.
Iar californiana hollywoodiană actriță politică Kamala Haris este o maestră a iluzionismului politic, care ”evidențiază capacitatea de a manipula sau de a distrage atenția” (așa cum ne avertizează ChatGPT). Dar chiar funcționează?
(va urma)