Iluzionism politic (2)
Nominalizată la candidatura partidului democrat în alegerile prezidențiale, doamna Kamala Harris a trebuit să se reinventeze. Cu ajutorul ideologilor și consilierilor campaniei electorale, cu sprijinul fățiș al unei importante părți din media (de partid și de stat), vice-președinta candidată a uitat de unde a plecat, ce a declarant, pentru ce a militat. Susținătorii domniei-sale, cu multă abilitate, ignoră trecutul în mod strategic, la fel cum ar face un magician într-un ”număr de dispariție” într-un spectacol de iluzionism.
Cu tot farmecul său hollywoodian, doamna Harris nu posedează arta oratoriei, a vorbirii libere. Gafele verbale și ”salata de cuvinte” pentru care dânsa e satirizată mereu pare că o împiedecă să participe cu aplomb în interviuri sau conferințe de presă în direct. Așa că în ultimele luni de zile, candidata a apărut numai într-un succinct (și neinteresant) interviu pentru amicalul canal de televiziune CNN. Desigur, dovedind talent actoricesc, Kamala stăpânește arta vorbirii pe textul altuia, mai ales de pe teleprompter. Mitingurile la care participă (bine coregrafiate) sunt antrenante și generează entuzism. Și a învățat foarte bine pe de rost câteva puncte-cheie pe care le folosește abil, chiar dacă repetat (și uneori sună a lozinci). Acest avantaj l-a folosit cu îndemânare în dezbaterea cu Donald Trump, pe care a dominat-o fără a răspunde tranșant la nici o acuză sau critică.
Dușmanii politici încearcă să o desconspire public. Drept (un simplu) exemplu, iată ce declară Tulsi Gabbard (fostă membră a congresului, democrată devenită independentă și susținătoare a Donald-ului): ”Kamala face tot ce poate pentru a-și interpreta personajul în această campanie electorală. Presa propagandistă îi acordă deja premii de protagonist, încercând să creeze un elan fabricat, ca și cum ar fi la Hollywood. Dar această campanie nu este un film — nu căutăm un actor pentru un rol scris de guvernul din umbră.”
Cu toate că sunt extrem de amabili, comentatori de pe canalele de știri au remarcat, uneori cu stupoare, cum stimata candidată la presedinție și-a schimbat orientarea politică diametral opus de senatoarea (de California) și vice-președinta Kamala Harris. Și nu e o dovadă de amnezie cât de magie. Cel mai bun exemplu este scutirea de impozit pe bacșiș. Idee vehiculată cu surle și trâmbițe de către eminența portocalie și apoi preluată ca inițiativă personală de către doamna Harris.
Cel mai senzațional act de iluzinosm politic, executat cu un oarecare rafinament, este pasa cu sarcina. Democrații, în frunte cu candidate lor, acuză și înfierează că toate problemele socio-economice ale zilei sunt un efect al guvernării Donald Trump. Că mai bine de 70% din americani recunosc că economia în general și situația lor financiară nu sunt la nivelul fostei administrații, e vina lui Trump. Că inflația din ultimii trei ani a sporit prețurile, vina lui Trump. Că benzina costă dublu față de 2020, tot nenorocitul Donald. Că două războaie decimează două zone ale lumii, după ani de (relativă) pace, știm deja, DJT. Kamala Harris și iluzioniștii ei democrați au făcut să dispară în neant ultimii trei ani și jumătate de când la Casa Albă au fost instaurați imaculații Joe Biden și Kamala Harris, autorii politicilor zilei și efectelor lor socio-economice.
Doamna Kamala Harris promite schimbarea. Un nou viitor. Un suflu novator. Deziderate care ar trebui să entuazismeaze electoratul și o mare parte a populației crede în acestă speranță. Numai că, dincolo de sloganuri și mirajul unui entuziasm dezinvolt, candidata Kamala Harris se contestă, de fapt, pe sine, vice-președinta în funcție a Statelor Unite. Și ca orice spectacol, oricât de antrenant și magistral regizat, și cel de iluzionism politic democrat va trebui să aibă un the end…
