Intr-o lume in care pragmaticul ” time is money”, a devenit dictonul de eminenta, pare greu de crezut ca se mai gasesc oameni, in speta romani, capabili sa isi risipeasca timpul si banii pentru recuperarea patrimoniului istoric-national. Ca o lupta dintre Zmei si Greuceni, de mai mult de un deceniu, un grup de daco-romani, incearca reconectarea cu neamul dac, aproape debransat de la sistemul de valori nationale. Doctorul Naploeon Savescu, este cel care prin mobilizarea de constiinte, in-fiinteaza Dacia Revival – Reainvierea Daciei – International Society, la New York in decada anilor ’90. Lui, i se alatura cativa colegi de breasla, intre care doctorul Nik Stoian, sau Lucian Dajdea, banatean din Voivodina cedata, care impreuna cu alti patru, vor constitui comitetul de infiintare. Cu timpul, lor li se adauga consilieri, directori, patroni, precum si membri care, an de an se inmultesc in numar. Presedintele Societatii, Napoleon Savescu, ca-n orice demers care vizeaza o structura complexa, a creat un Congres International de Dacologie, cu sesiuni stiintifice anuale, o revista – Dacia Magazin, intruniri bilunare/lunare ale membrilor societatii atat in New York cat si la sediile filialelor din tara, dezbateri, simpozioane, conferinte publice, Forum online, Facebook, etc. La umbra Daciei Revival, fenomenul Globalizarii culturii, parca nu imi mai da frisoane! Pentruca acest fenomen, ramane din pacate mai tuturor opac, o spun acum deschis, in cazul in care va reusi sa isi impuna criteriile de operare, globalizarea va devein groparul ideal al culturii. De aceea, sau cu atat mai mult, apreciez constiinta intransigenta si uneori exaltata, a doctorului Savescu de a repune in drepturile ei, adevarata istorie a neamului daco-valah. Presedintele Societatii Dacia Revival, cunoaste bine procesul descriminatoriu impus, pe care insine ca neam, din lasitate, poate din servilism sau mercantilism l-am acceptat. Ideile, insusi statutul Societatii este contestat din acelasi mercantilism si lasitate. Cartea doctorului Savescu, “Noi nu suntem urmasii Romei” acuzatoare prin evidentele istorice de necontestat, este contestata. Tablitele de la Tartaria, dacii de pe Columna lui Traian, impozantele statui ale mandrilor daci din muzeele europene(Vatican), monedele dace, in fine o limba daca de netagaduit din tablite, poate chiar marturiile incontestabililor istorici precum Herodot or Strabon ori Platon, pot fi contestate, atunci cand nevoia istorica a vremii o cere. Ce faci insa cand, Herodot mentioneaza zeita Bendis ca finnd imprumutata de traci de la daci? Sau ipotezea conform careia, tribul din care provenea Isus “invatatorul”, esenienii, erau comparati cu polistaii daci, sau Ktistaii,”intemeietorii de neam”, ar putea fi casta preoteasca care practica medicina? Nu demult o scrisoare deschisa, a unor istorici din tara, revoltati de fenomenul Dacia Revival si de “artizanul” Societatii, pe care o considera “apocaliptica”, promovand idei si “istorii revarsarde” ei, dacologii si membrii lor, sunt considerati ” niste diletanti, niste neica nime”, in timp ce “istoricii” – citez: …. noi istoricii profesionişti, recunoaştem, suntem invidioşi atunci când muncim 5 ani la o carte şi vindem 200 de exemplare în doi ani, în timp ce o carte scrisă sub revelaţie de un purtător al “adevărului istoric” se vinde în 200.000 într-o săptămână, iar femeia de la chioşcul de ziare din colţ, acolo unde se distribuie respectiva carte, are rugăminţi pe răboj de a păstra un exemplar, încă de dinaintea apariţiei, pentru cetăţeni înflăcăraţi care vor să cunoască “adevărul”. Suntem invidioşi şi pentru că atunci când cineva deschide internetul şi caută informaţii despre daci, rezultatele “gugălite” sunt în proporţie covârşitoare dacomaniace. Recunoaştem! Până la urma lucrurile acestea nu ne deranjează atât de tare. Este şi vina noastră, a istoricilor profesionişti, că nu luăm atitudine. Mulţi oameni cu biblioteci în spate, cu sute de studii ştiinţifice publicate, istorici pur-sânge de calibru, se mulţumesc în a strâmba din nas la contactul cu diletanţii “dacologi” sau a trece cu indiferenţă peste manifestările acestei lumi paralele”.
Stiu bine, cate lasitati, cate tradari se ascund indaratul diplomelor, al locurilor caldute, care nu te trimit pe santiere arheologice, fara a-ti impinge constiinta sa strige adevarul cu orice prêt(!) Revoltata “istorica”, semantatra articolului, nu cumpaneste si, gandeste ca nici altii nu o vor face!
Fara indoiala, curentul dacologic, sufera de fenomemologia exaltarii, care este un manifest al supravieturii. Il prefer, daca valorile reale ale neamului ii sunt tinta. Si, nu pot sa nu admit faptul ca turnatoria, tradarea, devorarea valorilor nationale si nu in ultimul rand dezbinarea, este o indeletnicire a neamului pe care ne-o pune in ochi Herodot insusi. Sa exemplific succinct: un dac l-a tradat pe Decebal, un valah l-a tradat pe Mihai, tot valahii insisi(!) au adus domni fanarioti si din alte semintii; romanii l-au contestat si i-au alungat pe Eliade, pe Brancusi… Noi nu avem nevoie de straini care sa ne impinga de la masa de valori a omenirii, (chiar daca avem “monumente” in cultura universala) – ne rasturnam noi, unii pe altii.
Dincolo de bagatelizari, Dacia Revival, isi continua sesiunile de la New York. Congresul din acest an va avea loc intre 30 Iunie si 2 Iulie, sub Poarta Sarutului, pe axa, Coloanei fara de Sfarsit, la Tirgu Jiu. Dacii de pe Capitoliu, de pe Columna, se vor uita la fel de mandrii si… Sigur, plini de sperante.
Numai Exaltatii, pornesc Revolutii si Revolutioneaza.
