Da, da! Și pruncii îi fac daruri lui Moș Nicolae și Moș Crăciun! “Căci de nu veți fi ca pruncii – a zis Christos Domnul – nu veți intra în Împărăția lui Dumnezeu!”- iar oamenii, peste tot în lume, spun, că bețivii,nebunii și copiii grăiesc adevărul. Copiii pentru că sufletul lor este curat este divinul îmbrăcat în envinovăția lor de copii “neștitori” de murdăria și perversitatea adulților fără Dumnezeu, care’și permit să’I întineze pe cei nevinovați, pe copii.
Basmul lui Moș Crăciun este un miraj pentru toți, mici și mari, până la capătul zilelor, de aceea ținem atât de mult la el și căutăm a-l prelungi pentru cei mici cât mai mult posibil, ca noi “cei mari” să en bucurăm împreună cu ei de acest miraj!
Isabella are patru anișori. Mămica ei are ziua de naștere pe șapte Decembrie, dar pentru că șase Decembrie, ziua lui Moș Nicolae căzuse sâmbăta, familia hotărîse să o serbeze pe mămica sămbătă, în șase, iar tortul cu lumânările să fie prezentat invitaților la miezul nopții, deci “La mulți ani!” să se cânte totuși, de șapte Decembrie. Dar mămica s’a gândit și la Isi cea mică și l-a comandat la parohie pe Moș Nicolae, unde mai ales studenții, ca să’și mai facă un ban, se anunță și îndeplinesc acest serviciu. Așa, Moș Nicolae îmbrăcat de episcop, cu mitra și toiagul episcopal, – căci episcop a fost în Mira Lyciei, în Asia Mică, azi Turcia, la ora fixată, cu sacul plin în spinare a bătut la ușă. Micuța Isi n’a mai putut de bucurie și cu toții l-au invitat pe Moș, jos, la demisol, în sala de serbare, unde i s’a oferit un scaun și toată societatea se adună în jurul lui și a micuței Isi și Elena prietena ei. Moș Nicolae avea o listă cu dialogul ce urma să-l poarte cu copiii și cu învățămintele ce trebuia să li le spună etc. Isabella foarte curajoasă și veselă răspunea frumos și corect la toate întrebările Moșului, dacă merge la biserică, dacă spune seara frumos rugăciunea înainte de culcare, dacă ascultă de părinți și etc. și Moșul mulțumit, își desleagă sacul cu darurile pentru Isi și Elena. La un moment dat Isabella îl atinge cu degețelul pe Moș, pe genunchi și îi spune convinsă: “Tu ești adevărat, dar la noi la grădiniță a fost unul îmbrăcat!”
*****************************
Maria avea tot patru anișori când l-a primit pe Moș Crăciun, care tot cu mitră și toiag a bătut la ușă și a intrat în casa lor unde bradul îl adusese deja, îl lăsase acolo, fără ca cineva să-l vadă(!) iar el se întorsese după sacul cu daruri.
Maria mică puțin s’a speriat de Moș, prea era impozant și grav! Dar Moșul a luat-o mână a dus-o lângă bradul minunat împodobit sub care se găsea ieslea cu micul Isus, Maria, Iosif și păstorii s’a așezat și a început dialogul cu ea, despre toate, ca și Moș Nicolae, apoi a început a scoate din sac darurile pentru ea și atmosfera s’a încălzit. Maria mică a devenit veselă și încrezătoare, mulțumind și promițându-le toate câte i le cerea Moșul. Apoi, după ce și-a golit sacul, pentru toți, Moșul s’a retras iar Maria mică l-a condus până la ușă. Revenind lângă brad, Maria mică îi spune mămicăi: “Mami, Moș Crăciun avea pantofii lui Onckel Mi!”
*****************************
Familia își dorea un cățeluș de rasă. A hotărît să-l primească de Crăciun, dar ca să fie mai senzațional, s’a hotărît, ca Florina, care avea cinci anișori, să primească de la Moș Crăciun cățelulșul. La fel, după ce Moșul adusese deja bradul a bătut la ușă cu sacul în spinare în care se agita cățelușul. Dialogul dintre Moș și Florina n’a putut dura mult căci, căci nici cățelușul și nici Florina nu mai aveau răbdare. Bucuria a fost mare! Mare de tot; au început să se joace și nimic nu mai avea importanță. După ce s’au liniștit, cățeluș și fetiță, Florina se apropie de mămica si’i spune: “Mami, ai văzut că Moș Crăciun avea pe obraz alunița lui Onckel Mi!?”
**********************************************
Pe Adrian, de patru-cinci anișori îl muncea gândul, pe unde intră Moș Crăciun în casă căci peste tot este închis. Cum face el de intră totuși și lasă bradul împodobit, apoi pleacă de nimeni nu-l vede? “Poate că numai pe sub ușă intră” își dădea Adrian sieși un răspuns de care singur nu era mulțumit, dar un altul mai bun nu găsea! Neluțu îi spusese că la ei, Moșu vine și pleacă pe fereastră, pentru că el zboară iar la ei totdeauna când vine Moșu, fereastra este deschisă! … Liuca credea la fel, doar că nu’și putea imagina, cum de poate aduce Moșu în spate bradul atât de frumos împodobit, cu atâtea globuri de sticlă fără să le spargă?!? *****************************************La parohie în a treia duminică Advent are loc serbarea de Crăciun. Sunt prezenți copiii cu părinții lor. Se prezintă o scenetă cu Maria și Iosif, se cântă colinde și este așteptat Moș Crăciun să aducă daruri la copiii care au fost cuminți. Moșu, cu un sac mare în spinare intră în sală, aplaudat și cântându-i-se “Moș Crăciun cu plete dalbe/ A sosit de prin nămeți/ Și aduce daruri multe/ La fetițe și băieți!…”
Moș Crăciun salută cu mâna iar asistența aplaudă, dar Anastasia mică, de aproape trei anișori bate din palme și începe să se agite în brațele mămichi și să strige arătând spre Moș Crăciun: “Toto,Toto!” Ea este fericită că l-a recunoscut pe Toni, Toto, crâsnicul! Mămica nu știe cum să iasă mai repede, cu fetița, din sală ca să nu conturbe atmosfera și imaginea celorlalți copii despre Moș Crăciun! ****************************************
Mămica și tăticu au doi “cezari”, pe Octavian-Anton și pe Adrian-Paul. Au nume de cezari romani pentru că tăticu este profesor de istorie, dar și de sfinți creștini pe care i-au primit ca patroni sufletești, la botez, doar că ei sunt “cezari” cu adevărat, pentru că… Atunci când Octavian-Anton avea cam doi anișori, mămica se plimba cu el prin parc unde cam la aceeași oră își plimba și o altă mămică, odrasla. Copiii s’au întâlnit pe alee și s’au luat de mână: Octavian o conducea pe… Cezara, ca un adevărat Caesar!…
Acum cezarul cel mare, Octavian are patru ani și se pregătește la grădiniță în rolul craiului Baltazar din sceneta nașterii lui Isus, pe care o vor prezenta la serbarea de Crăciun. În oraș sța deschis un patinoar și părinții merg buluc cun pruncii lor, la patinaj, numai că patinele pentru copii sunt puține și toate sunt închiriate încă de cu dimineață. Octavian se uită în ochii mămichii cu o încredere și seninătate îngerească: “Nu’i nimic! Îi spunem Moșului și el o să ne aducă o pereche de patine!” – și într’adevăr, de unde a știut nășica lui Octavian, Moșul de peste țări și mări, că “cezarul” cel mare are nevoie de patine? Acestea au sosit înainte de Crăciun, iar mămica n’a rezistat ispitei să nu dechidă pachetul înainte să-l pună sub brad! Bucuratu-s’a și cezarul să intre pe patinoar cu patinele lui și numai ale lui, căci Adi-Paul încă este prea mic.
Cum să nu rămâi uimit și fascinat de privirea aceea divină a ochilor negri a lui Octavian, senină și plin de încredere, fără echivoc, după care n’avem decât să’i spunem Moșului și el le îndeplinește toate!? Cum să nu el îndeplinească când el vine din cer, de la Bunul Isus, de la Dumnezeu la care totul este cu putință!?! În acest context stăm și ne gândim dacă cumva nu greșim totuși față de copiii noștri, când sub influențe laice l-am înlocuit pe micul Isus, care din secolul 16 aducea daruri copiilor, cu Moș Crăciun, un fel de sinonim al omului de zăpadă!? În spațiul german, încă și azi, în familii vine nu “der Weihnachtsmann” = Moș Crăciun, ci Jesuskind, micul Isus, copilul Isus, cu darurile, iar în târgurile de Advent din orașele Bavariei, pregătitoare ale Crăciunului, se numesc “Christkindlesmarkt”=târgul copilului Isus. la început și Moș Crăciun, ca și Moș Nicolae, sub patronajul Bisericii era îmbrăcat tot ca și episcop, cu mitră și toiag, cămașă albă și manta roșie, apoi sub influență nordică, scandinavă-protestantă, canadiană și americană, din secolul al 19-lea avem imagini de ale Moșului laicizat, ajungând doar îmbrăcămintea mai simplă, manta și căciulă roșie cu ciucuraș alb. Moș Crăciun nu mai este decât imaginea laicizată a lui Moș Nicolae.
Și la noi în familie, acum șaptezeci-optzeci de ani venea micul Isus cu darurile, iar Moș Crăciun cu bradul împodobit pe care-l aduce tot din secolul al 16-lea. Aveam și eu aceeași încredere în povestea cu Moșul, ca și Octavian, căruia trebuia doar să’i scrii, sau să le spui părinților de ce ai avea nevoie, ca ei apoi să’i transmită Moșului și toate ți le va aduce acesta.pentru că este sfânt și deci totul îi este cu putință. Cu toate acestea mirajul lui Moș Crăciun nu este chiar atât de simplu, căci, după cum am văzut, copiii au un simț al observației deosebit de acut, de care noi adesea nici nu ne dăm seama, dar ne atrage atenția observația lui Adrian, cel cu Moșu pe sub ușă, după ce a aflat “adevărul” despre Moș Crăciun de la colegii lui de școală. Supărat le-a imputat părinților lui, de ce l-au mințit cu Moș Crăciun? Întrebat dacă n’a fost frumos pe vremea când credea în existența acestui miraj, a rămas încurcat cu răspunsul: “A fost frumos, dar…” desigur, dacă ar veni ca și pe vremuri, micul Isus cu darurile ar fi altfel!… Iarăși ne gândim, că de fapt prea tare nu greșim, în cazul în care îl interpretăm creștinește pe Moș Crăciun, care după etimologia latină a cuvântului, Crăciun, înseamnă “creatio”=naștere și se serbează din anul 354, la 25 Decembrie, cu Seara și Noaptea de Crăciun, din 24 Decembrie.
Credem că atâta vreme cât micul Isus din ieslea Viflaimului este prezent în sufletele și colindele noastre precum și la ospățul nostru de sărbătoarea nașterii Lui, Moș Crăciun va rămâne și el viu și valoros în viața noastră, acelor mici și a celor mari.***************************
