În vara aceasta am avut prilejul deosebit a mă deplasa într-o zonă mirifică a judeţului Buzău, la Pătârlage, comuna PĂNĂTĂU unde, pe un deal împodobit cu pomi fructiferi şi viţă-de-vie, cu grădini ca mici colţuri de rai dumnezeiesc, din care mă primeau cu zâmbetul florilor de trandafiri, lămâiţă şi stânjenei albaştri precum un cer senin; porţiuni de iarbă cu trifoi, sulfină, sunătoare, menta cu mirosul ei specific; floarea-soarelui mândră ca o vestală ce se pregătea de rugăciunea de dimineaţă, mulţumind soarelui pentru darul pe care i-l face trimiţându-i raze binefăcătoare ei şi micuţei surioare, cicoarea îndrăgostiţilor…, aici l-am găsit pe distinsul profesor Vali Roşu petrecând cu familia şi câţiva prieteni.
În ogradă mirosea a fân cosit, mireasmă îmbătătoare pentru un orăşean sufocat de praful şi gazele de eşapament ale maşinilor. Priveliştea acestui ţinut de legendă, dealuri domoale, păduri de foioase desenate cu acuarela verdelui crud mă îmbiau de-a purcede să rătăcesc pe sub coroanele lor, îmi dădeau sentimentul trăirii unui nou năcut care respiră pentru prima oară un aer curat, adevărat întăritor, afrodisiac olimpic pentru muritori şi atât de liniştitor sufletului meu avid de asemenea frumuseţe.
Dialogul care s-a înfiripat destul de uşor cu gazda, primitoare şi ospitalieră, a decurs în note de admiraţie şi curiozitate pentru mine, fiindcă d-ul Vali Roşu, înainte de-a fi dascăl la catedră, a lucrat optâsprezece ani ca Director al Clubului Muncitoresc de la SIRIU, unde a desfăşurat o activitate culturală rodnică, bucurându-se de aprecierea oamenilor care lucrau la cel mai mare baraj din Europa (de arocamente), fiind şi membru activ al Formaţiei de muzică uşoară „SIRIU” (instrumentist percuţionist).
Acea perioadă, când era destul de tânăr, l-a marcat în mod deosebit, l-a format ca om, l-a făcut să înţeleagă ce înseamnă muzica muntenească. Având contact permanent cu foarte mulţi tineri care băteau la porţile afirmării, învăţând cu multă dragoste de la rapsozii populari, de la dansatori şi îndeosebi de la vârstnicii povestitori ce-i tălmăceau balade, doine nemuritoare din ţinutul Buzăului şi, nu în ultimul rând, îi prezentau ca pe un dar inestimabil, cu o mândrie neaoşă de păstrători ai tradiţiilor din vechime a costumelor populare, toate acestea i-au sădit în suflet cămăruţe dulci ca un fagure de miere, recoltă de învăţătură şi cultură care, mai târziu, îi va fi de mare folos în munca de la catedră.
Marin Voican-Ghioroiu:
– Domnule prof. Vali Roşu, înţeleg că dorul de satul natal a fost mai puternic decât alte oferte ce vi s-au făcut după terminarea barajului de la SIRIU, dar e bine să ne spuneţi cum a fost.
Prof. Vali Roşu:
– Neuitând pe cei care mi-au dat aripi (dragii mei învăţători), căci cu puterea minţii şi a cuvântului le-am dus mai departe o părticică din gândurile şi speranţele lor, am trecut în învăţământ.
Marin Voican-Ghioroiu:
– Mi-aţi adus aminte de o strofă dintr-o poezie pe care am scris-o la aniversarea a şase sute de ani de la atestare ţinutului meu natal: „În lume poţi călători mereu,/Şi ochii tăi se poat minuna/ De frumuseţi nebănuite… /Dar nicicând nu vei uita/ Ţinutul drag şi satul tău –/ Ce dorul ţi-l trimite.” Aşa suntem noi românii, avem o inimă mare şi un dor nestăvilit pentru casa părintească, pentru locul natal, pentru şcoală, stare sufletească pe care o remarc şi la domnia-voastră, atât din vorbe, dar mai mult din ochii ce vi s-au umezit.
Prof. Vali Roşu:
– Fiindcă aţi atins o cordă sensibilă, pentru mine, ŞCOALA este izvor de viaţă şi tinereţe, altar sacru al ştiinţei şi culturii… de care mă leagă atâtea amintiri, idealuri, dorinţe, bucurii, speranţe şi dragostea de-a învăţa cât mai mult din tainele cunoaşterii spirituale a omenirii. Şcoala a fost şi rămâne leagănul viselor mele împlinite, grădină luxuriantă în care au înflorit şi au dat rod ramuri minunate pe arborele Ştiinţei şi Culturii Naţiunii Române. Vedeţi dumneavoastră, am gândit mai mult cu sufletul, dar am pus în balanţă experienţa dobândită în atâţuia ani, şi am luat hotărârea fără să am vreo îndoială sau părere de rău, de-a mă aduna la „cuibul meu drag”, să împărtăşesc tinerilor elevi (ca profesor de muzică la Şcoala din oraşul Pătârlage şi Nehoiu) din cunoştinţele acumulate atât în domeniul muzicii uşoare, dar cu preponderenţă din culegerile pe care le-m adunat în „Cartea sufletului” adevărate comori folclorice, tradiţii şi obiceiuri din zona Munteniei.
Marin Voican-Ghioroiu:
– Unde şi când începe ataşamentul elevului faţă de profesor?
Prof. Vali Roşu:
– De la bun început am căutat să-mi apropii copiii, să le fiu un prieten de încredere, să le stimulez dragostea şi interesul pentru muzică (limba universală scrisă cu cele opt note), să fiu tot timpul în mijlocul lor (în sala de clasă, excursii, concursuri interşcolare, tabere de vacanţă), făcându-i să înţeleagă că profesorul le este cel de al doilea părinte.
Încrederea, apropierea şi iubirea faţă de profesor începe odată cu obţinerea primei diplome, care-i dă încredere în forţele sale şi în pricepere dascălului care-i canalizează activitatea. O altă latură, pe care nu am neglijat-o în activitatea mea de profesor, a fost ţinerea legăturii în permanenţă cu părinţii elevilor, puntea de comunicare şi înţelegere sinceră, pentru a duce la perfecţionarea învăţăcelului care, uşor-uşor… va prinde aripi şi se va manifesta prin întrebări, dorinţe, expunere de ideii pertinente prin creşterea interesului în a învăţa cât mai mult din domeniul muzicii.
Marin Voican-Ghioroiu:
– Voiţi să ne întoarcem la acei ani care v-au marcat existenţa dvs. alături de constructorii barajului de la SIRIU, arătând cititorilor revistei ROLLWOOR cum aţi îmbinat munca de instrumentist, director şi, ce le-aţi povestit elevilor despre succesele obţinute în domeniul muzical.
Prof. Vali Roşu:
– Dacă încerc să ridic de pe „Cartea vieţii mele” cortina anilor trăiţi la SIRIU, perioadă destul de rodnică în rezultate la nivel judeţean şi de ţară, pot exemplifica: Formaţia artistică SIRIU (în componenţa căreia intrau numai ingineri), a înregistrat pe parcursul vremii notabile realizări:
Premiul I I la Festivalul „PORŢILE LUMINII” de la Turnu Severin în 1984;
Premiul I la Festivalul de Muzică Uşoară de la Buzău în 1985;
Premiul I la „CÂNTAREA ROMÂNIEI” în 1986; 1987 şi 1988.
Marin Voican-Ghioroiu:
– Ce alte amintiri dargi vă fac să vă tresalte sufletul la ora actuală?
Prof. Vali Roşu:
– La punerea pietrii de temelie a barajului SIRIULUI, când d-ul Ion Iliescu era Preşedintele Apelor Române 1984, fiind invitat de Directorul General al şantierului ing. Andrei Corneliu să să dea un semn de bun augur, prin spargerea sticlei de şampanie, pentru mine a rămas ca o amintire foarte plăcută, mai ales că după Revoluţie a devenit primul Preşedinte al României Democrate. Dacă muncaa este întotdeauna la loc de cinste, vă redau o frescă de abnegaţie şi dăruire cum nu s-a mai văzut la un colectiv de copnstructori uniţi. În 1989, luna septembrie la finalizarea lucrărilor de la barajul Siriui, a trebuit să se muncească zi şi noapte trei luni de zile pentru realizarea canalului de deviere (ecluzat) a debitului de apă, admiraţie pe care o păstrez în sufletul meu cu mare drag…. faţă de foştii mei colegi.
Marin Voican-Ghioroiu:
– Şi ca definiţie a profesiei pe care o practicaţi, cum aţi caracteriza această nobilă îndeletnicire?
Prof. Vali Roşu:
– Pentru mine-i o confesiune de credinţă pentru cultură, fiindcă dragostea pentru muzică mi-a dat împlinirea unor vise dragi, trăirea sufletească de-a transmite celor care pe viitor vor fi înlocuitorii noştri la catedră.
Zona Buzăuluiu are o bogată zestre folclorică din casre s-au inspirat marii noştri solişti: Benone Sinulescu, Irina Loghin, Ion Băicuş, Nicolae Datcu, Gabriela Bolocan, Ion Oprişan şi regretata Mina Pâslaru; majoritatea fiindu-mi prieteni. Aş aminti de Balada lui GHERGHIEŞ, care a fost transmisă prin viu grai (din tată-n fiu), având o valoare inestimabilă. Dulceaţa, aleanul, melodicitatea cântecelor noastre dau fior, merg la inima ascultătorilor, oferindu-le posibilitatea interpreţilor de-a fi apreciaţi şi iubiţi. Păstrarea nealterată a costumelor populare cu nuanţele lor multicolore (cămăşi, fote, pantaloni, brâie) sunt plăcute la vedere şi încântă în mod plăcut pe tot românul, cât şi turiştii străini care au ocazia să-i vadă pe artiştii noşri, adevăraţi viruozi ai melosului muntenesc.
mei colegi.
Marin Voican-Ghioroiu:
– Cum l-aţi cunoscut pe d-ul Preşedinte al Festivalului Tinereţi, distinsul domn Viorel Stoica? Şi mergând mai departe, mă interesează săă cunosc în detaliu: la o muncă dusă din plăcere la şcala „altar de învăţătură” cum o numeaţi, ce ne puteţi spune despre participarea elevilor dvs. la festivaluri şi concursuri de muzică şi dans? Cum aţi format această nobilă îndeletnicire la elevii dvs.?
Prof. Vali Roşu:
În anul 2005 l-am cunoscut pe d-ul Viorel Stoica, mai precis pe 04 August, la Costineşti, la prima ediţie a festivalului, când un elev de al meu BRICIU SORIN a obţinut Premiul II la interpretare, secţiunea „Muzică uşoară”. Din acel prim contact cu directorul general al festivalului, domnul Viorel Stoica, am început să duc o muncă susţinută de promovare a Proiectului Festivalului Tinereţii în toatre şcolile din Buzău, lunând legătura cu profesorii de muzică. Rezultatele nu s-au lăsat aşteptate, astfel că în anul 2006, 2007, 2008 interpretul SORIN BRICIU a luat premiul II şi respectiv III la creaţie şi interpretare, iar Lavinia Mărăcineanu, în 2007 a obţinut locul I cu melodia lui Dorin Oprişan.
Mai avem în panoplia premiilor speciale obţinute la Festivalul Tinereţii: Alina Damian, Pavel Iulian, Marian Petre, Ionescu Patricia, Tudor Andreea, Drăgoi Andreea. Foarte mulţi copii care au fost premiaţi la Costineşti, s-au calificat şi la Festivalul Mamaia Copiilor şi la „FLORI DE MAI” de la Călăraşi, elevi care au fost chemaţi să cânte alături de artişti consacraţi la serbările câmpeneşti din Judeţul Buzău, fiind remarcaţi, apreciaţi şi sprijiniţi în permanenţă de autorităţille admnistrative locale precum primarii: Constantin Boşcodeală, oraşul Buzău; Alexandru Corcodel, oraşul Nehoiu; Dumitru Mitroiu, comuna Cislău; Nicolae Stoica, comuna Pănătău.
De asemenea, putem evidenţia şi ajutorul pe care l-am primit din partea d-lor directori prof. Elena Vasile şi Elena Dumitru, care au depus suflet în mobilizarea, selectarea tinerilor cu aptitudini artistice din comuna Pănătău, cât şi asigurarea condiţiilor optime pentru pregătirea pentru a participa la Festivalul TINEREŢII de la Costineşti.
Marin Voican-Ghioroiu:
– Sunt încântat să aud din partea unui cadru didactic că a obţinut asemenea rezultate, motiv care mă îndeamnă să vă întreb: ce doriţi să le adresaţi cititorilor noştri şi, în mod cu totul deosebit, confraţilor dvs.?
Prof. Vali Roşu:
Confraţilor mei, profesori, învăţători, îndrumători pe linie cultural-artistică şi celor ce vin alături de mine în a promova tinerele talente, să realizeze schimburi culturale cu alte colective atât la nivel de ţară cât şi din Europa, să ceară sprijinul Inspectoratelor Judeţene de la Cultură şi vreau ca prin intermediul revistei dvs. să le reamintesc tuturor părinţilor că trebuie să-şi îndrume copiii a învăţa muzică, disciplină ce face parte din educaţia sănătoasă a vlăstarelor noastre, fiindcă-i îndrumă să devină sociabili, prietenoşi şi să aibă legături cu lumea muzicală.
Ani mulţi revistei ROLLYOOD şi Festivalului Tinereţii- COSTINEŞTI:
Marin Voican-Ghioroiu:
Vă mulţumesc ,i vă aşteptăm la Costineşti. Totuzşi ca ultimă informaţie, câteva cuvinte despre barajul Siriului.
Prof. Vali Roşu:
Barajul SIRIULUI are o înăltime dse 122 metri cu lungimea de 570 metri (coronament) a fost construit din rocă, steril şi miez din argilă; acesta a dus la formarea unui lac cu lungimea de de 11.5 kilometri si un volum de 155 milioane metri cubi.
În loc de epilog.
La ora actuală, despre Festivalul Tinereţii, care se află la cea de-a VII-a Ediţie şi se va ţine în staţinea JUPITER, pot să afirm cu deosebită satisfacţie: la preselecţia din 21 Mai, care a avut loc în comuna SIRIU, au participat peste optzeci de tineri solişti şi dansatori, a fost un adevărat regal de lumini, costume multicolore (autentice din zona Buzăului) cântec şi joc.
Ca nicăieri, pe unde am umblat… în întreaga ţară, aceşti tineri deosebiţi de talentaţi, au încântat publicul spectator şi, în mod foarte plăcut întregul juriu, căruia nu i-a fost uşor în a face departajarea între aceşti adevăraţi artişti. Daţi-mi voie să remarc în mod deosebit grupul omogen de la Gura Teghii, care pentru prima dată (într-o regie scenică de zile mari a d-lui prof. Vali Roşu) în folclorul nostru românesc, balada lui GHERGHILAŞ a fost cântată magistral, iar costumaţia strălucitoare a tinerilor interpreţi a dat o notă distinctă acestei manifestări superbe, menţiune ce-o fac pentru cadrele inspectoratului judeţean ca să-i sprijine, să-i ajute în a fi popularizaţi pe posturile de radio şi televiziune ETNO şi Favorit. Mulţumiri la scenă deschisă domnului primar al comunei Siriu, domnul CORNELIU DUMITRESCU, profesorilor, părinţilor care au organizat această manifestare culturală la cel mai înalt grad artistic şi, în mod cu totul special, celui care nu poate fi numit decât în mod admirativ,
Dascăl şi părinte pentru elevi,
Profesorul V A L I ROŞU
A consemnat scriitorul-compozitor Marin Voican-Ghioroiu.
