De la Alep la Bucureşti, arta nu are graniţe!

0
3
524063 430225000329084 2126287769 n

524063 430225000329084 2126287769 nS-a născut în 1977 în Alep, Siria, unde a studiat pâna la vârsta de 20 de ani. A câştigat concursuri internaţionale şi astfel a început să călătorească în Asia si Europa, stabilindu-se în cele din urmă în România. Samar Draie este acum o pictoriţă recunoscută în România şi Europa.

In 2005 câştigă concursul Miss Siria, în 2008 câştigă locul 2 la concursul internaţional de Body Painting de la Bucureşti, iar în 2009 este invitată în Siria, să lucreze în atelierul artistului de talie internaţională, Akil Yousef.

Lucrările realizate în ultimii ani, au plasat-o pe Samar Draie, în anul 2012, printre primii 30 dintr-un număr de 400 de artişti ai generaţiei sale.

“Eu sunt născută în familie de artişti, pictori, muzicieni.” spune Samar Draie. “Tatăl meu a fost pictor, sculptor, poet, muzician, a cântat la nai. Din toată familia eu semăn cel mai mult cu el şi am fost şi cea mai apropiată de el. Tot timpul mi-am dorit să semăn cu el, să fac numai ce face el: muzică, pictură, artă. Pictez de când eram mică însă nu ştiu exact de la ce vârstă.  Cânt. Am voce. Cânt şi la pian. Am terminat Şcoala de Muzică în Siria, apoi am venit în România unde fac Facultatea de Arte, la Universitatea Naţională de Arte din Bucureşti. Eu am venit de fapt dintr-o ţară orientală cu tot ceea ce este plin de culoare, frumos, bun, de acolo. Îmi place unde stau, unde mă duc, îmi plac oamenii şi culorile, toate amestecate cu lumea, cu sufletul meu, cu dragostea pe care am trăit-o. Nu mă gândesc la ziua de mâine, la ce trebuie să fac, să mănânc sau cu ce să mă îmbrac. Trăiesc prezentul. Mă gândesc la ce să desenez acum. Asta-i viaţa mea: culoare şi culori. Am multe expoziţii anul acesta: în Kârgâzstan, în Erbil, la Viena. Am una şi în Bucureşti luna viitoare la Parlament, ori la Biblioteca Naţională. Eu de obicei folosesc culori acrilice, pigmentul acrilic. Sunt culorile care redau cel mai bine farmecul şi culoarea nisipului, pământului, naturii etc. Îmi place să mă joc cu ele. E ceva pe care îl înţeleg atât de bine, mult mai bine decât culorile simple. Îţi dă senzaţia că tablourile sunt vechi, că poartă patina timpului”.

Mădălina Corina Diaconu

Articolul precedentMartisor la Washington
Articolul următorDe la “Atelier BD” la “Legendele Dacilor – Personaje”
Mădălina Corina Diaconu
Dacă sunteți autorul acestui articol, avem nevoie de ajutorul dvs. Muncim din greu pentru a crea un sit de înaltă calitate și pentru a vă afișa articolul în cel mai bun mod posibil. Va rugam sa trimiteți 1.o imagine de profil de înaltă calitate 2. o scurtă descriere a dvs. (1-2 paragrafe). 3. o adresa functionala de email 4. toate platformele media unde puteti fi gasit ( youtube, facebook, vimeo, instagram, blog, website, twitter, linkedin, etc.) Imaginile alb-negru sunt de preferat. Vă rugăm să nu folosiți alte filtre. Vă rugăm să trimiteți informatiile la lucianoprea@gandaculdecolorado.com