În ţara numită România nu se mai vorbeşte de progres şi dezvoltare. Ce atâta progres? Ce atâta dezvoltare? Este criză spun unii, nu este nicio criza spun alţii… Este recesiune! Este criză de bani… Dar unde-s banii acestei ţări?
Magazinele sunt sufocate de produse, dar preţurile cresc continuu. Unii se vaită pe la televiziuni că nu au ce pune în farfurie copiilor, dar ei nu se mai coboară din maşinile de lux, decît să se culce. Publicitatea sufocă programele TV, iar guvernul anunţă noi măsuri de austeritate, de tăieri dictate de… preşedintele, care nu mai este al tuturor românilor, nici nu cred să fi fost vreodată, ci doar al românilor cu carnet portocaliu.
Nu se văd măsuri de austeritate decât la „amărăştenii” care-şi srâng mărunţişul în batistă pentru pâinea de a doua zi, la mamele care au fost buzunărite tâlhăreşte de indemnizaţii şi de laptele praf cuvenit sugarilor, la poliţiştii, jandarmii şi pompierii, din ministerul condus „pompieristic” de un om care, suferind de motivul crizei de idei, le-a tăiat din drepturi… Se mai văd la pensionari de toate categoriile, la personalul sanitar şi la profesori. Incompetenţa Guvernului României este citită pe feţele oamenilor de pe stradă, care ştiu că banii publici sunt prost gospodăriţi, că din ei se infrupta toată „camarila portocalie”, că tumoarea corupţiei a cuprins toate instituţiile statului, că directorii sau cei care conduc aceste instituţii sunt numiţi prin concursuri aranjate, ca apoi din salariile lor astronomice să „cotizeze la centru” adică la partidul care i-a desemnat. O mafie politico-economică are controlul în România mea, a tuturor domeniilor economice de interes şi este patronată chiar de către cei aleşi de către oamenii României să-i conducă, să-i servească şi să-i protejeze.
Alimentele, energia, carburanţii, medicamentele au preţuri peste cele din ţărille UE, pătura oamenilor cinstiţi este săracă şi înfometată. În toată acestă criză, când serviciile şi utilităţile se scumpesc „într-un ritm suspect”, viaţa românilor devine din ce în ce mai dificilă.
Privim uimiţi cum „notarul Cseke Attila” ministrul sănătăţii pune pe butuci sănătatea românilor „închizând spitalele… nerentabile”(?). Vedem cum veterinarul Kelemen Hunor, ministrul culturii române şi şef UDMR, continuă maghiarizarea numelor de străzi ale unor oraşe din Ardeal şi vrea şi o regiune, autonomă maghiară. Vedem cum cetăţeanul fără bacalaureat Funeriu, ajuns ministru al învăţământului pentru ca „a servit cauza”, luptă cu dascălii naţiunii şi le taie salariile, dar şi cum ministrul Udrea plăteşte astronomic, din bani publici „o frunză”, ca „brand de ţară” pentru turismul românesc, care privatizat 100%, nu mai aparţine statului. Statul plăteşte însă multe milioane de euro pe reclame turistice la posturi TV străine, în favoarea unor patroni şmecheri.
Vedem şi cum preşedintele României, garantul respectării Constituţiei pe care a jurat s-o respecte, o violează fără ruşine la colţ de stradă, jucându-se cu creionul roşu pe harta ţării, fără o consultare prealabilă cu… poporul.
Da, România este ţara Poporului Român, nicidecum a cetăţenilor Băsescu, Boc, Udrea, popor fără încuviinţarea căruia, „nici în glumă”, cum spunea odată „dragă Stolo”, nu ai voie să faci regionalizări şi concesii unei minorităţi, doar de dragul de a menţine la putere o alianţă de conjunctură.
Situaţia României este mai grea şi mai tensionată decât în 89. Politicieni sunt într-o permanentă cursă a îmbogăţirii rapide, instituţia „demisiei de onoare” este respinsă în stil românesc cu binecunoscutul slogan: „de ce, io-s mai prost?”
Firme fantoma, căsute poştale în paradisuri fiscale sunt locurile în care se acumulează banii României, altfel nu se poate explica de ce incasările la buget au crescut an de an, dar nu sunt bani de pensii şi salarii… Drumurile sunt „cârpite” cu zeci de milione de euro de către „băieţii deştepţi”, cotizanţi la puşculiţa portocalie, în timp ce trenurile sunt „reparate cu crengi şi bandă adezivă”.
Economia gri şi evaziunea fiscală reprezintă după spusele unor redutabili economişti, aproape 40% din PIB-ul României. Presa a dezvăluit că însăşi şeful fiscului este evazionist. Masurile impuse de guvern de creşterea TVA, a taxelor şi impozitelor fac tot mai dificile investiţiile, atât straine cât şi româneşti, investitorii preferând să-şi mute afacerilee în alte ţări. Un reputat economist mi-a explicat că România este o ţară în care prosperitatea economică nu ar trebui să lipsească, dacă statul român ar dori acest lucru. Din păcate valorile au emigrat spre „zări departe duse” contribuind la bunăstarea ţărilor de adopţie şi poate din când în când îşi aduc aminte de cei lăsaţi acasă…
Direcţia spre care se îndreaptă Romania nu este cea buna au răspuns 70% dintre cei chestionaţi într-un sondaj. Ei au raspuns că nu ştiu nici de unde s-a plecat şi nici care-i direcţia de urmat. Deci, de nicăieri către niciunde…
