Ne bucurăm oricând avem musafiri din ţară, dar noi băieţii cu şi mai mult entuziasm când avem placerea de a sta de vorbă cu Radu Vâlcan. Vedeta Prima TV, comentator şi redactor sportiv, este întotdeauna sursa noutăţilor sportive care să ne satisfacă curiozităţile microbiste.
Venit într-o scurtă vizită de lucru în Los Angeles, prezentatorul ştirilor sportive de la emisiunea Focus este un împătimit de sport, cunoaşte date şi detalii din lumea sportivă şi le povesteşte cu aplomb. Deşi este stelist declarat, este echidistant când analizează fotbalul românesc, fiind un bun cunoscător, şi practicant al jocului. Pentru Radu, sportul în sine este mai important decât scandalurile ce îl inconjoară. Fire pozitivă, redactorul se gandeşte mai întâi la viitor, la potenţialul fotbalului românersc, decât la tarele lui. Ne-am permis însă să-l contrazicem.
Pentru noi, microbiştii de Los Angeles, posibilităţile de a urmări sporturi diverse sunt nelimitate. Los Angeles Galaxy, cu toată controversa David Beckham, joacă cu casă închisă. Şi vom avea şansa în această vară să-i vedem pe stadionul Home Depot Center atât pe AC Milan cât şi pe caştigătorii CF Barcelona. În chiar centrul metropolei, Los Angeles Lakers tronează peste baschetul profesionist, fiind din nou campionii NBA. Chiar dacă în timpul campionatului e greu să găseşti un loc în tribune, un bilet la meciurile finale a fost un trofeu de care s-au bucurat numai magnaţii sau vedetele de cinema. Dar cu transmisia în impecabila high-definition pe ecranele din ce în ce mai mai mari ale televizoarelor nostre, finalele sunt un motiv de petreceri cu pizza şi bere alături de prietenii noştri americani. Sau pentru o seară efervescentă la un bar sportiv, cu atmosferă de stadion. În cochetul Orange County, entuziasmul microbist este susţinut cu aplomb de către echipa locală de hochei Anaheim Ducks. După o jumătate de campionat anostă, ai noştri, pentru că ne-am obişnuit deja să-i numim astfel, au avut un final triumfant, fiind învinşi cu greu de către favoritele, şi galonatele vedete ale celebrei echipe de hochei Detroit Red Wings. Pentru cei care am avut şansa să-i urmarim în meciurile din playoffs, spectacolul hocheistic a fost de neuitat şi vom continua să-i susţinem.
La numai o oră şi un pic pe autostradă putem să fim prezenţi la meciurile campionatului profesionist de fotbal american, în San Diego, unde echipa Chargers este mereu printre favorite. Meciurile duminicale de fotbal sunt o adevarată aventură cu grătar şi bere la rece, tradiţională pentru microbişti. Apoi fotbalul american universitar este foarte popular în Los Angeles, unde echipele de la USC şi UCLA sunt mereu în cursa pentru titlu, sub privirile a peste 90.000 de spectatori pe marele stadion Rose Bowl din Pasadena. Iar biletele la meci sunt mereu greu de procurat.
Televiziunea prin cablu sau prin satelit ne oferă posibilitatea de a înregistra programe in high-definition şi astfel nu trebuie să ne luăm liber de la serviciu pentru a urmări în fiecare săptămână meciurile din Liga campionilor sau Cupa UEFA. Suntem mult mai familiarizaţi cu marile echipe europene, vedetele lor, stilul lor de joc, decât cu ai noştri. Iar in fiecare weekend, în direct, urmărim încleştatele campionate din Anglia şi Italia pe Fox Soccer Channel. Suntem mereu alături de Adrian Mutu şi Fiorentina, de campionii Inter Milan şi Cristi Chivu. Prin comparaţie ce ne oferă campionatul românesc? Meciuri furate prin internet în condiţii tehnice execrabile. Meciuri anoste, lipsite de calitate. Chiar şi pentru împătimiţii microbişti ai fotbalului românesc, scandalurile şi calitatea jocului nu pot să menţină atenţia. Cu tot entuziasmul şi calitatea analitică a redactorului sportiv Radu Vâlcan, el nu ne mai poate convinge de verosimilitatea şi potenţialul fotbalului de acasă. Dintre atâtea evenimente sportive locale şi mondiale, Radu nu mai are cum să ne întoarca atenţia către fotbalul românesc. Care ne-a trădat naţionalismul nostru microbist prin prestaţiile execrabile ale naţionalei. După meciurile cu Franţa şi Serbia ne-am pierdut încrederea. Ne-am pierdut pasiunea. Indiferent de cum analizează Radu şi de cum prezintă viitorul, am ajuns la un punct în care nu mai putem să fim microbişti pentru ai noştri. Ne găsim supapele în echipele locale, ne satisfacem dorul de fotbal la cel mai înalt nivel competiţional în faţa micilor ecrane. Deziluzionaţi de eşecuri, îl contrazicem, cu tot dragul, pe Radu Vâlcan, pentru că nu ne mai interesează fotbalul românesc.
