Lucreția Berzintu: – Acum, în pragul aniversării a două evenimente importante, aniversarea zilei de naștere a dumneavoastră cât și aniversarea a celor peste 20 de ani de la fondarea IFLAC (Forumul Internațional pentru literatură și o cultură a păcii), ce vă doriți cel mai mult?
Ada Aharoni: – Dorinţa mea este să văd Pacea Mondială împlinită şi ca lumea să devină un Sat Global înfloritor în zilele mele.
De-a lungul anilor ați scris numeroase cărți de literatură, în limbile: engleză, franceză, ebraică și traduse în mai multe limbi, fiind apreciate în toată lumea. Ce v-a inspirat în alegerea subiectelor?
Nuvele mele istorice se bazează pe experienţele mele adevărate, şi biografiile oamenilor pe care îi admir care au fost mari Lideri ai Păcii, ca de exemplu, cartea mea asupra lui Iţhak Rabin: ”Unde ale Păcii.”
Poezia mea, foloseşte atât ochiul meu psihologic interior, cât şi ochiul meu psihologic exterior – pentru o varietate de subiecte, în special: despre importanţa păcii pentru planeta noastră albastră, necesitatea crucială a egalităţii pentru femei şi, bineînţeles, dragostea la toate nivelurile sale şi splendoarea sa, bazate pe propria mea experienţă şi lucrurile profunde ale vieţii.
Am devenit o feministă deja la vârsta timpurie de şapte ani! Fratele meu mai mare m-a învăţat să joc şah şi când am câştigat el a devenit furios şi m-a pălmuit! L-am pălmuit imediat înapoi. Bunica mea, Esther, care a avut o educaţie egipteană, mama tatălui meu, a văzut aceasta, mi-a prins mâna şi a strigat: niciodată să nu îndrăzneşti să loveşti, încă o dată, un băiat în viaţa ta, deoarece un băiat valorează cât 60 de fete! Am început să plâng şi am fugit la Regina, mama mamei mele care a avut o educaţie europeană. Bunica Regina mi-a şters lacrimile, a zâmbit şi a zis: Ada nu te îngrijora, tu valorezi cel puţin cât doi băieţi! În acel moment am devenit feministă şi toată viaţa mea am lucrat şi am scris ca să obţin egalitatea deplină pentru femei. Am început recent să pictez, ca şi una dintre pasiunile mele, şi am pictat „CAFE ME TOO” cu un grup de femei al cărui lider, arată spre ea însăşi, spune în culori luminoase – eu de asemenea vreau să fiu egală în a administra această lume împreună cu bărbaţii!
Am scris foarte mult, în proză și poezie, despre lupta femeilor de a deveni egale în toate domeniile vieții. De asemenea, am studiat în profunzime metoda femeilor scandinave pentru a ajunge la egalitatea bărbaților și femeilor în politică și în conducerea țărilor lor împreună cu bărbații și am descoperit că sloganurile lor înainte de alegeri erau foarte simple și în același timp, revoluționare: „Femeile votează femei și bărbaţii votează de asemenea femeile! Pentru o schimbare, votați femeile, și dacă doriți o schimbare – votați femeile! ” Deoarece femeile sunt jumătate din populație și toate femeile au votat femei, atunci jumătate din membrii parlamentelor scandinave aflate la guvernare au devenit femei! Nu numai că scriu despre acest subiect important, dar IFLAC lucrează de asemenea pentru a face cunoscute aceste date reale și promovează imitarea lor în toate țările lumii.
Cum a apărut IFLAC?
La excelenta mea școală de limbă engleză din Cairo, Egipt, unde m-am născut, la paisprezece ani ne-a învățat poezia marelui poet britanic pentru pace, Wilfred Owen, care a fost ucis în tranșeele primului război mondial la vârsta de 25 de ani. Am fost atât de emoționată de poezia sa și de critica sa profundă asupra războiului încât am decis să-i continui Drumul Păcii. Am fost întotdeauna bună la scris și am decis că voi folosi stilul meu, ca gloanțe pentru a omorî războiul. Acest lucru a fost după cel de-al Doilea Război Mondial și nu a trebuit să fugim la adăpost când am fost bombardați în fiecare seară, așa cum am făcut-o când eram în vacanță în Alexandria. La școală am înființat o revistă care se numea CURCUBEUL PĂCII și avea un slogan: „Să abolim războaiele pentru totdeauna!” Coeditorul meu a fost prietenul meu musulman Kadreya Fayoumi, căruia i-am scris ulterior scrisori și poezii din Israel, intitulate „De la Haifa la Cairo cu dragoste”. Scriind acest lucru, acum îmi dau seama că am devenit un lider al păcii încă de la o vârstă fragedă!
În Israel, la Casa Vieței, un club pentru evrei, arabi și creștini, împreună cu prietena mea arabă, Violette Khouri, din Kfar Yassif, în nordul Israelului, am înființat o organizație numită „Podul”, a femeilor evreice şi arabe pentru pace în Orientul Mijlociu. Organizația a fost atât de reușită, încât copiii, soțiile și bărbații noștri din străinătate au întrebat, şi noi? Am mers și noi să ajutăm!
Așadar, atunci am început IFLAC, FORUMUL INTERNAȚIONAL PENTRU LITERATURĂ ȘI O CULTURA PĂCII, ca organizație de pace voluntară înregistrată. Mi-am dat seama că literatura, poezia și cultura au o mare putere pentru dezvoltarea păcii mondiale. Pe măsură ce poezia lui Wilfred Owen a intrat în inima mea atât de adânc și a făcut din Pace obiectivul meu în viață, poate face asta și altor oameni.
Sunteți mulțumită de activitatea IFLAC de până acum? Regretați ceva ce aţi dorit să faceţi și nu aţi reușit să puneţi în practică?
Sunt destul de mulțumită de realizările IFLAC de până acum. Împreună cu ambasadorii noștri activi ai Păcii IFLAC, precum vicepreședintele prof. Ernesto Kahan, dr. Maria Cristina Azcona, directorul IFLAC din America Latină, poeta Susana Roberts și restul ambasadorilor noștri ai păcii din întreaga lume reușim să aducem mesajul culturii păcii în sălile de clasă, colegii și universități și publicului larg prin intermediul cărților noastre ale păcii, al antologiilor noastre pentru pace IFLAC și a ediţiei noastre zilnice, IFLAC DIGEST, pe care o editez în fiecare seară și care ajunge la mii de membri și prieteni ai IFLAC din întreaga lume. Am publicat deja peste 4500 de ediţii IFLAC Digest. De asemenea, am organizat multe conferințe de succes și congrese internaționale: în Israel, Australia, Anglia, Turcia, Franța și alte locuri.
În ciuda întregii noastre minunate lucrări și a construirii dedicate păcii de către membrii noștri, îmi pare rău că IFLAC nu este suficient cunoscut și cred că știu motivul. De la începutul fondării IFLAC, în urmă cu 20 de ani, am decis că vom demonstra că putem face lucruri grozave fără bani și că IFLAC va fi o organizație complet voluntară; nimeni nu plătește pentru calitatea de membru și nimeni nu este plătit. Motivul a fost acela de a permite tuturor celor care doreau să lucreze pentru a promova pacea mondială și locală să se alăture cu ușurință. Acest lucru a fost într-adevăr atins și avem mulți membri, în special în America Latină, unde mesajul păcii prin literatură și prin cuvinte a găsit un public larg şi implicat.
În ciuda tuturor acestor lucruri, motivul pentru care IFLAC nu este suficient de cunoscut este faptul că nu am reușit să atragem sponsori care ne-ar putea ajuta să publicăm și să facem cunoscută lucrarea noastră minunată în întreaga lume. Noi înșine nu avem mijloacele bănești pentru a face publicitate importantei noastre lucrări IFLAC. Sper, dragă Lucreția, că mai mulți jurnaliști din întreaga lume se vor alătura dvs. după publicarea Dialogului nostru, cu întrebările dvs. excelente și răspunsurile mele și că aceasta va face posibil ca IFLAC să fie mai bine cunoscut și apreciat.
Regele Solomon a domnit 40 de ani fără războaie și se avea bine cu toți vecinii. Acum, care este situația păcii dintre evrei și palestinieni, implicit a păcii evreilor cu vecinii arabi? Care ar fi soluția pentru o pace durabilă în această perioadă?
În Israel, ne bucurăm astăzi că avem un Tratat de pace cu doi dintre vecinii noștri arabi, Egiptul și Iordania. Cu toate acestea, nu încă cu vecinii noștri palestinieni.
Hamas în Gaza, nu recunoaște dreptul Israelului de a exista, în ciuda faptului că Israelul este un stat legitim cu o majoritate a Națiunilor Unite care a votat pentru înființarea Statului Israel în 1948. Acesta este motivul pentru care încearcă până astăzi să distrugă Israelul cu atacuri teroriste și, din când în când, aruncă rachete spre Israel peste sate nevinovate. Atunci, când Israel răspunde în apărarea cetățenilor săi, ei se plâng tare prin toată presa mondială că Israelul i-a atacat! Și, din păcate, mass-media crede adesea minciunile lor.
Soluția pentru o pace durabilă între Israel și Palestina este recunoașterea reciprocă, a unuia și a celuilalt de către ambele state.Palestinienii trebuie să recunoască dreptul legal al Israelului de a exista și de a trăi în pace iar Israelul trebuie să realizeze necesitatea înființării unui stat palestinian legal. Planul de pace al președintelui Trump include această clauză centrală și sper ca atât palestinienii, cât și israelienii să îl accepte și să reia și să încheie negocierile de pace pe care le-au început în trecut.
Ați fost prima femeie, invitată să vorbiți în Moscheea Mahmood din Kababir, Haifa, 2012. Care a fost tema și reacția ascultătorilor?
Titlul Conferinței de la Moscheea Mohamadim din Kababir, în Haifa, a fost: „O apropiere a inimilor” iar când ei au aflat că tocmai publicasem o carte pe acest subiect, au decis să mă invite să lecturez pe marginea cercetărilor mele despre pace și despre cartea mea. Reacția ascultătorilor a fost foarte pozitivă și am primit multe complimente. Femeile Mohamadim au venit la mine și mi-au mulțumit că le-am deschis ușa. Acum, că șeicii au invitat o femeie pe Podium să vorbească atât bărbaților cât și femeilor, poate într-o zi ne vor invita și pe noi!
Mişcarea Mohamadim este o mişcare musulmană, cea mai liberală și iubitoare de pace. Ne-am așezat în minunata lor moschee, bărbați și femei din toate religiile. Mi-au prezentat cărțile lor despre pace și m-am bucurat să citesc cum pacea este în centrul credințelor lor. Sper ca toată lumea musulmană să urmeze într-o zi pașii Mohamedimilor.
Despre ”Al doilea Exod”, un termen creat de dumneavoastră, nu prea s-a vorbit înainte. În urma cercetărilor pe care le-ați făcut cu privire la migrația forțată a evreilor din țările arabe după ce statul Israel a fost fondat , în 1948, care a fost ecoul în lume?
Din păcate, nu a existat niciun ecou pentru „Al Doilea Exod”! În ciuda faptului că jumătate din cele 36 de cărți ale mele descriu și analizează diferitele aspecte ale celui „de-al Doilea Exod” al evreilor din Egipt, precum și din celelalte țări arabe, totuși această parte a istoriei este încă destul de necunoscută. Numeroşi alți cercetători au scris de asemenea cărți și au participat la Congresele Mondiale pe care le-am organizat pe tema alungării, aproximativ, a unui milion de evrei din țările arabe, unde existau comunități evreiești înfloritoare din vremea Bibliei, şi tot nu a existat încă niciun ecou în lume!
M-am întrebat cum a fost atunci când cei 700.000 de palestinieni au fugit sau au fost izgoniți din Israel, în 1948, întreaga lume a auzit despre asta și când un milion de evrei au fost izgoniți din țările arabe, nimeni nu a auzit despre asta? În plus, palestinienii aveau mult mai puține proprietăți decât evreii izgoniți din țările arabe, care de asemenea ca şi palestinienii, erau obligați să lase tot ce aveau în urmă. Am cercetat întrebarea și am aflat că țările arabe, sperând să slăbească și să distrugă statul Israel, au investit mulți bani în mass-media mondială pentru a publica pe larg tragedia refugiaților palestinieni, în timp ce, în Israel, guvernul nu a făcut nimic pentru a face cunoscut faptul că erau mai mulți evrei care au fost alungați și au devenit refugiați și au pierdut mult mai multe proprietăți.
Tragedia și atrocitățile Holocaustului nazist și uciderea a șase milioane de evrei au fost atât de groaznice încât a umbrit toate celelalte tragedii, inclusiv cea a milionului de refugiați evrei din țările arabe. Este păcat, deoarece publicarea tragediei evreilor din țările arabe poate promova pacea cu palestinienii, atunci când își dau seama că nu sunt singurii care au suferit de conflictul arabo-israelian. Am mai multe dovezi în acest sens, iar una dintre ele este filmul meu de pace: RODIA ÎMPĂCĂRII ȘI A ONOAREI, care spune povestea celui de-al Doilea Exod (publicat pe You Tube). Impresiile pe care le-am primit de la mulți arabi și palestinieni când au urmărit filmul și au realizat că jumătate din cetățenii Israelului sunt evrei din țări arabe împreună cu copiii lor; ”Deci, voi evreii din țările arabe, ați trecut prin ceea ce am trecut noi palestinienii! De ce nu se știe asta? Așa că, a sosit timpul să fim împăcaţi! ” Valoarea majoră în religia musulmană este ONOAREA, iar mai mulți oameni din Gaza mi-au scris, „filmul tău ne-a dat înapoi onoarea noastră!” Mi-am dat seama că povestea celui de-al Doilea Exod nu numai că i-a atins profund, dar a avut și efectul Catharsis asupra lor și au abandonat voința de a se răzbuna și nu s-au mai văzut singurele victime, realizând că toate războaiele au adus dezastru și victime de ambele părți. Deci, povestea celui de-al Doilea EXOD ar trebui să fie larg mediatizată și făcută cunoscută, pentru a putea promova adevărata pace între palestinieni și israelieni. De asemenea, va da înapoi onoarea evreilor din țările arabe când vor vedea că istoria lor nu a fost uitată și este încă vie și chiar utilă pentru un obiectiv atât de important precum Pacea ..
Se spune că Israelul este singura țară democrată din regiune. Într-un interviu acordat pentru Weekly Blitz ați afirmat: ”Dacă un străin ar dori să devină israelian, ca în orice altă țară, ar trebui să facă o cerere și să aștepte câțiva ani până când cererea lui este acceptată.” Dar, după cum știți, practic, nu se aprobă cetățenie israeliană fără origini evreiești sau fără ca unul din soți să fie evreu. Astfel, credeți că se încalcă democrația? În acest sens, IFLAC a făcut vreo intervenție la cei în drept?
Azi douăzeci la sută din israelieni sunt musulmani palestinieni sau creștini, deci să spunem că numai evreilor li se permite cetățenia israeliană nu este corect. În citatul de mai sus, răspundeam la întrebarea: „De ce numai evreii au dreptul de a se întoarce în Israel și primesc automat cetățenia israeliană, nu şi oamenii din alte religii? Când a fost creat Israelul, guvernul a decis să îi invite pe evreii din întreaga lume să vină în statul lor renăscut și au trecut de Regula Reîntoarcerii. Sper că într-o zi nu va mai fi nevoie de această regulă, când Israelul se va simți în siguranță și va trăi în pace cu toți vecinii săi. Religia face parte din cultură și nu ar trebui să fie o bază pentru cetățenie. Aceasta este de asemenea și atitudinea IFLAC.
Care este viziunea dumneavoastră pentru o pace durabilă, în general vorbind?
Cred cu tărie că pacea mondială durabilă este posibilă astăzi. Scriitorul britanic Thomas Hardy a scris: „În curând, vom avea o pace mondială de durată. Nu pentru că omenirea va deveni mai înțeleptă sau mai bună, ci războiul va fi mai absurd ca niciodată și va fi eliminat. ” Cred că acest timp a sosit, căci odată cu apariţia armelor nucleare, războiul a devenit atât de absurd încât, dacă există un război nuclear, acesta nu numai că va ucide inamicul, ci va ucide toate părțile și întreaga umanitate va fi contaminată și distrusă!.
Omul de știință Margaret Mead, a scris: „niciodată să nu te îndoieşti că un grup mic de cetățeni preocupaţi și dedicaţi, pot schimba lumea. Într-adevăr, este singurul lucru care vreodată a făcut-o. ”
Acesta este motivul pentru care cred că IFLAC poate juca un rol substanțial în realizarea păcii mondiale, deoarece este un grup activ de cetățeni ai lumii preocupaţi şi dedicaţi. În acest scop, am creat luna aceasta, în numele IFLAC, o Petiție crucială a păcii care să fie prezentată către ONU: ANUL 2021 FĂRĂ RĂZBOI ȘI TEROARE! Scopul nostru a fost să ajungem la 100 de semnături până la 30 iulie, când sărbătorim cu un zoom internațional, douăzeci de ani de IFLAC – și am ajuns deja la: 128!
Cum poate contribui IFLAC la o pace durabilă între evrei și palestinieni, când soarta popoarelor este în mâna politicienilor?
Trebuie să convingem politicienii și, dacă acest lucru este imposibil, trebuie să-i schimbăm și să punem în schimb, cetățeni preocupaţi, dedicați să guverneze pe baza jumătății de bărbați și jumătăţii de femei, conform metodei politice scandinave: „Pentru o schimbare votează femeile și dacă vrei o schimbare, votează femeile! ”
IFLAC susține ca Anul 2021 să fie un an al păcii, fără războaie și teroare. Ce mesaj aveți în acest sens pentru cei care ne citesc?
IFLAC nu poate să afirme încă că acel an 2021 va fi un an fără război și teroare – IFLAC recomandă secretarului general al ONU, Antonio Guterres, să dea această rezoluție la Adunarea Generală a ONU către anul 2021. Până atunci vom încerca să colectăm sute și mii de semnături de la cetățenii iubitori de pace din lume, care sunt într-adevăr cel mai mare grup din lume, pentru că cine nu dorește pacea? Doar un număr mic de magnaţi ai războiului, care vând arme către ambele părți ale conflictelor pentru a-și alinia buzunarele! Mesajul nostru către lume pentru a semna petiția noastră este: Dați o șansă păcii, astfel încât copiii noștri să poată trăi într-o lume mai bună și mai sigură.
Cine este Ada Aharoni? Vă rog să vă prezentați cititorilor noștri și să adăugați o poezie de suflet care să însemne un îndemn la pace către generația de azi și către generațiile următoare.
Cred că mă cunoașteți mai mult sau mai puțin până acum, după ce ați citit răspunsurile mele de mai sus la întrebările excelente. M-aș defini astăzi ca: lider al păcii și cercetător, autoare, poetă și sociolog în domeniul CR: rezolvarea conflictelor. Mamă, bunică și străbunica a paisprezece strănepoți minunați. Mulțumesc dragă Lucreția pentru acest minunat Dialog și felicitări pentru IFLAC pentru cei douăzeci de ani ai săi și pentru mine pentru cei 87 de ani ai mei tineri (nu bătrâni). Munca mea creativă la IFLAC și în poezia mea este ceea ce mă menține tânără.
Poezia aleasă de mine:
UN POD AL PĂCII
„Fiecare om se va aşeza sub viţa lui de vie şi sub smochinul său , şi nimeni nu îi va înspăimânta” (Biblia, Mica, 4.4)
„Cel ce umblă cu pace, pacea umblă cu el” (Coranul, Sura 48)
Sora mea arabă, să construim un pod al minunii
de la smochinul tău și vița de vie la a mea
deasupra durerii în fierbere a bătăliei Intifada
Salima, sora mea arabă, când vom mai râde
ca două femei, în loc să plângem pe pietrele fiilor noștri?
Tu și cu mine, Salima, prietena mea, pe acest pod al minunii
de la cultura ta la a mea, de la cultura mea la a ta
în mireasma iasomiei înfloritoare, ținându-ne de mâini
șoptind secrete despre iubirile noastre, copiii noștri, planurile noastre,
și cel mai adânc și cel mai profund dor al nostru pentru un cer liber strălucitor
încununat de stele ale păcii care clipesc.
Nu vreau să fiu opresoarea ta, nu vrei să fii opresoarea mea,
sau temnicera ta, sau temnicera mea, nu vrem să ne facem frica unii altora
sub vițele noastre de vie și sub smochinii noştri înflorind pe un orizont de argint
deasupra sângerării copiilor noștri de pietre, gloanțe și rachete.
Deci, sora mea arabă, să construim un pod rezistent
de înțelegere tolerantă a iasomiei,
unde fiecare va sta cu copilul ei
sub vița ei de vie și sub smochinul ei
ȘI NIMENI SĂ NU ÎI ÎNSPĂIMÂNTE!
Profesor Ada Aharoni
Președinte fondator IFLAC
Forumul Internațional pentru Literatură și o Cultura a Păcii
Haifa, Israel
www.iflac.wordpress.com
Ada Aharoni pe Wikipedia
https://en.wikipedia.org/wiki/Ada_Aharoni
La mulți ani, Ada Aharoni! La mulți ani, IFLAC!
Dialog realizat de Lucreția Berzintu
Iulie 2020
