Joi 7 aprilie 2011 în cadrul emisiunii Eroii rock-ului îi va fi dedicată o rubrică artistului Don Elvis. Sunt Cristian Bodnărescu şi vă invit pe toţi să o ascultaţi începând de la orele 20: 00 accesând site-ul www.radiozidul.ro
Don şi Elvis
Don-ul, cuvânt din lexicul italienesc, desemnează titlul de preot, dar şi de părinte. Astfel, pe lângă preoţi, îl avem şi pe Don Corleone, Nasul, părintele mafiot care a impresionat milioane de oameni prin cărţile cu acest subiect, filme ori jocuri; dar şi pe cunoscutul erou de roman, personajul lui Miguel de Cervantes, Don Quixote. Dacă primul este un mafiot care înspăimânta cu ameninţarea sângelui, al doilea nostru don desemnează tocmai idealistul naiv într-o lume în care predomina minciuna, vulgaritatea şi prostituţia.
Elvis Presley, cel mai valoros artist din toate timpurile dacă ne raprotam la cele un miliard de discuri vândute, supranumit Regele rock-ului, este omul care a popularizat cel mai mult fenomenul rock-ului în plan mondial. Prezenţa regelui scenica şi stilul vestimentar nonconformist se pretează de minute cu talentul său de compozitor şi interpret cu o inimă de aur. Personaj de joc computerizat (mafiot al anilor ’60 în Grand Theft Auto 2), solist vocal, compozitor şi actor, Elvis Aaron Presley s-a născut pe 8 ianuarie 1935 în Tupelo, Mississippi şi ne-a părăsit pe 16 august 1977.
Don Elvis
Don Elvis, pe numele său Antoniu Petrescu, este un preot catolic care are şi o carieră de rock-er. Solist şi compozitor, Don Elvis nu este doar impersonatorul artistului Elvis Presley, ci realizator de albume, cu o carieră originală; compunând şi interpretând melodii de rock’n’roll şi creştine. Articolul cu Don Elvis vine ca o continuare a celui intitulat Rock-ul şi religia, în care arăt armonia între religie şi fenomenul rock.
Don Elvis a ajuns cunoscut în ultimii ani, având 40 de milioane căutări pe internet; cu acest număr fiind cel mai cunoscut Don din lume, devansându-l la căutări pe însuşi regele rock-ului, Elvis Presley. Născut în anul 1972 la Bucureşti, Don Elvis este stabilit din 2004 în oraşul Avezzano din centrul Italiei. Are la activ patru compact-discuri oficiale: „Credinţa, Speranţa, Dragostea”, „Dragostea Divină”, „Christmas Songs” şi „Don Elvis”, în care muzică religioasă se împleteşte cu muzica profană.
Papa Benedict al XVI–lea, fan Don Elvis
Compact-discul în limba italiană poartă tilul „Divino Amore”, el a ajuns chiar în mâinile Sfântului Părinte Benedict al XVI–lea, iar cei de la SkyTV din Italia lucrează la un promo documentar avându-l ca protagonist.
Don Elvis separa în totalitate informaţia oferită de Dumnezeu în cadrul bisericii cu informaţia Dumnezeiască din arta şi muzica, necorelandu-le chiar dacă este şi artist (curios fapt); el nu are un curent muzical bine conturat şi este mirat atunci când este numit, Don Elvis”, în schimb însuşi el semnându-se cu acest pseudonim.
Cristian Bodnărescu: Atât slujba pe podiumul bisericesc cât şi o cântare pe unul de concert reprezintă transmiterea unei informaţii Dumnezeieşti către public. Care este semnificaţia podiumului bisericesc şi cea a scenei concertului de rock?
Don Elvis: Salve, mai întâi de toate aş pune intre virgule “podium bisericesc”!! Când slujesc la altar, bineînţeles, este o situaţie diferită din toate punctele de vedere, ontologic, existenţial, substanţial pentru faptul că “în persona Christi” preotul consacra pâinea şi vinul, distribuind la momentul împărtăşaniei trupul şi sângele lui Iisus pentru mântuirea omului. Acest lucru este de o importanţă unică pentru cine crede… Un moment intens care ne ajuta să ne relaţionăm cu sfera dumnezeiască, al sacrului, care umple viaţa şi ajunge acolo unde siguranţa sferei materiale se opreşte… Pe scena “on stage”, sunt DON ELVIS, artistul, care are ceva de împărtăşit cu publicul ca şi: emoţiile, sentimentele, sensul umorismului, adică acel ceva care provine de la D-zeu, în alte cuvinte – MUZICA-
În amândouă ipostaze, încerc să cobor în dimensiunea momentului pentru a oferi destinatarului ceea ce doreşte, ca preot un cuvânt bun, o rugăciune, un semn de speranţă; iar ca artist, cântece care să ajungă în inimă, un moment de distracţie.
Cristian Bodnărescu: Stilul muzical rock este genul tău preferat sau predomina un alt gen de muzică în viaţa ta?
Don Elvis: Sincer, nu înţeleg cum şi de ce “media” m-a poreclit “preotul rock” mai ales ca eu cânt diferite genuri muzicale: gospel, blues, rock, ballads, country… Îmi place muzica bună, de calitate şi nu comercială, care după un an – doi deja nimeni nu îşi mai aminteşte, acea muzică care din păcate se difuzează şi promovează la radio şi la televiziune şi sincer îmi pare rău; sunt aşa de mulţi cântăreţi care merita mult mai mult şi care nu au succes pentru că în spatele lor nu are cine să-i sponsorizeze sau cine să-i promoveze… În ceea ce mă priveşte am cântat cam de toate până acum, de la muzica de opera, polifonica, religioasă, gospel la blues, pop, rock, ballads, country şi aşa mai departe. Nu am un gen muzical preferat, important este să mă ungă înăuntru, în suflet, să-mi transmită ceva, o emoţie, un sentiment…
Cristian Bodnărescu: Elvis Presley este artistul şi rock-er-ul tău preferat. Ce artist şi muzician îi urmează?
Don Elvis: Sigur, Elvis este “prima mea iubire” dar precum spuneam, ascultcam de toate, îmi plac vocile de excepţie de tip Aurelian Andreescu, Andra, din România, Tom Jones, Celine Dion, Tony Christie, Engelbert Humperdinck, lista este lungă… Fac o precizare, nu-mi place muzica anilor ’80 – ’90 şi cea comercială, unde virtuozitatea artistului este înlocuită de asazisa muzica virtuală, făcută pe computer… Părerea mea, muzica s-a oprit în anii ’70.
Cristian Bodnărescu: De ce ai plecat din România? Care este diferenţa între România şi Italia?
Don Elvis: Am plecat din România pentru că nu mi s-a dat posibilitatea de a mă realiza că om, ca preot şi ca artist… mentalitatea unora, din acea epocă. Apropo, sper că între timp, lucrurile să se fi schimbat, era aşa de limitată şi de îngustă, că nu-ţi lasa de ales “o questa minestra o questa finestra”, am spune noi aici în Italia, adică ori te pui în rând cu lumea, ori schimbi aerul… Biserică din România, în acea vreme, probabil nu era “pregătită” să îmbrăţişeze o “deschidere a mentalităţii”, avea motive şi justificări întemeiate pentru a apăra cu înverşunare tradiţia şi aplicarea educaţiei tinerilor care doreau să devină preoţi, sincer ìi compătimesc… Italia mi-a dăruit totul, ceea ce am visat: am devenit preot, sunt un’artist recunoscut atât în Italia cât şi în restul lumii, obţinând chiar cetăţenia italiană. Ce mi-aş putea dori mai mult??? Cu toate acestea, iubesc România şi chiar doresc să colaborez cu industria muzicii de acolo…
Cristian Bodnărescu: În România nu se poate trăi din muzica rock şi în genere din muzica. În antiteza, cum este situaţia din Italia?
Don Elvis: Da, o întrebare reală, ai dreptate; din păcate este destul de greu să rămâi la suprafaţă ca artist, să-ţi faci o situaţie cu muzica în ziua de azi, dar nu imposibil… Că peste tot, un artist, un cântăreţ care doreşte să trăiască din muzica, are nevoie, pe lângă virtuozitatea sa, de o “pilă” am spune noi, acolo sus… Nici în Italia situaţia nu este strălucitoare, trăim un moment istoric destul de critic, din toate punctele de vedere şi cultura, lumea artistică în general, are de suferit dincauza crizei globale în care ne găsim…
Cristian Bodnărescu: Lasă un mesaj pentru romanii care ascultă Radio Zidul!
Don Elvis: Doresc să urez romanilor de pretutindeni fericire şi noroc, fiţi voi înşivă şi puneţi în practică ce aveţi mai bun, calităţile, inclinaţiile, urmăriţi inima voastră, astfel făcând, veţi fii fericiţi!! Toate cele bune!!! Mulţumesc lui Cristian pentru această posibilitate de a mă face cunoscut şi în România!
Joi 7 aprilie 2011 în cadrul emisiunii Eroii rock-ului îi va fi dedicată o rubrică artistului Don Elvis. Sunt Cristian Bodnărescu şi vă invit pe toţi să o ascultaţi începând de la orele 20: 00 accesând site-ul www.radiozidul.ro
