Îi era dor
de râsetul ei cristalin,
ce inca reverberează în toate
colțurile casei.
Îi era dor.
de mirosul pielii sale diafane,
pe care îl adulmeca în aerul tatuat
de mireasma ei.
Ii era dor de respiratia ei…
Îi era dor de visele ei
de visele lui, cu si despre ea.
Se ridica în vârful picioarelor,
să se uite peste orizont,
poate reușea să o vadă.
Era însă prea departe…
Se consola insa,
cu o îmbrătisare în gând,
și cu amprenta zâmbetului ei .
Cu urma pașilor ei
pe care inca ii simtea,
de fiecare data,
când pășea pe cărarea
dragostei lor.
Îi era dor de
dorul ei…