Poveştile adevărate, chiar cele de dragoste, nu încep cu a fost odată. Încep cu oameni obişnuiţi aflaţi în situaţii ieşite din comun, aşa cum s-a întâmplat cu David Servan-Schreiber când a aflat că are cancer, la vârsta de 31 ani. O veste devastatoare ca aceasta poate răvăşi pe oricine şi David nu a făcut excepţie. Pe vremea aceea tânărul medic era divorţat de puţină vreme, avea o prietenă şi se afla în Pittsburgh, Statele Unite, oraş în care am locuit şi eu în ultimii cinsprezece ani. L-am contactat, rugându-l să îmi dea un interviu pentru cititorii din România, ceea ce a acceptat cu plăcere. David este autorul cărţilor vândute în peste un milion de exemplare, “Vindecare fără Freud sau Prozac” şi “Anticancer – un nou fel de viaţă”, unul din membrii fondatori ai grupului “Medicins Sans frontieres” în Statele Unite şi profesor la facultatea de psihiatrie a Universităţii din Pittsburgh.
Când a fost diagnosticat însă, era un simplu medic rezident. Departe de familie, la început de carieră, şi proaspăt divorţat, s-a văzut dintr-o dată pe marginea prăpastiei la o vârstă la care cei mai mulţi oameni de abia iau viaţa în piept. Cu toate acestea o voce interioară i-a şoptit să aibă încredere. Mulţi oameni sunt diagnosticaţi cu cancer şi nu întotdeauna e fatal. Din această convingere, dublată de revolta în faţa unei sentinţe absurde, s-a născut dorinţa lui de a trai; s-au născut orele petrecute citind studii de specialitate despre cancer, tratamente şi nutriţie. Rezultatul este cartea “Anticancer”, un remarcabil manual de luptă împortiva bolii şi o veritabilă sursă de informaţii prevenirea lui.
Autorul însuşi mărturiseşte că acum e mai sănătos decât înainte de a fi diagnosticat şi că boala i-a schimbat complet viaţa. Dacă înainte era numai un tânăr cercetător, uşor înfumurat şi dornic de afirmare, un om care privea ca pe o corvoadă lucrul cu pacienţii, preferînd să-şi dedice timpul cercetărilor în laborator, după ce a fost diagnosticat, devenind el însuşi pacient, optica lui s-a schimbat. Preferă, spune el, să fie în contact cu oamenii, să aline, să ajute.
Fiind medic şi având acces la publicaţii de specialitate, David a început să citească totul despre boala sa. Aşa a ajuns la concluzia că alimentele pe care le consumăm joacă în biologia noastră rolul degetelor unui pianist pe clape. Aceasta este cartea pe care autorul însuşi ar fi vrut să o aibă în urma cu 16 ani, când a descoperit că are o tumoare pe creier. Dupa 4 ani de la acest episod, crezînd că s-a vindecat complet, a descoperit că boala a revenit. După o interventie chirurgicală şi 11 luni de chemoterapie l-a întrebat pe medicul oncologist ce ar putea face ca să evite reapariţia tumorii. “Nimic”, i s-a răspuns, numai consultaţii din şase în şase luni pentru a vedea dacă totul e în regulă. Acesta a fost punctul în care David şi-a luat soarta în propriile miini şi descoperirile nu s-au lăsat aşteptate.
David Servan-Schreiber s-a născut pe 12 aprilie 1961 în Neuilly sur Seine. Este fiul celebrului jurnalist francez Jean Jaques Servan Schreiber. Şi-a petrecut copilăria în Normandia, jucându-se în apropierea lanurilor de porumb stropite cu atrazină – un insecticid atât de puternic încât schimbă sexul în peştii din râurile pe care le contaminează. L-am intervievat la puţin timp după traducerea în limba română a cărţii sale şi a mărturisit că toată viaţa a mâncat numai legume crescute cu insecticide şi carne provenită din animale hrănite cereale stropite cu atrazină.
A: Care credeţi că sunt cauzele cancerului dumneavoastră?
D: Substanţele toxice din mediu. În ultimii 50 de ani insecticidele au luat o amploare fără precedent. Cercetătorii americani au identificat într-un studiu 148 de substanţe chimice în sângele şi urina pacienţilor de toate vârstele. În ultimii 30 ani Organizaţia pentru Sănătate Mondială şi Agenţia Internaţională pentru Cercetare în Cancer a testat 900 de substanţe chimice din mediul înconjurător şi a descoperit că doar una singură nu e periculoasă; 95 au fost identificate ca substanţe cancerigene cunoscute; 307 sunt posibile iar 497 sunt neclasificate. Multe dintre aceste substanţe sunt foarte răspândite, de exemplu benzenul, materialele plastice, substanţele de lipit, lubrefianţii şi vopselurile. Un număr semnificativ de tumori, ca a mea, sunt foarte sensibile la xenoestrogeni, de genul pesticidelor din copilărie. Două verişoare de-ale mele, cu care am copilărit în acelaşi mediu infestat de atrazină au făcut cancer la sân.
Discutăm apoi despre legumele crescute cu pesticide. Undeva în carte autorul sfătuieşte bolnavii de cancer să elimine toate substanţele cancerigene din viaţa lor, în acestea incluzînd pesticidele din legume (recomandă legume biologice), produsele de curăţat (recomandă oţetul şi bicaronatul de amoniu), produsele cosmetice, cremele, sampoanele, lotiuni de corp, deodorantele (recomandind variantele acestora preparate cu ingrediente naturale). Chiar şi parfumurile, precizează, contin phtalaţi, cunoscuţi agenţi cancerigeni. În locul lor e de preferat folosirea apei de toaleta, mult mai săracă în substanţe cancerigene. În mod similar hainele ar trebui aerisite după ce sunt luate de la curaţătorie. Ani de zile, ne mărturiseşte, le-am pus la loc în dulap, înhalînd fără să ştiu substanţele acelea toxice ori de cite ori le-am îmbrăcat.
Mediul înconjurător este foarte nociv, precizează, continuînd cu exemplul unei tinere cercetătoare, Cyntia Curl , de la Universitatea din Washington, care a făcut un studiu pe copii în vârstă de la 2 la 5 ani. Părinţii acestora au ţinut evidenţa alimentelor consumate de copii înainte de a li se măsura nivelul de insecticide în urină. Astfel s-a ajuns la concluzia că cei care consumaseră alimente nestropite cu insecticide aveau nivelul acestora cu 75% mai puţin decât limitele stabilite de Agenţia de Protecţie a Mediului, în timp ce ceilalţi copii, cu o dietă obişnuită, aveau de 4 ori mai multe insecticide în urină decât limitele superioare “normale”, stabilite de agenţie.
A: Se stie de ceva vreme că mediul înconjurător, viaţa de zi cu zi, fumatul, reprezintă tot atiţi factori de risc pentru a contracta cancer. Mai există şi alte cauze?
D: Dieta tradiţională vestică, dulciurile, zăharul rafinat, produsele din faină alba, carnea de vită provenită din crescătoriile industriale, uleiurile bogate în acizi omega-6 (porumb, floarea soarelui şi soia), laptele integral provenit de la vacile din crescătoriile industriale, ouăle găinilor hrănite cu soia şi porumb, stressul, deprimarea, poluarea atmosferică şi produsele de curaţat de uz casnic.
Fac un inventar mental al frigiderului meu, al raftului din baie cu produse cosmetice şi al lucrurilor lăsate la curaţătorie acum câteva zile. Aceasta este fără îndoială, situaţia în care se află majoritatea oamenilor: expuşi fără voie. Adăugând la aceasta că unii dintre noi fumează şi sunt stresaţi, e uşor să ne explicăm înmulţirea alarmantă a numărului de bolnavi de cancer. Cu toate acestea, boala nu se manifestă la fel în toate tarile, avînd o preponderenţă mai mare în vest. David vede o singură explicaţie: dieta, regimul de viaţă. Ca membru al organizaţiei “Medicins Sans frontieres” a călătorit în Asia, unde a luat contact cu medicina naturistă, practicile yoga, meditaţia, şi nu în ultimul rând, cu stilul de viaţă şi alimentaţia lor. Concluzia lui e clară. Asiaticii nu sunt protejaţi de moştenirea lor genetică ci de stilul lor de viaţă. Indienii de exemplu, mănâncă foarte puţină carne şi sunt mult mai sănătoşi decât europenii sau americanii. De fapt, spune David, în momentul actual în lume, cancerul este privit cumva precum holera. Numai 3% din bugetul alocat anual cancerului este destinat depistării surselor acestuia, în timp ce 97% se cheltuie pentru cercetarea a noi tratamente. Similar, în 1800 când Anglia şi America s-au confruntat cu epidemii de holeră, nu antibioticele au fost soluţia pentru că nu se inventaseră încă. Pe vremea aceea nu se cunoştea noţiunea de microb, însă au existat oameni practici care au făcut imediat o legătură între apa contaminată din împrejurimi, şi, elucindîndu-se motivele ecologice, holera a încetat.
D: Gândiţi-vă că dacă antibioticele ar fi existat atunci şi oamenii s-ar fi bazat numai pe ele, ne-am fi confruntat cu epidemii de holeră şi în ziua de azi.
A: Din fericire în momentul de faţă există mult mai multe date despre cancer decât existau la 1800 despre holeră.
D: Desigur. Există nenumarate dovezi că stilul de viaţa vestic este cel ce alimentează epidema de cancer. De exemplu, un studiu publicat în 2007 de Fondul de Cercetare Mondiala pentru Cancer, a aratat ca 80% din cazuri din ţările dezvoltate puteau fi evitate astfel: 40% din ele prin schimbarea stilului de viaţă (dietă şi exerciţiu fizic, mai multe legume şi fructe, mai puţin zahăr şi carne de vită), 30% prin renunţarea la fumat şi 10% prin reducerea consumului de alcool. De asemeni, evitarea pe cât posibil a contactului cu substanţele cancerigene cum ar fi pesticidele, benzenul, tot felul de estrogeni, fenolii din produsele de curăţat, parabenii din cremele de faţă şi şampoane ori phtalaţii din parfumuri şi materiale plastice, descreşte şi mai mult şansele cuiva de a se îmbolnavi de cancer.
A: Referitor la lucrul acesta există în Statele Unite un grup numit Environmental Working Group (Grupul de lucru pentru mediu) care a făcut mai multe studii despre influenţele produselor cosmetice asupra adolescentelor, ajungînd la concluzia că există o legatură între substanţele cancerigene din cremele de faţă ori ojă şi incidenţa cancerului de sân, de exemplu.
D: Din păcate nici măcar sugarii nu sunt în totalitate protejaţi faţa de toxinele din mediu. Consideraţi numai că rata cancerului la copii creşte în fiecare an cu 1,5%. De mici copiii sunt expuşi factorilor cancerigeni din mediu, începînd de la biberoanele de plastic care, încălzite, eliberează o substanţă numită Bisfenol A (BPA) care e extrem de nocivă. Aceasta poate fi găsită şi în sticlele de apa plată care au stat în soare sau în containerele de plastic în care multă lume încălzeşte mâncarea în cuptorul cu microunde. Daca acestora le adăugam mai târziu substanţele cancerigene din cosmetice, aveţi un tablou complet a ceea ce se întimplă în prezent în societaţile de consum.
A: Să vorbim puţin despre nutriţie. Cartea dumneavoastră face o sinteză a legumelor şi fructelor care joaca un rol foarte important in stoparea cancerului.
D: Există alimente care acţionează ca o frână împotriva cancerului. Acestea sunt cele folosite în dieta mediteraneeană, asiatică sau indiană: pâinea şi pastele integrale, carnea provenită de la animale hrănite cu iarbă, uleiul de măsline, ouăle şi laptele animalelor hrănite în mediu natural.
A: În ceea ce priveşte legumele şi fructele, puteţi să ne enumeraţi câteva foarte eficace în lupta împotriva cancerului?
D: Ceaiul verde, curcuma şi ghimbirul, usturoiul, ceapa, prazul, pentru că normalizează nivelul zahărului din organism, promovînd moartea celulelor canceroase. Este ştiut că aceste celule au nevoie de zahăr pentru a se dezvolta. Urmează apoi ciupercile, care stimulează înmulţirea celulelor sistemului imunitar, şi legumele bogate în substanţe carotenoide, cum ar fi morcovii, cartofii dulci, dovlecii, roşiile, caisele, sfecla de zahăr şi toate legumele colorate, bogate în vitamina A. Acestea sunt în stare să inhibe dezvoltarea celor mai agresive canceruri. Nu ultimele pe listă sunt ierburlie aromate, busuioc, mentă, rosmarin, cimbru, bogate în uleiuri capabile să stopeze creşterea tumorilor canceroase, precum şi citricele, lămâi, portocale, grefuri netratate chimic, a căror coajă e bună de conusmat în infuzie sau salate. Stressul joaca, de asemeni, un rol foarte important. Singur, stressul nu produce cancer, însă un articol publicat în revista “Nature” în 2006, mentionează că stresul produce hormoni care accelerează înmulţirea celulelor canceroase.
A: În cartea dumneavostră vorbiţi pe larg despre rolul meditaţiei şi al medicinei alternative în combaterea cancerului. Există vreun tratament naturistcapabil sa îl vindece?
D: Singurele metode eficace de tratament cunoscute în prezent sunt cele ştiintifice, radiaţiile, chemoterapia. Ele mi-au salavat viaţa. Medicina orientală însă foloseşte de mii de ani ierburi tămăduitoare care contribuie la lupta împotriva cancerului. Îmbinînd cele două tehnnici nu avem decât de câştigat.
A: Toţi prietenii mei medici, se distanţează de medicina orientală. Dumneavoastră sunteţi unul dintre puţinii care îmbinaţi vestul cu estul, considerînd că medicina naturistă, alternativă, poate convieţui cu tratamentele documentate ştiintifice. Cum aţi ajuns la aceasta concluzie?
D: Totul s-a întâmplat în timpul unei vizite în nordul Indiei, acum 12 ani, când am fost trimis de “Medicins sans frontieres” ca să tratez refugiaţi tibetani. Acolo am văzut medicina tibetană în acţiune. Diagnosticele erau puse examinînd pulsul, limba şi urina pacientului. Remediul era acupunctura şi ierburile. Aşa am observat că tratamentele tibetane, cel puţin pentru bolile cronice, aveau aceeaşi rată de succes ca şi cele vestice, însă cu mai puţine efecte secundare.
A: Puteţi să ne descrieţi o zi din viaţa dumneavoastră înainte şi după ce aţi fost diagnosticat cu cancer?
D: La 31 ani, pe vremea când eram un simplu medic rezident în Pittsburgh, mâncam aproape în fiecare zi mâncare mexicana, chilli cu carne, un covrig şi beam o cutie de coca cola. Acum îmi încep ziua cu 20 de minute de meditaţie yoga, mănânc un măr cu ghimbir şi un iaurt la micul dejun şi am înlocuit cafeaua cu ceai verde pe tot timpul zilei. De asemeni, merg foarte mult cu bicicleta, atât în Pittsburgh cât şi în Paris.
A: Aţi mărturisit mai devreme că boala v-a schimbat complet viaţa. Multe persoane care i-au supravieţuit consideră că au trecut prin “a doua naştere”. Dumneavoastră doriţi să nu fi avut cancer? Ce credeţi despre această boală?
D: Cancerul este un fenomen fascinant şi pervers care împrumută inteligenţa funcţiilor vitale ale organismului pentru a le corupe şi a le învinge. Studii recente au arătat care sunt mecanismele de dezvoltare ale cancerului. Pe scurt, cancerul imită funcţiile regenerative ale organismului uman. Este reversul sănătaţii, dacă vreţi, opusul vitalitaţii, însă nu este invulnerabil. De fapt, sistemul nostru imunitar îi ştie punctele sensibile. Aşa se face că stimulînd sistemul imunitar (prin nutriţie şi exerciţiu fizic) şi opunîndu-ne dezvoltării cancerului, îl putem stopa. Unindu-ne forţele cu metodele medicinei moderne, nu avem decât de câştigat: devenim mai puternici în faţa bolii. Preţul pe care îl plătim este o viaţă mai sănătoasă. Cu toate acestea, insă, am momente în care îmi doresc să nu fi avut cancer niciodată.
A: Ce credeţi despre telefoanele celulare? Cauzează sau nu cancer?
D: E foarte posibil ca situaţia telefoanelor celulare în prezent să fie similară cu cea a azbestului din anii ’50: până s-a demonstrat legătura cu cancerul a fost prea târziu. Până la obţinerea unor date concludente aş sfătui pe toată lumea să cumpere căşti cu microfoane conectate la telefoanele mobile şi să nu expună copiii în mod inutil. Cei mici sunt foarte vulnerabili.
A: În legătura cu România, aveţi cumva în proiect implementarea vreunui program anti cancer?
D:Voi vizita România în toamna aceasta pentru a lansa două proiecte. Primul este “Prevenire şi Vindecare”, un program destinat să ajute publicul să ia decizii corecte şi informate privind alimentaţia şi sănătatea. Cel de-al doilea se adresează companiilor care vor să îşi informeze subalternii despre nutriţie şi alimentaţie. Acest program se numeşte “Insitutul de Prevenire şi Vindecare” şi este exclusiv on-line.
A: Ce impact vor avea aceste programe în viaţa omului obişnuit? Cum se vor manifesta ele?
D: În primul rind oferind publicului produse sănătoase care vor purta marca “Prevenire, vindecare” . Este vorba de legume, fructe, peşte dar şi biscuiţi, prăjituri sau mâncăruri gata preparate. Cel de-al doilea program este deja funcţional în Franţa şi este se adresează companiilor care îl pot implementa pentru angajaţii ei, pentru a-i ajuta să ia decizii corecte în ceea ce priveşte alimentaţia şi o viaţă sănătoasă. Se adresează deopotrivă celor bolnavi de cancer cât şi celor sănătoşi. Este, daca vreti, un fel de ghid de prevenire a cancerului.
A: Aş încheia cu un citat din cartea dumneavoastră: cu toţii avem celule canceroase în organism însă numai în unii dintre noi acestea vor ajunge să se dezvolte. Cum putem să prevenim ca acest lucru să se întâmple?
D: Ducînd o viaţă moderată, fără excese. Cancerul se iveşte când există dezechilibre puternice în organism, fie că e vorba de alcool, tutun, grăsimi, substanţe chimice sau depresii. Petrecînd mai mult timp în aer liber, înconjurîndu-ne de prieteni, râzînd, iubind.
Cumva am senzaţia că David Sevran Schreiber mi-a schimbat viaţa. Cartea lui m-a făcut să-mi reevaluez existenţa; m-a apropiat de cei dragi. Dragostea lui pentru oameni, vitalitatea sa, mi-au arătat că suntem fragili, dar dispunem de puteri pe care le putem folosi. Întâmplător, aruncindu-mi ochii pe ştirile mondene primite în email, mi-au căzut privirile pe un articol despre cântareţul David Cook, câştigătorul ediţiei trecute a concursului “Idolul American”. Fratele lui, avocat, în vârstă de 37 ani, a decedat în urma unui cancer la creier, cu care se lupta de mai bine de 10 ani. Mi-l amintesc de anul trecut, când l-am văzut la televizor, aplaudînd: un bărbat în cârje, extrem de slăbit, care venise la concurs însoţit de o asistentă medicală, care îi supraveghea tot timpul. În articol, soţia lui, îndoliată, a declarat că era foarte slăbit şi ca a renunţat la tratament, care oricum devenise ineficace: chemoterapia nu a mai putut opri răspândirea tumorii. Urmau apoi comentariile cititorilor, condoleanţele şi dragostea lor. Cineva menţiona cartea “Anticancer”. In vremuri ca acestea, e tot ce putem face.
