Hotărât lucru, poporul român care-o mai fi rămas popor, prin aceia ce vor fi scăpat necorciţi ori necumetriţi cu reptilienele javre mondiale ale noului Fanar Occidental, este, cum se zice, „prost de bun” pentru că, de fapt şi pe nedrept el s-a născut fără noroc, înghite tot şi tace mâlc, întinzându-se chiar mai puţin decât îi este plapuma! De aceea-l iau în şpangă toate lichelele (inclusiv cele intelectuale), dar nu numai, plus toţi spăgarii, (farsori şi gomani) care ne-au fost impuşi ca parteneri strategici pe axa „na-ţi-o frântă că ţi-am dres-o” a domnului Băsescu, din Bucureşti prin Londra, până către Washington. Iar acest lucru infam (păcălitul neamului) se poate petrece pentru că permisivitatea „elitelor” care-l conduc mituite, este mereu şi-n toate timpurile fără limite. Ele trădează cu neruşinare şi neobosit, atât pe faţă cât şi pe dos, iar excepţiile (care au mai fost şi mai sunt încă, din fericire), nu fac decât să întărească regula (din nefericire).
Sinteza politicianismului ignobil şi grobian, post-decembrist, de pe malurile Dâmboviţei a făcut-o preşedintele Băsescu, (ilustrul aproape zeificat de propriile portocale) cu gura păcătosului care adevăr grăieşte până şi în dreptul propriului semn: „clasa politică e coruptă integral şi este expirată…” (am citat din memorie, fără însă a scăpa esenţialul)! Păi, dacă aşa stau lucrurile, domnule prezident şi domnilor yes-mani, de ce nu procedaţi în consecinţă? Decuplaţi-vă expiraţilor de la jugulara naţiunii şi lăsaţi-o să prospere singură, prin forţe proprii şi administrare civică, prin conştiinţele dureroase ale propriei meritocraţii comunitare!
Va să zică, dle Băsescu, clasa noastră politică n-are principii, n-are simţire şi n-are conştiinţă dar se ţine de putere ca gaia-maţu, lucrând împotriva propriului popor, pe care-l mai şi minte că-l bagă reformat (adică dat la reformă?) în Noua Ordine Mondială din Epoca Raţiunii Globale! Ei, aici avem o problemă: NOI, TURMA, NU VEDEM RAŢIUNEA CĂII ! NOI, CEI DINSPRE… CUCA MĂCĂII.
Şi, pentru că trăim cu toţii într-o ţară tristă, plină de humor să ne îndepărtăm puţin de „capul satului” şi să privim un pic şi-n „curtea statului”… Iar pe acest sens al mişcării lucrurilor am să evoc o întâmplare scursă-n capitala (încă a României), în luna iunie, când, din cauza unei H.G. a noului guvern ales – Ponta- s-a luat decizia ca Institutul Cultural Român, (până atunci tutelat de Preşedinţie şi condus extrem de discutabil de către intelectualul băsescian Patapievici), să se întoarcă la firesc, adică sub patronajul Parlamentului, fiindcă el deţine legitimitatea acestei tutelări, pentru că-i format din aleşii neamului. Cu alte cuvinte: ICR să se întoarcă la argument! Dar, acest fapt, care ar fi trebuit privit ca o reparaţie necesară, ca o revenire la normalitate, a declanşat o nemulţumire aprigă-n trei trepte: (Preşedinte/ Patapievici/ fanii lui Patapievici); iar ultimii au hotărât să iniţieze mişcarea de protest „parada papioanelor”, declinul frondei prin ridicolul elitelor! Iar aceşti adulatori ai lui Horia Roman Patapievici („viruşi HoRoPa”, îi numea cineva) au avut în prima linie personaje foarte importante, domnilor: de la proaspăt înstelatul locotenent-colonel Turcescu (ofiţer superior fără nici o zi de armată), la necoptul ex-prim-ministru de „avarie comandată” Mihai Răzvan Ungureanu, până la clovnul parlamentaro-universitar Toader, moştenitor al ilustrului mason Paleologu, care, era gata-gata să frângă inima târgului, prin afectarea boţoşeniei sale.
Dar, haideţi să dezvoltăm întrucâtva contextul, pentru a vedea cât de întemeiat a fost protestul. Mai întâi, iată motivaţia guvernului, privitoare la gestul său, vis-a-vis de ICR: pentru simplul fapt legitim şi logic că Institutul Cultural Român „păstoreşte” românii din diaspora, adică pe risipiţii în lume ai poporului român din Ţara Românească şi nu pe supuşii preşedintelui său episodic, acest Institut trebuie să fie îndrumat, controlat şi sprijinit de Parlamentul României, neintermediat de nici un alt interes privat! Ei, faptul acesta n-a convenit actorilor mai sus-pomeniţi: preşedintele s-a înfuriat, Patapievici s-a revoltat şi dezgustat, iar fanii lor au protestat cum s-au priceput, cu sau fără papion.
Unul dintre ei, bloger-ul internaut Cristian Ghinea, ne avizează mai întâi că este şi dânsul un ditamai Directorul de Centru, al Centrului Român de Politici Europene (probabil cuplat cu Patapievici la acelaşi uger instituţional generos prin venituri şi neatenţie la cheltuieli). Dl. Ghinea vrea să ne impresioneze din start cu mărturisirea că personajul Patapievici i-a marcat adolescenţa şi că, indirect, îi stimulează astăzi inclusiv tinereţea, mai ales, credem noi, în anotimpul cu strânsul recoltelor fără opinteli…
Astfel, din ceea ce ne spuneţi, dle. C.G. deducem că domnia ta, ca român amărăştean, vei fi avut motive temeinice să-l invidiezi şi adulezi pe H.R.P., poate şi pentru faptul că mentorul d-tale e unul care a avut norocul să purceadă în viaţă din zdruncinatele gonade ale unui tată personal venit la noi în ţară pe şenilele tancurilor sovietice de ocupaţie, ale lui Iosif Visarionovici Stalin…
(De remarcat că părinţii lui HoRoPa fac parte din acelaşi val de emanaţi, cu cei ai celuilalt ilustru, Vladimir Tismăneanu, care, plătit cu bani grei, de la contribuabili români, a devenit în zilele noastre, buldogul „anticomunist” personal al preşedintelui în exerciţiu! Întorcându-ne la punctul contextual, dle Ghinea, haideţi să le arătăm românilor, (cum îi place şi preşedintelui Dv. să rostească) ce anume a comis şi executat maestrul Patapievici, ca să vă provoace adulaţia şi să vă merite ca fan; iar aceasta o vom împlini citându-vă personal:
– „în 1999 a intrat în CNSAS, unde a reinventat o Instituţie (…) inspirat din experienţa Comisiei Gauck, din Germania”… (Păi, vedeţi cum îmi aduceţi dv., mie, apa la moară, dle Ghinea, indirect, dar cu flux sprinţar destul de abundent?! Va să zică, „mai ieri” părinţii lui Patapievici au transplantat în România, cu tancurile sovieticilor, comunismul; astăzi, fiul exportatorilor de sistem bolşevic, de atunci, ajuns acum (nici mai mult nici mai puţin decât Director al Institutului Cultural Român) transplantează în aceeaşi „ţară port-altoi” (care n-a fost nici a lui tată-su şi se va vedea că nu e nici a lui fiu-său) Capitalismul Corporatist Fascist, de inspiraţie germană, în ambele cazuri cu aceleaşi rezultate: „operaţia reuşită, pacientul aproape mort”!
-„apoi, continuaţi dv. dl G, a trecut la I.C.R. (despre H.R.P. e vorba), unde a reinventat altă Instituţie, preluată din fosta Fundaţie Culturală Română” pe care, ca un vajnic băsist ce se situează, alături de un Mircea Mihăeş şi Tania Radu a primit tulumbele şi aspersoarele „reformei neocone” (dictată din afară, pentru Valea plângerilor dinlăuntru), adaptate şi ajustate principiilor culturale şi estetice ale elitiştilor, ce s-au dovedit, în scurt timp, a fi total rupte de tradiţia artistică specifică şi interesele real-valorice de reprezentare ale poporului român! Prin expoziţii, ş.c.l.
În felul acesta, domnule, a „reinventat” mentorul dtale „programele de aici care nu existau în nici o parte a României”, (zici) iar între timp s-au consacrat, în triadă, vocaţional, ca „mieii blânzi care suge la doi tat-su” (folclor), adică la Statul Român pe de o parte şi la Preşedintele României, pe de alta… E drept că sugeau snagă şi dădeau pe gură, afară, venin! Motiv pentru care mai apăreau şi reacţii publice ale ofensaţilor mioritici, ca de exemplu cazul despre care se plânge ofuscatul intelectual prezidenţial: „Acum o săptămână şi jumătate un om m-a întrebat dacă sunt Patapievici şi m-a scuipat pe pantaloni”! Ca să vezi, „patibularul”, „trogloditul” ce ţi-a făcut: te-a pătat, dle Pata… Eu zic să mai laşi din scârţâitul d-tale, meştere Patapievici, s-o laşi mai moale, că tot răul e spre bine! Noroc că te-ai întâlnit cu doar un om dintre români, domnule, fiindcă, dacă aveai ghinionul să te vezi cu mai mulţi în acelaşi timp, te îngropau în flegme! Pentru că românii au memorie, ilustrissime! Ce crezi domnia-ta, că a uitat ce ai scris despre el, cu câţiva ani în urmă, cu dispreţul visceral al unui veritabil elitist?: „Privit la raze X, trupul poporului român abia dacă este o umbră: el nu are cheag, radiografia plaiului mioritic este ca a fecalei: o umbră fără schelet, o inimă ca un cur, fără şira spinării”…
Păi, cetăţene Patapievici, dacă aşa ţi-au stat gândurile nesimţite, atunci, pentru ce vrei şi acum să-i mai sugi din cur smântână poporului român?! Vedeţi oameni buni din ce zonă ne vin corupţii, putrezii şi nesătuiii? De aceea, voi merge mai departe şi voi spune că, din perspectiva şi substanţa de gen a elitelor de tipul Patapievici, acestea au fost şi sunt pentru România nenorocirea ei de cursă lungă! De unde se vede, „nefericitule” că matale nu te socoţi în nici un fel şi niciodată, măcar o ţâră şi popor român… Atunci, dacă nu eşti nici popor şi nici român, de ce mai stai cu proteza-nfiptă în buca ICR-ului, maestre Pata?
Te încântă faptul că eşti salutat la apariţie, în expoziţiile de gang ori underground, prin capitale euro-atlantice şi că ţi se trimit de acolo bezele vagi… de al cei care, privindu-te vor fi văzând întotdeauna ilustraţia măgarului roz, colportat, cel cu zvastica sculată? De ce nu lăsaţi voi lucrurile-n pace săpătorilor de neam, scuipătorilor pe pâinea ţării care vă hrăneşte? Procedaţi şi voi ca Miki Şpagă, de exemplu: “ciocul mic şi batista pe ţambal!” Ori n-aveţi voie de la… Stroe, cel din Dealul Cotrocenilor? Vedeţi că vi se apropie funia de par, „în chip patibular”, delicaţilor şi vă e la un lat de baftă judecata prostimii care nu uită şi nu iartă!
Iar pentru că tot ajunserăm aici, a venit momentul să intervină şi un alt domn în derularea lucrurilor – regizorul Lucian Pintilie – care crede, judecând guvernul, că „nu trebuie lăsat nici un prilej politicului de a patrona viaţa culturală”… Păi ne-aţi băgat într-o dilemă nouă, dle regizor, fiindcă, cea veche e deja ocupată. După cum spuneţi, guvernul Ponta şi Parlamentul României sunt „politic” şi, conform exigenţelor dv. n-ar avea treabă să se-amestece, că n-au conformitate lăsată „de sus”, dar, au dreptul să se amestece şi să dicteze cursul lucrărilor alde dl. Băsescu, cu Patapievici, Ghinea, Mihăeş, cu dv., care n-aţi fi „politici”, care jucaţi în echipa îngerilor, cu toţii…
Dar, despre a cui viaţă culturală vorbim, domnilor, despre cea a privaţilor cu numele dv. sau despre cea a artiştilor şi scriitorilor care reprezintă sufletul românesc, specificitatea lui matriceală şi nu le e ruşine să se prezinte ca românitate spirituală? Voi, aţi ajuns iluştri cetăţeni ai lumii, coborând în nume propriu dintr-o bornă zero a văzduhului lui Dumnezeu? N-aveţi şi voi un neam şi o ţară, regizorule?
E logic şi e raţional, pentru Noua Voastră Ordine Mondială, ca asupra circulaţiei şi reprezentativităţii spiritualităţii poporului român să hotărască unii cărora le pute România şi tot ce e românesc, identitar? E normal să hotărască limbricii „hrana” pe care o primesc de la organism? Ori, dacă sunt culturnici… se poate… Şi ziceţi Dv. mai departe, dle Pintilie: „politicul se insinuează şi apoi posedă. Trebuie izgonit! Acest moment (??) poate deveni unul de luciditate colectivă şi de rezistenţă colectivă”… Din nou sunt de acord cu Dv. dle regizor roman, dar „politicul” nu e „artă abstractă sau virtuală”, domnilor, el suge concret corpul social, până la epuizare, prin păduchii săi pe care-i cheamă alde Patapievici! Şi, pentru că nu preţuiesc acest corp şi pentru că nu-l iubesc, nu-l merită!
Asta vrea să facă acum USL-ul, prin guvernarea actuală; să vă mai distanţeze puţin, ca elite mercenare, de corpul social pe care l-aţi băgat în comă, pe care l-aţi secat de tot! Nu-i permiteţi să facă un act de dreptate, în Ţara cvasi-democratică a Românilor, care, sub elitele voastre, tind să devină din ce în ce mai puţini, mai impuri, mai imorali, mai debusolaţi şi mai străini, de propria lor vatră?!
