Scrisul pentru mine este un dar divin, devenind astfel un canal de acțiune al marelui creator, care își manifestă prin mine o parte din frumusețea incontestabilă a creației sale. Timpul mă va judeca dacă am reușit sau nu să realizez pe plan literar în această viață efemeră, ceea ce ar fi așteptat Divinul de la mine.
Am început să scriu din copilărie. Am fost elevul Școlii Generale numărul 4 din Săcele, până în clasa a VI-a, sfârșitul trimestrului II. Acolo, în clasa a VI-a, am dat prima teză din viața mea, care era la literatura română. Dintr-o greșeală de interpretare, nu știu ce s-a întâmplat, dar am scris toată teza în versuri. Trebuia să scriem ceva despre Mihai Eminescu. Îmi păcea să merg la bibliotecă și îmi plăcea foarte mult să citesc volumele lui Mihai Eminescu. Așa că… am scris patru pagini de teză, în versuri, Am luat nota zece și de atunci am devenit poetul școlii. Încă am caiete de poezii încă din clasa a V-a și o încercare de proporții, mai serioasă de a-mi scrie amintirile din copilărie, în clasa a șaptea. Mama, Magdalena, era taxatoare pe traseul Șteagul Roșu din Brașov – Săcele. Tatăl, Alexandru, era strungar la Fabrica „Rulmentul” din Brașov.
Începând cu vîrsta de opt ani, am început să împrumut cărți de la Biblioteca Orășenească din Săcele și să citesc toate volumele de „Povești nemuritoare”, De multe ori adormeam cu volumele de poezii ale lui Mihai Eminescu. Nu îmi mai amintesc numele profesorului de limba română de la Școala Generală numărul 4 din Săcele, dar el a fost prima persoană din viața mea care mi-a dat primul împuls pentru a scrie poezii. Am continuat acest lucru pe tot parcursul vieții, chiar dacă, fiind transferat la alte școli, nu am adus la cunoștința profesorilor de talentul meu. În clasa a IX-a, fiind elevul Liceului Industrial numărul 1 din Târgu Secuiesc, am avut un profesor deosebit, pe domnul Sergiu Godină, care făcea naveta de la Brașov. Eram fascinat de orele lui de limba și literatura română. El m-a trimis la Faza județeană a concursului de limba și literatura română, care s-a ținut la Liceul „Mihai Viteazul” din Sfântu Gheorghe. Am primit informația că am făcut o lucrare bună, dar nu am fost printre câștigători. Domnul profesor mi-a trimis o poezie la Concursul „Tinere condeie”. Nu am reușit să ies în evidență. În clasa a X-a m-am pregătit intens și am participat din nou la Faza județeană a concursului de limba și literatura română, dar fără niciun rezultat. La Liceul Silvic din Gurghiu, județul Mureș, în clasele a XI-a și a XII-a am avut o profesoară deosebit de exigentă la literatura română, pe doamna profesoară Mariana Vari. Dacă ceilalți colegi de clasă tremurau înainte de orele ei, eu abia așteptam să vină ora de literatura română. Aici am participat la faza pe școală a concursului de filosofie, materie care devenise foarte apropiată de inima mea, dar nu am reușit să ajung la faza județeană.
Studii: După cum am amintit, am fost elevul Școlii Generală nr. 4 din Municipiul Săcele, clasele I-VI. M-am transferat la Școala Generală din localitatea Păpăuți, ultimul trimestru din clasa a VI-a și clasele VII-VIII, deoarece s-a îmbolnăvit mama de cancer și ne-am mutat la bunicii din partea ei. Am devenit premiantul clasei. Apoi m-am înscris la profilul silvicultură și exploatări forestiere din cadrul Liceului Industrial nr. 1 din Târgu Secuiesc, specializarea silvicultură și exploatări forestiere. Am fost de asemenea premiantul clasei a IX-a A și a X-a A. Am dat examenul pentru treapta a doua de liceu și am absolvit Liceul Silvic din localitatea Gurghiu din județul Mureș, promoția 1981. Am fost printre premianții clasei a XII-a A. Sunt absolvent al Facultății de Drept Cluj-Napoca, a Universității Creștine „Dimitrie Cantemir” București, specializarea drept, în anul universitar 1998/1999, cu o durată de 5 ani. Am absolvit Colegiul universitar forestier, economic și de informatică a Universității „Transilvania” din Brașov, în anul 2005, obținând titlul de inginer colegiu în profilul forestier, specializarea cinegetică, durata studiilor 4 ani. Mi-am continuat studiile la Universitatea din Oradea la Facultatea de Protecția Mediului obținând licența în silvicultură în anul 2008 obținând titlul de inginer diplomat în domeniul silvicultură, specializarea silvicultură, durata studiilor 5 ani. Sunt licențiat în științe juridice, în profilul științe juridice, specializarea drept de către Universitătea din Oradea, la Facultatea de Științe Juridice din Oradea obținând licența în anul 2008, durata studiilor 5 ani. Am absolvit un curs postuniversitar în cadrul Universității Tehnice „Gheorghe Asachi’’ din Iași, la Facultatea de știința și Ingineria Materialelor, obținând specializarea evaluator de risc în SSM.
Pasiunea pentru literatură a rămas și m-a urmărit ca și umbra mea. Prin anul 1995, când mă duceam la Cluj, la cursurile de la facultate, în Brașov, la chioșcurile din gară se putea găsi revista „Flacăra”. O cumpăram pentru că avea (și) o rubrică de literatură. La un moment dat, m-am hotărât și am trimis și eu o poezie acolo (…), din două strofe mici, dar care încălzeau inima și sufletul omului, și am primit răspuns cam așa: „Frumoasă poezie, descrie plaiuri mioritice, dar ocupați-vă de altceva!”. Dacă îl ascultam pe cel care mi-a dat acest răspuns, nu deveneam niciodată poet.
Prin anul 2004 am trimis o poezie la „Pădurea și viața” – o revistă care apărea sub egida Regiei Naționale a Pădurilor, și care avea o pagină de poezie. Mi-a apărut acolo, în 2004, poezia „Pădurarul”. Acesta consider eu că a fost momentul meu de debut, adevăratul debut în literatură. Această poezie am trimis-o apoi în București unde s-a publicat într-o antologie. Am testat mai mult timp „terenul” pe internet. Am vrut să văd, să mă conving, postând poeziile pe internet, dacă mi se citesc și am văzut că da, că au aderență la public.
În 2008 mi-a apărut primul volum de poezii. Era o broșurică în format A5… am fost bucuros din cale-afară, vă dați seama, visul meu din copilărie a fost să devin scriitor și să termin Facultatea de Litere, dar în ceea ce privește absolvirea Facultății de Litere, s-a întâmplat altceva în viața mea… Nu ne putem hotărâm soarta!
În 2008, în 2010, mi-au apărut alte volume mici de poezii, pe care le-am semnat cu „Artangel” – de la „Artă” și „Înger”, deci, „Artangel” este pseudonimul meu literar. În 2010, cu ocazia Zilelor Covasnei, s-au pus cărțile scriitorilor din Covasna, pe o masă acolo. Poeta Anthonia Amatti membră a Uniunii Scriitorilor din România a fost atunci pe acolo, întâmplător, și când a luat cartea mea de poezii în mână, a citit-o, apoi s-a dus la Bibliotecă și a întrebat: „Cine este băiatul ăsta? Trebuie să îl cunosc!” (…). De atunci am început să am cu poeta Anthonia Amatti o colaborare frumoasă. Dumneaei mi-a îndrumat pașii (…). De atunci, am scris poeziile, i le-am trimit dumneaei, le-a corectat (…) și abia apoi dădeam „Bunul de tipar” către editură. După câștigarea unui concurs internațional, doamna profesoară mi-a adus la cunoștință că mă situez la un nivel la care nu mai am nevoie de sfaturile și de corectura ei. Am lucrat cu mai multe edituri de-a lungul timpului (…).
Pe parcursul anilor ce au urmat am obținut mai multe distincții literare. Am participat (și) la un concurs internațional de creație. Am primit premiul de merit al Fundaţiei „Naji Naaman” pentru cartea „Queen of the Nature and Her Children”, în anul 2017. Este un premiu important. Competiția intitulată „Premiile literare ale lui Naji Naaman’s” a avut 2160 de participanți, din 64 de țări, care au trimis creații în 44 de limbi și dialecte. S-au premiat 52 de persoane, pe mai multe categorii. S-au oferit premii pentru merit, premii pentru creativitate, premii de onoare. Premiul de merit e cel mai mare. Acesta a fost obținut de Adăo Wons (Brazilia); Marven Ghanem (Liban); Mostafa Ateia Jomaa and Rania Masoud (Egipt); Nayanika Dey (India), de Sergiu Gabriel Berindea și Arpád Tóth – eu, din România. Din atâția concurenți, 2160, eu am ieșit, deci, printre primii câștigători ai Premiului de merit din cadrul celor cinci țări premiate. Cel care adună poeziile – Naji Naaman’s – este din Liban, și se referă mai mult la creații cu tente pacifiste, militează pentru unirea oamenilor, iubire. Am participat cu multe poezii la acest concurs, 80% dintre acestea fiind din volumul „Crăiasa naturii și copiii ei” (…). Pe undeva, meritul pentru acest premiu este al traducătorului. (…) Datorită traducătorului Dragoș Barbu din Brașov, am apărut și într-o Antologie din Cipru și într-o revistă literară din China. Deci, am ieșit, cumva în afara granițelor județului și ale țării, cu creațiile mele! (…). A urmat „Diploma de excelență” (Decembrie 2018)) oferită de Liga Scriitorilor – filala Brașov; diploma de donator al Bibliotecii Municipale „George Sbârcea” Toplița; diploma de excelență la Festivalul Internațional „Zbor spre desfrunzite stele”, prima ediție, Săcele – Brașov (2020) și o medalie acordată la Campionatul Internațional de Poezie (Săcele 2020). Sunt membru al Filialei Brașov a Ligii Scriitorilor Români. Criticile de specialitate asupra materialelor publicate nu au încetat să apară.
În ceea ce privește tematica producției scrise, scriu poezie și proză despre natură și spiritualitate. Mi s-a adus la cunoștință de câțiva reprezentanți ai scrisului frumos, de calitate, că mi se potrivește foarte bine stilul în scriu poezii despre natură, evidențiind frumusețile ei.
Eu trăiesc în prezent, fiind conștient de faptul că trecutul nu mai exită și nu cunoaștem viitorul. Totuși de mai mult timp mă macină ideea de a scrie o carte despre experiența personală privind Sahaja Yoga, pe care o practic din data de 13.07.1995, de multe ori trezindu-mă la ora 4:00 dimineața pentru a face meditație și a simți o briză răcoroasă (Kundalini) ieșind din palme și din creștetul capului. Am jurnale scrise, cu lux de amănunte…
Mai am un țel în viață, acela de a-mi apărea în fiecare an o carte de poezii. Mă străduiesc să public puțin, dar de calitate. De scris scriu mult, dar până nu simt că poezia respectivă poate fi publicată, nu o aduc la cunoștința publicului. Mesajul meu pentru orice cititor ar fi: „când două flori înfloresc și stau una lângă alta, niciodată nu se ceartă. Toți oamenii ar trebui să fie uniți, pentru că Dumnezeu îi iubește pe oameni la fel – indiferent de limbă, culoarea pielii. Ideea mea este ca oamenii să ajungă la această stare de iluminare prin care să îl cunoască pe Dumnezeu. Dumnezeu ne iubește cu aceeași dragoste pe toți cei de pe fața Pământului. Noi nu suntem în stare să recunoaștem acest lucru și să îi facem pe plac”. Mesajul este ca fiecare om să iubească; oamenii să se iubească!
——————
Arpád TÓTH
aprilie 2021
Covasna
