ACESTE FLORI-PĂSĂRI
Aceste flori roşii
mirosind a vară
poartă urma trupului meu.
Au să vină
păsări-săgeată
să-mi aducă
umbrele uitate în alte lumi.
Aceste flori roşii
m-au cerut aşa cum sunt
şi-am să împlinesc porunca:
n-am să mai ating
lucrurile de dincolo de mine.
Au să vină păsări-săgeată
să-mi aducă
semnul puterii ce-o stăpânesc
şi până atunci
voi pleca departe
să-mi cioplesc trupul
în stâncă…
VEDENII
Cu faţa spre soare
văd globul aprins
al trandafirului cu care
alerg pe apa gândurilor.
Cu faţa spre munte
ciocârliile tale îl văd pe
EMINESCU…
EVADARE
Mă simt captivă în propria-mi libertate
…de aici aud nechezat de
murgi alergând orgolioşi prin
Calea Lactee
azvârlind din copite puzderii de stele
până aici,
unde întoarce blând eternitatea.
Mă simt prizonieră într-un
tărâm al timpului
în care
mă constrânge fiecare clipă
şi alerg să prind secundele cu care mă întrec
şi pe cele ce privesc cu sfială
până aici,
unde întoarce blând eternitatea.
Asa că evadez cu toată
fiinţa
dincolo de timp,
ating libertatea în gânduri albastre
şi mă pierd în abisul emoţiilor
fără sfârşit, tot acolo
unde întoarce blând eternitatea.
IMAGINI
Spre veşnicie
văd pământul
ca o pasăre uriaşă
cu razele-nălţate;
văd ape
şi vânturi albastre,
văd stele care ard în credinţă
şi se sting în dor.
Îl văd pe Eminescu
orizont al puterii,
fără el granitul ar rămâne
secat de lumină.
Salbe de flori
sub luceferi de soare
îţi dărui
iar în suflet, versuri
line, profunde, în clipe de reverie
spre veşnicie…
VEŞNICIA IUBIRII
Vreau să uit că nu am aripi
să zbor contopită cu timpul
către veşnicie…
Vreau să uit că stelele-s prea departe
să le pot prinde în palme
sorbind picuri din strălucirea lor,
să mă pierd în
praful de stele
visându-te…
Îţi respir clipele îngheţate
ce au devenit iubire.
Vreau să uit că sunt un simplu om
ce se adânceşte în eternitate.
———————————
