LA BIBLIOTECA DE STAT DIN SYDNEY ȘI LA AS-TV DIN BISTRIȚA
Lansarea volumului „Return Ticket from Sydney to Bistrița / Bilet dus-întors de la Sydney la Bistrița”
Pe data de 7 mai 2022 a avut loc în Dixon Hall a Bibliotecii Naționale Australiene din Sydney și concomintent pe Zoom la sediul AS TV din Bistrița – un eveniment literar deosebit : lansarea volumului bilingv „Bilet dus-întors de la Sydney la Bistrița – un carusel liric între antipozi / Return Ticket from Sydney to Bistrița – a Lyrical Carousel between Antipodes”.
Iată mai jos povestea acestui proiect – inclusiv finalizarea lui, ce a culminat cu lansarea despre care am mentționat. Volumul a fost publicat de către Academia Australiano-Română pentru Cultură în colaborare cu grupul Conexiuni Literare din Bistrița și cu „Judith Beveridge Poetry Group” din Sydney.
Majoritatea agrează că pandemia Covid-19 a avut un efect profund nefast asupra lumii, afectate fiind atât economiile turor țărilor (și deci cetățeni, firme mari și mici, etc.), cât și agresivitatea psihologică a izolării fizice îndelugi (în multe țări) care a dus la izolare socială și probleme psiho-sociale ale căror repercursiuni nefaste se derulează încă. Dar, din punct de veredre creativ-literar, această criză a avut și efect (surprinzător) positiv. Probabil că aceasta s-a petrecut și în domeniul altor arte, dar noi noi vom rămâne pe teritoriul nostru cunoscut, acela al literaturii. Mulți scriitori, care altfel altfel poate nu s-ar fi deplasat ca să se alăture vreuinui cenaclu sau grup literar, au putut s-o facă prin intermediul rețelelor de colaborare pe internat Zoom sau Teams. Mai mult, grupuri de scriitori care altfel n-ar fi avut poate nici o șansă să se cunoască, au ajuns să dialogheze, și chiar să creeze împreună.
Altfel, cine și-ar fi închipuit că (probabil) cel mai important grup/cenaclu poetic din Sydney „The Judith Beveridge Poetry Group” va produce un volum bilingv în limbile română și engleză, în asociație, sau în dialog, cu un grup de poeți din Bistrița -„Conexiuni Literare”?
In primul rând cine sunt grupurile care au contribute la volum și apoi la evenient? Din partea Australiană grupul de poeți asociați cu cunoscuta poetă Judith Beveridge – (multiplă laureată unor premii importante, dintre care și Premiul pentru Poezie al Australiei decernat de Primul Ministru in 2019), și care-i poartă numele (în ciuda voinței ei…) – cuprinde poeți incluși în cele mai semnificative antologii de poezie contemporană australiană, dar și unii mai tineri care acum încep să fie cunoscuți. Toți aceștia sunt membri cenaclului-atelier al poetei – care este pe deaspura și lector în Creative Writing la Sydney University – pentru a-și perfecționa arta. Este un grup de cizelare, mai degrabă decât de etalare, a talentului. A participa înseamnă a prezenta în fața „clasei” un poem nou la care tocmai ai lucrat, și a accepta analiza lui critică, clarificări, și sugestii de îmbunătățire. Asta indiferent de câte acolade naționale și internaționale ai fi primit… În acest grup crème de la crème primește feedback și învață de la… crème de la crème. Nu e de mirare că membrii grupului produc volume de poezie actuală și de impact, care sunt publicate de editurile mari. Mă întreb cum s-ar petrece asta „la noi”… cum ar accepta poetele și poeții importanți și cunoscuți – A, B sau C, ar accepta ca alți poeții la fel de importanți X, Y și Z să le judece critic noile poeme, și să le dea sugestii de îmbunătățire…
Revenind la subiect, am fost invitat la acest cenaclu-atelier din 2017. La un moment dat am prezentat o sesiune despre poezia românească (tradusă în limba engleză, bineînțeles), ceea ce a avut, în opinia mea (subiectivă bineînțeles), un efect extrem de pozitiv – deși deloc surpinzător, pentru mine. De când am plecat din România (de peste 40 de ani) am avut ocazia să citesc, să gust și poezia altor nații și să o compar cu cea românească, inclusiv cea recentă. Am convingerea că poezia contemporană românească este cu nimic mai prejos poeziei produse în alte țări. Iar adesea ea reprezintă ceva diferit, pe care străinii – cel puțin cei din mediul anglo-saxon în care trăiesc – îl apreciază în mod deosebit, Cel puțin atunci cînd au ocazia să citească poezie românească într-o traducere bună.
Afară de mult decorata, dar foarte modesta, Judith Beveridge, alte nume adesea publicate din acest grup sunt Phyllis Perlstone, Anna Kerdjik Nicholson, James Gering, Paul Scully, Dimitra Harvey, Genevieve Osborne, Charles Frydenberg, Marc Macrossan – pentru a numi câțiva. Din partea bistrițeană au fost prezenți la eveniment poeți din asociația „Conexiuni Literare”, grup condus de Dr. Dorel Cosma – directorul Asociației Internaționale de Folclor, dar și poet. Menționez pe traducătorul Zorin Diaconescu, scritorul și publicistul Menuț Maximinian, Părintele Nicolae Feier, scriitorii Elena Câmpan, Gheroghe Mizgan, Marilena Toxin, Victor Știr, Veronica Știr, Maria Ujică, Corina Negrea.
Au mai contribut deasemenea și un grup de poeți și artiști din Sydney, membrii ai Academiei Australiano-Române pentru Cultură: scriitorul și redactorul George Roca (Președinte Onorific al numitei academii), poeta și soprana Adriana Paul, Profesorul Dr. Daniel Reynaud, poeții Maia Kodrin, Anișoara Laura Mustețiu, poetul și actorul Cătălin Anastase, precum și subsemnatul.
Cum s-a ajuns la acest dialog poetic între două grupuri de poeți din două orașe distanțate nu doar fizic (peste 16000 de kilometri) dar și cultural. Unul fiind o mare metropolă – peste cinci milioane de locuitori – pe țărmul Pacificului, iar cealălalt un oraș capitlă de județ din Transilvania? Începând din 2108 am colaborat cu grupul bistrițean în mai multe proiecte literare. Pentru cei ce nu sunt familiari cu ceea ce se petrece, pe plan cultural, la Bistrița, trebuie să raportez că acest oraș de aproximativ optzeci de mii de locuitori, organizează și duce la capăt activități și proiecte pe care orașe mult mai mari – fie din România, fie din Australia nu sunt în stare să le realizeze. Ceea ce se petrece pe plan cultural la Bistrița nu conține doar cantitate și intensitate, ci și calitate și coerență artistică, de mesaj. Asta de datorează în primul rând oamenilor talentați, uniți, și de bună credință- nume ce le-am expus mai sus.
Ce legătură are Covidul, cu toate acestea? Restricțiile impuse în 2020 pe plan mondial, a făcut ca foarte multe evenimente culturale să se desfășoare virtual, inclusiv participarea mea la câteva cenacluri de poezie, internaționale – organizate de bistrițeni. De cealată parte, același lucru, s-a petrecut și cu grupul de poeți din Sydney: din 2020 întâlnidu-ne pe platformele internetului. Într-un dialog cu Dr.Cosma și cu Zorin Diaconescu, discutând despre noile îngrădiri, dar și oportunități, impuse de pandemie, am mențional despre întâlnirile de pe Zoom ale grupului de la Sydney, similare pe undeva cu ceea ce realiza pe un plan mult mai extins „Conexiuni Literare”. Aceasta a fost scânteia, care a dus apoi la o idee, a urmat apoi un plan, și în final la realizarea acestui volum bilingv, precum și a evenimentului lansare-de-carte din luna mai a acestui an la Sydney.
Trebuie menționați aici cei ce au trudit pentru realizarea volumului – credem noi o carte de mare efect – atât prin perspectiva conținutului cât și a prezentarii! Editorii au fost Dorel Cosma, Zorin Diaconescu și Daniel Ioniță, iar traducătorii Zorin Diaconescu, Adriana Paul și din nou subsemnatul. Coperta și așezarea în pagină au fost expert realizate de Cristina Dumitrescu (cu care am colaborat și la volumul „Romanian Poetry from its Origins to the Present”).
Despre eveniment:
Biblioteca de Stat din Sydney, prin Directorul Secției Multiculturale, d-na Oriana Acevedo, a facilitat un eveniment de înaltă ținută într-un cadru foarte adecvat, sala Dixon, fiind adesea locul de desfășurare al unor evenimente literare de prestigiu.
Evenimentul a fost deschis de gazdă, d-na Acevedo, apoi au urmat scurte prezentări și adrese din partea poetei Judith Beveridge (autoarea prefaței volumului) din partea poeților din Sydney, a Dr. Dorel Cosma din partea grupării bistrițene, a Prof.Dr. Daniel Reynaud care a vorbit despre provocările traducerii de poezie între limbile română și engleză, și în final a mea ca reprezentant al autorilor. Apoi evenimentul s-a transformat într-un recital muzical poetic în care poeții reprezentați în volum și-au recitat câte unul din poeme în limba de origine – membrii audienței care nu erau familiari cu aceasta, putând urmări traducerea din text.
Momentele muzicale au dat culoare, și s-au desfășurat grație performanțelor muzicienilor Prof.Dr. Daniel Reynaud (chitară și voce) și Adrianei Paul (soprană). Aceștia au interpretat unele din cele mai cunoscute melodii pe versuri de poeți români celebri, versurile fiind traduse în limba engleză – compoziții ale unor nume precum Nicu Alifantis, Adrian Ivanițchi, Mircea Baniciu, Mădălina Amon, Carol Decker. Melodia acestuia din urmă, pe versurile faimoase poezii emiensciene „De ce nu-mi vii”, interpretată magistral de soprana Adriana Paul, a fost în mod special apreciată cu aplauze entuziaste, de către publicul prezent la Sydney, în majoritate australian.
Volumul „Retrun Ticket from Sydney to Bistrița / Bilet dus-întors de la Sydney la Bistrița” poate fi găsit pe Amazon, The Book Depository, și alte platforme de carte online.
Iată mai jos câteva mostre poetice din volum, în ambele versiuni (română și engleză):
Fogbow, Scoția – Judith Beveridge – Sydney
tatălui meu
Nimic nu arată mai trist
decât acest arc pal de lumină dincolo de dig –
ca un curcubeu secătuit de culoare. Și știu
că dacă vântul ar săpa mai adânc, un pentimento
înlăuntrul ramei: insule la orizont,
pescăruși murdăriți cu cretă, trecutul un crochiu
al ploii mohorâte. Mergem de-a lungul
falezei, mirosind scrumbiile și batogul stivuite
pe chei, auzim apa cum pleoscăie, cu un râs ursuz :
nu avem încă nici o viziune – doar o ofrandă rece de alb –
o completă trasmigrare a culorii spre viața de apoi.
Fogbow, Scotland – Judith Beveridge
for my father
Nothing looks more full of sorrow
than this pale arc of light on the mist beyond the sea wall—
a rainbow drained of colour. And I know
if the wind scoured deeper there’d be a pentimento
inside the frame: islands on the horizon,
kittiwakes daubed in chalk, the past a sketch
of pouring rain. We walk the length
of the esplanade, smell the herring and cod stacked
on the pier, hear water splash, a sullen laughter:
still no view—only a cold offering of white—
a wholesale transmigration of colour to the afterlife.
***
Îl aud rostind „Eu oricum sunt cel mai bun” și mă bucur –
Elena Cîmpan – Bistrița
Ca peștele în apă,
Ca ochiul de sub pleoapă,
Ca biserica din cătun,
Eu oricum sunt cel mai bun!
Ca Zeul din Olimp,
Ca secunda pentru timp,
Ca norocul de acum,
Eu oricum sunt cel mai bun!
Ca poetul în poezie,
Ca omul în copilărie,
Ca vremea pentru drum,
Eu oricum sunt cel mai bun!
Ca pasărea cea din zbor,
Ca un sinonim la dor,
Ca un vis uitat nicicum,
Eu oricum sunt cel mai bun!
I hear him say “I’m the best anyway” and I’m glad –
Elena Câmpan
Like fish in the water,
Like the eyelid over the eye,
Like the church in a small village,
I’m the best anyway!
Like the God of the Olympus,
Like a second for time’s sway,
Like the luck happening now,
I’m the best anyway!
Like the poet in the poems,
Like a person in his childhood’s way,
Like the weather for the road,
I’m the best anyway!
Like the bird in her sweet flight,
Like a longing gone astray,
Like a long forgotten dream,
I’m the best anyway!
***
Fake Poem –
Zorin Diaconescu – Bistrița
În satul nostru poeții pleacă doar după miezul
nopții, fără o rază de lună, citim din carnetul de note a
ajutorului șefului de post – poezia se pretează…
încrederea noastră e în suferință
cetățenii nu trebuie să creadă mare lucru despre
poezie – avem și noi tradiții și nu admitem
să ni se dea lecții, poezia nu e a lor
și nu știm ce mai fac acei poeți după
miezul nopții, poemul se cere distribuit
doar prin persoane autorizate, altfel
vom ajunge să citim poeme scrise
cu zeamă de ceapă, poeții vor aștepta
să se aprindă lumânările, să înceapă petrecerea
iar textele lor vor apărea din senin
Fake Poem –
Zorin Diaconescu
in our village the poets leave only after midnight,
no moon shining, we read from the notebook of the
deputy sheriff – poetry is suitable…
our confidence must suffer
citizens are not to imagine too much about
poetry – we have some traditions and we do not admit
being taught lessons, poetry is not theirs
those poets, we don’t know what they do there, after
midnight, the poem is requested to be distributed
only by authorized persons, otherwise
we will get to read poems written
with onion juice, the poets were all waiting
for the candles to be lit, the feast to begin
and their texts to appear out of the blue
***
Chenoza –
Nicolae Feier – Bistrița
Eu plâng râzând şi urc la vale
Pe urma coborârii Tale
Şi nu Te văd că Eşti ce Eşti,
Ci doar Te simt cu palma-n cui
Cum din nimic mă zămisleşti
Şi nu mă laşi a nimănui;
Cum mă topeşti într-un potir
Şi-apoi mă speli sub patrafir
Mă-mpărtăşeşti şi îmi eşti rob,
Tu, grâu ales tot bob cu bob,
Mă faci sămânţă-n sfânt pământ
Ca să răsar dintr-un mormânt
Când mi-i chema la nouă viaţă
Într-a-nvierii dimineaţă
Kenosis –
Nicolae Feier
I laughingly weep, descending I climb
Behind Your coming down in time
From nothing You have wrought me, from afar
And yet, I still don’t see You as You are,
But feel your palm nailed through the bone
So You won’t leave me all alone;
You melt me in your holy cup
And wash me clean, with You to sup
You are my Eucharist and slave,
You, chosen wheat, best of the brave
You seed me in your holy bloom
To light You rise me from the tomb
To my new life You’ll have me born
On that bright resurrection morn.
***
Down Under[1] – Australia –
James Gering – Sydney
Bazine de înot private punctează suburbiile bunuri nemaidorite împodobesc trotuarele.
Material buretos amortizează locurile de joacă, dacă cumva vor cădea copiii.
Caii poliției sunt îmbrăcați cu alb și albastru și au deasemenea mici saci pentru balegă.
Nașterea reginei britanice vestește o zi de concediu.
Primii miniștri sunt suflați înăuntru și afară
ca niște muște puhave.
Avioane brăzdează cerul cu reclame
de la coco pops la croaziere.
Femei fără sutiene stau la soare pe plajă,
nederanjate, netulburate,
în timp ce fluxul aduce la țărm , refugiați disprețuiți,
iar însingurații caută dragostea online.
—————————–
[1] Descriere eufemistică des folosită (chiar și de australieni), a Zonei Pacificului de Sud în general și a Australiei în special – privită bineânțeles dinspre emisfera nordică.
Down Under – Australia –
James Gering
Private pools dot the suburbs, unwanted goods grace the sidewalks.
Spongy material cushions playgrounds, lest the kids take a tumble.
Police horses wear the white and blue and little dunny sacks too.
The birthday of the British queen heralds a national holiday.
Prime Ministers blow in and out
like bloated flies.
Planes plume the sky with adverts for coco pops and cruise liners.
Topless women sunbathe at the beach, unperturbed, undisturbed,
while the tide lands reviled refugees,
and the lonely seek love online.
***
Hoț –
Dimitra Harvey – Sydney
Te aud în cea mai tăcută oră a nopții.
Un scurt și sclipitor fluierat în sus, un lung Fluierat în jos, precum cazmaua
Unui gropar cade înspre pământul negru.
Ce pasăre ești oare, care prevestește dimineața cu trei ore prea
devreme?
Te-am căutat prin cărți.
Dar croncănitul tău nu este al șoimului de noapte, nici
Țipătul pietros al țigănușului.
Nu este
nici bufnița mascată
Nici bufnița lătrătoare.
Ar fi trebuit să fim adormiți
Rămân trează ascultându-te.
Un fluierat
scurt și sclipitor
În sus, un fluierat lung în coborâre
Precum cazmaua unui gropar căzând în pământul negru.
Thief –
Dimitra Harvey – Sydney
I hear you in the stillest hour of the night.
One short bright whistle upwards, one long whistle
downwards, like the gravedigger’s shovel falling into black soil.
What bird are you that heralds the dawn three hours too
soon?
I have searched for you in books.
But your call is not the nighthawk’s, nor
the bush stone curlew’s. It’s not the masked owl’s,
nor the barking owl’s.
When I should be asleep I lie awake listening to you.
One short bright
whistle upwards, one long whistle downwards
like the gravedigger’s shovel falling into black soil.
***
Răsărit –
Marc Macrossan – Sydney
Semințe de rodie,
coji de nucă de cocos, pepenele mâncat pe dinăuntru –
dovezi că erau pe aproape Erau acolo.
Dimineața înțeapă noaptea muribundă,
iar copacii se întind cât vezi cu ochii.
Depărtarea,
prietena mea de odinioară, mă obosește
și aruncă tentaculele peste mine ca o plasă.
Păsări rotindu-se, locotenenții mei albi,
zgomotoasele mele călăuze de încredere, țipă avertizări
străvechi.
Timpul
se scurge ca un grohotiș ud
în josul râului.
Ceva se înfundă.
Când a sunat împușcătura, bila de plumb
a străpuns printre ferigi – m-a lăsat mort.
Sunrise –
Marc Macrossan
The pomegranate seeds,
the coconut husks, the gnawed-
out melon, all evidence that they were near.
That they were here.
Dawn stings the fleeing, dying night, while trees
stretch away as far as sight.
Distance, my erstwhile friend,
wears me down and throws its tangents
over me like a net.
Wheeling birds, my white lieutenants, my loud,
reliable scouts, screech ancient warnings.
Time
washes away like sodden debris down a stream.
And something clogs.
When the shot rang out, the ball of lead
crashed through ferns, left me dead.
***
Răzvrătire –
Adriana Paul – Sydney
Înfășurată-n jurul miezului perlat
Sămânța veghează,
ghemuită în vise, Iarna asta, lungă cât zece
Nu! zise ea către acul mistuitor al soarelui Iarăși, nu!
Văd cerul de aici
Îl văd clar Primăverii deja
Îi simt parfumul.
Să se desfășoare fără mine.
Fir fragil nu voi mai fi Zdrobit
De talpa grea a furtunii.
Lumea mea e desăvârșită
Așa cum este.
Rebellion –
Adriana Paul – Sydney
Wrapped around its pearly kernel
The Seed sleeps, curled in dreams
This long winter, as long as ten
No! says she to the sun’s searing needle
Not again!
I see the sky from here
I see it clear
And taste spring I can.
Let it all unfold without me
No fragile sprig I shall be
To only be crushed
By the gale’s boot so heavy.
My world is exquisite
As it is
***
La muzeu –
George Roca – Sydney
în spatele panourilor de sticlă păsările
sorbeau soarele precum un fluviu
care se revărsa în gâtlejurile lor
pătrunzând adânc în guşile lor asemănătoare
cu curbura amforelor vechi din ceramica
zămislită de hiperboreeni
şi păstrată pentru noi
în nisipul de aur
al unui fund de mare.
At the Museum –
George Roca – Sydney
behind
the glass panels birds
absorbed the sun like a river overflowing
into their throats penetrating deep
into their mows resembling
the curves
of the old ceramic amphorae
created by the Hyperboreans
and preserved for us
in the golden sand
of a sea bed.
***
Frica de ce? –
Cristina Mirela Rus – Bistrița
Suntem atât de mici,
Atât de mici și de stângaci
Sub marele imperiu al fricii și al lipsurilor.
Frica de ce? De moarte? Sau lipsa a ce?
Lipsa de bunuri, de libertate, de desfătare,
Mai presus de tot și toate,
Lipsa de Dumnezeu.
Dar de ce frică?
Căci moartea e-n fiecare dintre noi,
Ceas de ceas, clipă de clipă;
E o prelungire și un adagio al vieții.
E o condiție a Învierii și a nemuririi.
Și atunci, de ce
frică?
Mai bine biruință, mai bine trăire întru adevăr,
Trăire întru Hristos și ale Sale Sfinte Taine.
Nu simțim Lumina făr’ de întuneric,
Nu simțim Fericirea făr’ de deznădejde,
Nu simțim Iubirea dacă străină ne e suferința.
Nu-l auzim pe Dumnezeu în inimă
Dacă ni se arată necontenit.
Dar noi căutăm lumina
Bâjbâind uneori prin întunericul vieții.
Poate ajungem să spunem: „Suntem fericiți!”
După ce simțim sabia durerii prinlăuntrul nostru. Iubim
Universul, iubim Viața și oamenii
Și chiar pe noi înșine
După ce Suferința face parte din ființa noastră
Și ni-L luăm pe Dumnezeu drept Tată, drept Frate și
Prieten
Să ne-nsoțească înspre Veșnicie.
Fear of What –
Cristina Mirela Rus
We are so small,
So small and clumsy
Under the great empire of fears and hardships.
Fear of what?
Of Death?
Or lacking what?
Lack of goods, freedom, delight,
Above everybody and everyone,
Lack of God.
But why fear?
Because Death lives within each of us,
Every hour, every moment,
It’s an extension of life,
A condition of resurrection and imortality.
And again, why fear?
Instead victory or living within Truth,
Living into Christ and His Holly Misteries.
We can’t feel
Happiness without despair,
We can’t feel Love if we are strangers to pain,
We can’t hear God in our souls
If He reveals Himself, over and over. But we seek Light
Groping sometimes through the darkness of Life.
Maybe we might say:
„We are happy”
After we feel the sword of pain inside us.
We love the universe, life and people,
Even ourselves,
Only after pain is part of us
And we take God as Father, or friend, or brother
To accompany us forever.
——————–
Revista „Leviathan” nr. 3/2022
„Leviathan” Magazine Nr.3/2022
Daniel IONIȚA
Sydney, Australia, May-August 2022
