Aceasta-i excursia vieţii mele! Cea mai îndrăzneaţă şi cea mai costisitoare. În căutare de aventuri la… sfârşitul lumii! Când te gândeşti că, uitându-te pe glob, oamenii stau la Polul Sud… cu capu-n jos şi cu picioarele-n sus!
Excursiile sunt frumoase, dar şi obositoare, riscante, scumpe. Ele-s rezultatul luptei cu necunoscutul şi curiozitatea. Să accesezi… inaccesibilul!
Iată ce-mi scrie o poetă din judeţul Olt: „La cât ai zburat tu, cred se pot adăuga la viaţa ta cel puţin 10 ani. Se zice că zborul cu avionul lungeşte viaţa. O spui de parcă ai merge pe Lună, deşi mă pot aştepta şi la asta. Flor, dragă, aştept timpul potrivit să mă anunţi…” Mă face să râd!
– Mă duc în Antarctica.
– Hai că mă lăsaşi paf!
14 decembrie 2015
Astă-vară m-antrenam pentru tropice, să rezist la soare. Acum mă antrenez pentru antarctice, numai să rezist la frig. Mărşăluiesc prin viscolul de la canionul Rehoboth.
Îmi scrie Tavi Blaga: „Bănuiesc că sunteţi încărcat înainte de plecare. Am nişte emoţii!… Eu nu aş avea curajul să merg.” Se pare că nici eu!
Te apucă ameţeala, parcă ai fi pe altă planetă… când vezi gheţari cât muntele (şi asta-i numai o treime de la suprafaţa apei!)… Îţi e teamă să nu cadă pe tine!
Un adevărat palat de gheaţă e Antarctica! Sau mai mult un oraş în întregime de frig şi viscol. Parcă eşti pe altă lume, în alte timpuri.
Aurora Boreală am văzut-o şi-n Alaska, în 2009…
Am oare nevoie de „viză” pentru Antarctica?!
Ambiţia / nebunia / îndrăzneala / disperarea / curiozitatea / excentricitatea de a merge şi pe tărâmuri antarctice… Bucuria şi mânia.
Iată încă un român în Antarctica. Pe când şi o Staţie Românească de Cercetări Ştiinţifice în Antarctica?
Aprovizionat cu mănuşi subţiri (Tool Handler, 19.95$ + taxe), din sectorul mecanic, pe care să le îmbrac sub perechea de mănuşi groase. Deci, două pereche de mănuşi pe mâini. Când faci poze, ori priveşti prin binoclu, le dai jos pe cele groase.
De la mijlocul lui noiembrie mi-am pregătit plecarea. Schimb de email-uri cu argentinianul Diego… parcă jucăm ping-pong pe Internet!
Cumpărat încă un aparat de fotografiat, Nikon Coolpix, S3700, 20.1 megapixels, lens-shift VR, 8x zoom, 4.5 – 36.0 mm, cu baterie plată, reîncărcabilă, şi card de 8GB. Poate face şi scurte video-uri. Am două aparate, celălalt, tot Nikon, dar cu baterii obişnuite AA (de 1,5 V). Mi s-a întâmplat ca bateria plată să mă lase în pană când mi-era lumea mai dragă, pierzând momente unice, şi-abia seara la hotel s-o pot încărca.
O săptămână mi-a luat să fac toate planurile, rezervările, hostel-uri etc. Când eşti propriul tău agent de voiaj, e mai ieftin, dar… cu bătaie de cap!
Mi-am procurat un bilet de 10 zile (19-28 decembrie), în valoare de 7K, 20% plătiţi înainte companiei OceanView cu Visa (cartea de credit) şi 80% prin cec expediat în plic companiei Polar Cruises din oraşul Bent, statul american Oregon. Destul de târziu m-am trezit cu rezervarea, că abia am găsit bilet. Trebuia pregătit cu două luni înainte!
Nici o excursie nu seamănă cu alta, zice un aforism. Va exista mereu ceva la care nu te aştepţi. Surpriza e… plăcerea!
Vaccinări se cer doar pentru cei trecuţi prin zone afectate de febra galbenă din America de Sud.
Îmbrăcămintea, strânsă pe piele ca un izolator, fără a lăsa loc la pachete de aer. Lână sau mătase, nu bumbac. Mai bine două straturi subţiri, decât un strat gros. La exterior, o jachetă impermeabilă atât la apă, cât şi la vânt. „Nu există vreme proastă, ci îmbrăcăminte proastă”, spune o maximă polară.
Am mai fost în croazieră, dar pe Nil, când m-am dus să vizitez piramidele din Egipt (2007-2008).
Binoclu de 16×32 mm, Bushnell, magnitudine 16 (îţi apropie de 16 ori; dacă, însă, te uiţi invers, îţi îndepărtează de 16 ori!).
Sunt şi-n perioada examenelor finale cu studenţii. Mă grăbesc să le fac pe toate.
N-am găsit în Gallup pantaloni (trousers) ”water proof” (impermeabili).
Tot mă reped în Phoenix să-mi vizitez prietenii din fostul lagăr turcesc.
Mă pregătesc pentru expediţia din Antarctica. Mi-e şi teamă, văzând instrucţiunile: rău de mare, ger puternic şi vânt năprasnic…
Iar eu, sensibil la frig (iarna mereu răcesc), bolnăvicios. Bucuria, exaltarea de la început este impregnată cu sentimente de îndoială în faţa necunoscutului care mă aşteaptă.
Tavi Blaga m-a sfătuit să-mi iau şi un reportofon, fiindcă n-o să pot să scriu oricând…
Cumpărat de la Walmart două carduri de memorie maximă pentru aparatele de fotografiat, de 64 GB, SanDisk (39.99$ + 8.313% taxa fiecare).
În astfel de expediţii cu climat aspru, contează să ai o atitudine flexibilă. Să te pregăteşti psihic şi fizic. Ca o armată ce, plecând la luptă, e pe jumătate înfrântă dacă gândeşte negativ. Vremea aspră şi, mai ales, întunericul prelungit îţi provoacă depresii… Timpul este impredictibil. Aşadar, trebuie să fii Nică Fără Frică!
Acum, în decembrie (şi până în luna martie), este vară pe tărâmul antarctic, cu temperaturi între -2° şi 8°C, dar vânturile puternice îţi dau percepţia unei temperaturi cu cinci grade mai joasă.
În anul 1959 s-a semnat Tratatul Antarctic, prin care continentul Antarctica s-a stabilit a fi o zonă de pace şi cercetare ştiinţifică. Apoi, în 1981 şi 1994, s-au adoptat protocoale pentru protejarea mediului înconjurător, şi anume:
- Nu te apropia de păsări şi animale (păstrează cel puţin 5 m distanţă);
- Nu fă zgomot care să disturbe păsările şi animalele;
- Nu înconjura şi nu tăia calea animalelor;
- Nu le hrăni şi nu le atinge;
- Nu distruge plantele;
- Nu aduce plante şi animale neantarctice în această zonă;
- Nu arunca gunoaie;
- Nu polua izvoarele şi lacurile;
- Nu colecta fosile, roci, coji de ouă etc.;
- Nu grava nume sau graffitti pe stânci.
Staţiunile ştiinţifice se vizitează numai cu permisiuni obţinute anterior. Evident, echipamentul lor nu trebuie perturbat.
Cele 12 ţări care au semnat pe 1 decembrie 1959 Tratatul Antarctic au fost: Statele Unite, URSS, Marea Britanie, Africa de Sud, Japonia, Belgia, Franţa, Norvegia, Australia, Noua Zeelandă, Argentina şi Chile. Tratatul a intrat în funcţii depline pe 23 iunie 1961. Până în decembrie 2014, numărul ţărilor care au aderat la acest tratat s-a ridicat la 50, printre care şi România (în anul 1971), Bulgaria, Grecia etc.
Din cauza vânătorilor excesive de foci cu blană şi balene, precum şi prinderea masivă a peştilor-cu-dinţi, s-au impus restricţii la vânat şi pescuit. Până în prezent au fost vânate peste 10.000 de balene şi au fost ucise peste 100.000 de păsări în Antarctica.
Sunt obligat să cumpăr asigurare medicală (37$) pentru cele zece zile în Antarctica, prin compania Travelex, altfel nu-mi eliberează documentele de croazieră pe vaporul Plancius.
Asigurarea (100.000$/persoană) în caz de urgenţă medicală. Am luat minimum, dar în asigurarea totală figura şi… aducerea cadavrului tău (dacă mori prin Antarctica!) în ţara de origine… Sinistru…!
Am fost cu maşina câteva zile prin Arizona să-mi văd prietenii şi rudele din Phoenix, Tucson, apoi la magazinele Big 5 Sporting Goods şi Summit Hut, unde am găsit, în fine, ce căutam pentru Antarctica: water-proof trousers (pantaloni impermeabili, precum cei bufanţi, cu căptuşeală), water-proof jackett (analog, jachetă impermeabilă cu căptuşeală), indispensabili şi cămăşuţă pentru dedesubt (strânse pe piele, aşa se recomandă). Total: 189.14$. Alţi bani, altă distracţie! Nu am găsit rucsac waterproof. O să-mi caut în Ushuaia.
Ziua dinaintea plecării e cea mai grea, cea mai plină de emoţii. Am alergat astăzi să plătesc utilităţile înainte de termen (ca să nu mă penalizeze, când mă voi întoarce peste o lună): electricitatea (21.18$), gazul (50.76$), celularul (pre-plată on-line, 20$), iar la Comcast (TV + Internet, 119.65$), am timp când mă voi întoarce. Plus chiria pe ianuarie viitor (530$). Apoi, durerea de cap cu bagajul – pe care mereu mi-e lehamite să-l fac. Migălos, calculat, cu teama de a nu uita ceva…
(va urma)
