Cină specială în ajunul Crăciunului 2015.
– Cheers, international friends of travel!
Vinul îşi face efectul.
*
– We are not here for long time, we are here for good time.
– There are small ships and big ships, but the best ships are our friend-ships!
Crăciun Fericit! ¡Feliz Navidad!
În coreeană: Seongtanjeol jal bonaeyo (성탄절 잘 보내요)!
Saranghaeyo (사랑해요, adică te iubesc)!
În finlandeză: Hyvää Joulua!
Hyvää uutta vuotta (An Nou Fericit)!
*
La ora 1:00 în noaptea de Crăciun m-am dus la culcare. Afară era lumină ca ziua. Noaptea de Crăciun… o noapte-zi de petrecere continuă.
*
ZIUA A ŞAPTEA: INSULA DECEPŢIEI, INSULA JUMĂTATE DE LUNĂ
Data: 25.12.2015
Poziţia: 062°58’ S / 060°25’V
Vânt: NNE 3-4
Vreme: Parţial noros
Temperatura aerului: +4°C
La Insula Decepţiei (Deception Island), parte din Arhipelagul South Shetland, n-am mai debarcat. M-am culcat prea târziu ast-noapte. Apa, mai călduţă datorită unui vulcan activ, a permis unora să facă baie în zona antarctică!
*
Exploratorul danez Ejnar Mikkelsen (1880-1971) a explorat părţi din Groenlanda în 1900-1902. Alt explorator danez, Ludvig Mylius-Erichsen (1872-1907), şi membrii expediţiei sale din 1906-1908 au decedat în Groenlanda. Înainte de a ieşi sub soarele antarctic (para paradoxist!) folosesc şi eu acum Dermaglos Solar PFS 45. Expediţia Thule între 1916-1918 s-a făcut în Groenlanda cu caiacuri. Knud Johan Victor Rasmussen (1879-1933) a colectat date cartografice şi botanice despre triburile Inuite. Fridtjof Nansen (1861-1930), laureat al Premiului Nobel, a organizat prima traversare a Groenlandei pe schi în 1888.
*
Pe Insula Half Moon [Jumătate de Lună]. Păsări Skua, foci Wedell lungite pe zăpadă şi pinguni Gentoo şi Adelie.
*
Se sparg gheţarii albaştri în apă, se prăbuşesc.
*
De la deşertul de nisip din New Mexico la deşertul de zăpadă, roci şi gheaţă din Antarctica.
*
Pe Insula Goudier, în Portul Lockroy, am vizitat Baza A (britanică), în care locuiesc patru cercetători. Baza are câteva cabane, dintre care Casa Bransfield a fost transformată în muzeu, păstrând intacte obiectele şi documentele folosite. Casa conţine câteva camere: o bucătărie, un dormitor, o mică bibliotecă, un atelier cu scule, şi un oficiu poştal unde ne-am ştampilat paşapoartele cu… viza de Antarctica (!).
*
Vântul este urgie, pentru că ajunge la 100 mile pe oră.
*
Primele expediţii în Antarctica.
Între 1901-1904, căpitanul englez Robert Falcon Scott, cu nava sa „Discovery”, în scopuri ştiinţifice (biologice, meteorologice, magnetice, geologice, şi oceanografice). În 1903, comandantul francez Charcot navighează din Le Havre şi hibernează în Insula Wandel. A doua sa expediţie „Pourquoi pas?” hibernează pe Insula Petermann. Publică 28 de volume de cercetare ştiinţifică. În 1914, Ernest Shackleton pregăteşte o traversare integrală a Antarcticii, dar în 1915 este blocat în gheţari în Marea Weddell, şi se retrage pe Insula Elefantului. În august 1916, echipajul său de pe nava “Endurance” este salvat de remorcherul chilian “Yelcho”. Interesantă cartea lui Lansing, intitulată chiar „Endurance”, 1959, Editura Hodder & Stoughton.
*
Urmează:
noapte, zi,
noapte, zi,
noapte…
până ajungem la Portul argentinian Ushuaia, în dimineaţa de 28 decembrie 2015.
*
ZIUA A OPTA: FAUNA ANTARCTICĂ
Data: 26.12.2015
Poziţia: 060°14’S / 061°45’V
Vânt: SW 4
Vreme: Cer acoperit
Temperatura aerului: +1°C
*
Prezentarea „The Wandering Albatros”, de Cristophe Gouraud.
Există 10.000 specii de păsări, dintre care 50-59 specii de albatros. Albatroşii zboară lângă vapoare. Tendinţa albatroşilor de a se muta către Antarctica pentru a prinde peşti şi sepii. Sunt păsări mari: mai mult de un metru lungime între vârfurile aripilor. Trăiesc 30-40 ani; dar se cunosc şi cazuri de albatroşi care ajung la 70-80 ani. Locuiesc în insule mici, în Antarctica. Se hrănesc noaptea, pe mare. Ciocul este ascuţit şi lung (20 cm). În apă, aripile lor sunt problematice pentru ei. Pentru înmulţire, fac doar un ou, pe care-l clocesc. Incubaţia este de trei luni. În luna iunie, puiul iese din ou. Părinţii au grijă de pui câteva săptămâni, până puiul devine independent. O pereche de albatroşi scot pui o dată la doi ani. Când puiul a crescut destul de mult, amândoi părinţii zboară spre mare pentru a-i aduce mâncare. Dar în acest timp, puiul devine vulnerabil prădătorilor. Cuiburile albatroşilor sunt depărtate unele de altele, dar totuşi formează o colonie. Până la 6-7 ani, când devin maturi din punct de vedere sexual, albatroşii stau la apă. Populaţia (20.000 în prezent) este în descreştere astăzi. Pericol actual: puiul înghite bucăţi de plastic. Stomacul umplut trimite semnale creierului că puiul este sătul. Astfel, puiul va deceda…
*
Teoria Haosului se aplică şi în ecosistemul antarctic: o schimbare extrem de mică (să zicem cu o jumătate de grad Celsius), duce la majore implicaţii pentru păsările ce trăiesc aici, fiindcă ele pierd zone de uscat (ce devin acoperite cu apă), deci pierd din suprafeţele unde îşi construiau cuiburi şi cloceau. Lanţurile biologice se autoreglează. Natura tinde spre echilibru. Când o specie (S) se reduce ca număr, specia prădătorilor (P) de asemenea scade, fiindcă hrana lor scade. Dar, după o perioadă, deoarece P scade, S creşte (fiindcă are un număr mai mic de prădători). Această autoreglare se întâmplă continuu.
*
După-masă, un film despre activităţile marinarilor în larg: “Around Cape Horn”. La ora 11:00, prezentare „Sea Monsters” (Monştri marini), de Valeria Otero Faus (argentiniancă), despre diferite specii de balene.
*
Există balene fără dinţi şi balene cu dinţi. În Golful Biscay, balenele emigrează după înmulţirea în zone călduţe în apele reci antarctice pentru hrană.
*
Whaling în engleză înseamnă vânătoarea balenelor. Modus operandi: cu harpoanele se prind balenele. Din grăsimea lor se face uleiul Ambergris, un tip de ulei folosit în industria cosmetică (parfumuri). Vizionăm câteva video despre vânarea balenelor în trecut. „Mobydick” de Herman Melville, celebrul roman, plus filmele trase după carte, despre vânarea balenelor. Arcanul exploziv a fost inventat în anul 1860 de norvegianul Sven Foyn. S-a impus prin moratoriu protejarea balenelor.
C.A. Larsen a fost vânător de balene, la început, fiind apoi căpitan de vas în Expediţia Antarctică Suedeză condusă de Otto Nordenskjolo (1901-1904). Vapoare cu fabrici la bord, pentru procesarea balenelor prinse. Din anul 1959 se regularizează vânatul balenelor.
*
La orele 16:00, o nouă prezentare: „Life in Extreme Habitats” [Viaţa în habitate extreme], de Barbara Post. Prezentarea te face să gândeşti diferit: radiaţii puternice, greu de găsit apă potabilă, temperaturi foarte joase, vântul bătând scade temperatura: de pildă, la -24°C simţi -36°C dacă vântul bate cu 35km/h. Animalele se adaptează: picioare mici; secretă anti-freeze (pentru a nu îngheţa); colorare neagră (pentru a atrage căldura). Auto-reglare a temperaturii corpului. Temperatura picioarelor păsărilor este de zero grade Celsius, deci nu am probleme înotând pe apă rece. Endotermic (mamifere şi păsări): cu sânge cald. Ectotermic: cu sânge rece, temperatura corpului este la fel ca aceea a mediului unde trăiesc. Rete Mirabile = sistem de shimb de căldură. Oamenii au nevoie de temperatură internă constantă. La îngheţ, circulaţia sângelui încetineşte. Hipotermia. Hipotalamus-ul controlează temperatura noastră. Mitocondriile sunt organite celulare ce transformă energia.
*
Puii de focă sunt născuţi direct pe gheaţă. Stratul de grăsime (blubber) variază de la câţiva milimetri în animale mici la 50 centimetri (ca izolaţie) la balene, pentru termo-regulare.
*
Penele colorate absorb căldură de la soare. Pinguinii „năpârlesc” când un nou rând de pene cresc peste cele anterioare.
*
Notothenioidei este o categorie de peşti de gheaţă (icefish), subdivizată în 8 familii, 43 genuri, şi 122 specii. Proteinele anti-freeze secretate de peştii antarctici (glycoprotein) în sânge previn îngheţarea.
*
Numai 2% din suprafaţa antarctică nu este acoperită de gheaţă.
Urşi de apă (Tardigrades) au 0.1-1.5 mm lungime, răspândiţi peste tot globul. Au opt picioare.
*
Nimic nu se pierde în Antarctica. Un animal îl consumă pe altul.
*
Collembola sau purici de zăpadă, insecte. Cryptopygus antarticus (insecte). Belgica antartica, cu 6 mm lungime, este cea mai mare insectă înăuntrul continentului antarctic. Nu există reptile în Antarctica!
*
Regula lui Bergmann: se face raţia dintre suprafaţa unui animal şi greutatea lui. Cu cât raţia e mai mică, cu atât animalul pierde mai puţin din căldura corpului. Deci contează animalul să fie cât mai rotund.
*
François Naulet, turist francez are un GPS map, 60 CS, firma Garmin.
*
ZIUA A NOUA: SPRE FINALUL AVENTURII ANTARCTICE
Data: 27.12.2015
Poziţia: 060°15’ S / 061°01’ V
Vânt: NNW 7
Vreme: Ninsori
Temperatura aerului: 0°C
*
Prezentarea „Imperial Trans Atlantic Expedition (1914-1917)”, efectuată de Enest H. Shackleton.
Sir Ernest Henry Shackleton (1874 – 1922) s-a născut în County Kildare, Irlanda, într-o familie anglo-irlandeză (tatăl său era din Anglia). La 16 ani a înconjurat Cape Horn. Se îmbarcă în Expediţia Nimrod în 1907-1909. Ajunge la Polul Sud Magnetic, dar după Amundsen. Skackleton şi-a propus să traverseze Antarctica cu nava „Endurance”. A dat un anunţ la ziar privind recrutarea a 56 de oameni pentru expediţie şi a primit mii de răspunsuri. A îmbarcat pe vapor şi câini canadieni (69 în total). Shackleton navighează din Plymouth până la Insula Georgia de Sud. Blocaţi de gheaţă.
*
„Ecotourism în Antarctica”, prezentat de 30 studenţi de la şase universităţi americane: Virginia Tech, Ohio State University, Cornell University, Brockport University, Clemson University, şi Dartmoth University. Ecoturism înseamnă minimalizarea efectelor negative rezultate din turism, conservarea faunei şi florei.
*
Predat cizmele şi achitat extra comenzile la masă: un pahar de vin roşu (3 USD), un pahar de vin alb (3 USD) şi o ilustrată (1,5 USD). Am plătit 8 USD în total. Christophe a fost în România şi ştie câteva cuvinte româneşti: Bună dimineaţa; Mulţumesc; Cu plăcere.
*
Am avut un an zbuciumat (2015). Cu multe călătorii. Cu prietenii şi duşmănii. Cu noi articole şi cărţi publicate avansând în cercetare.
*
De-o parte a vaporului, delfini, făcând tumbe în apă.
*
Numai oameni de ştiinţă şi personalul ajutător sunt lăsaţi să locuiască în Antarctica.
*
Bioxidul de carbon (CO2) influenţează temperatura atmosferică: creşte concentraţia de CO2, creşte temperatura.
*
26 de ţări pe vapor: echipajul, personajul (chelneri, bucătari, oameni de serviciu) şi turiştii. Un adevărat… globalism.
*
Pentru prima dată am auzit vorbindu-se în retoromană, o limbă latină, ce se aseamănă cu româna, vorbită în Elveţia, încă vie; o comunitate de 20-25 mii locuitori. Pe doamnă o chema Florina (!). Am înţeles-o parţial.
*
Exploratorul german Alfred Lothar Wegener (1880-1930) a emis ipoteza geologică că la început toate continentale erau unite, dar cu timpul s-au separat. Plecând în expediţie în Groenlanda, împreună cu Rasmus Villumsen, la 1 noiembrie 1930, amândoi au decedat. Cadavrul lui Wegener a fost găsit la 12 mai 1931, dar cel al lui Villumsen – nu.
*
Căpitanul navei, Alexey Nazarov, ne-a ţinut un toast, cu accentul său rusesc, încât cineva a exclamat: Nazdrovia!, când sărbătoream cu şampanie încheierea expediţiei.
*
ZIUA A ZECEA: DEBARCAREA LA USHUAIA
Data: 28.12.2015
Poziţia: 056°21’S / 064°28’V
Vânt: N 5
Vreme: Cer acoperit
Temperatura aerului: +4°C
*
Dimineaţa pe 28 decembrie 2015, la 7:30, când luam micul dejun, vaporul nostru „Plancius” ancorase în Portul din Ushuaia.
*
Distanţa totală navigată: 1620 nm (mile nautice), adică 3000 de kilometri.
*
Vaporul “Plancius” a fost construit în 1976 de către Marina Regală Olandeză, având ca destinaţie cercetarea oceanografică, cu numele iniţial „Hr. Ms. Tydeman”. Vasul a navigat pentru Marina Olandeză pănă în iunie 2004, când a fost achiziţionat de Oceanwide Expeditions, fiind complet refăcut până în 2009, pentru a putea „găzdui” 116 pasageri în 53 de cabine. Călătoreşte sub stindard olandez. Vaporul posedă 3 motoare diesel, generând 1.230 cai-putere fiecare, dându-i o viteză de 10-12 noduri.
*
Călătoriile pe care le organizează în zonele arctice şi antarctice având scop de explorare educaţională.
*
Mă-ntorc roşiatic la faţă, bronzat din… Antartica şi sudul Americii de Sud!
Urmează: Ushuaya (Argentina) – El Calafate – Bariloche – Puerto Varas (Chile) – Bariloche (Argentina), apoi, chinul întoarcerii în Statele Unite, o zi şi o noapte (cu întreruperi) pe drum: Bariloche – Buenos Aires (2 ore), Buenos Aires – Houston (10 ore), Houston – Albuquerque (2 ½ ore), Albuquerque – Gallup (cu maşina personală, 2 ½ ore)…
SFÂRŞIT
Epilog: Jurnalul instantaneu La capătul Pământului: Expediţie în Antarctica, bogat ilustrat fotografic, dar şi video, relatează o aventură la Polul Sud (cu vaporul „Plancius”), la care temerarul Florentin Smarandache, după ce a vizitat toate meridianele şi paralele, era inevitabil să nu se încumete, iar apoi să nu ne-o redea, în aceeaşi notă concisă, fragmentară, refractară la prea mult subiectivism, cu care ne-a obişnuit din precedentele însemnări instante de călătorie. (Editorul)
