-Eseu de Mihaela CD-
Într-o lume plină de tumult și efervescență, ea, FEMEIA, creația sublimă, lăsată de Dumnezeu pe pământ, strălucește ca un stol de fluturi în zori, aducând cu sine esența pură a frumuseții și grației, căutându-și sensul în fiecare zi..
Unduindu-se precum o melodie delicată în grădina timpului, femeia, a jucat rolul principal al existenței în nesfârșitul dans al vieții, de la începutul lumii și până în zilele noastre, ca un simbol al subtilității și forței, al fragilității și rezistenței.
Eleganța sa transcende trecerea timpului fiind o comoară veșnică așezată parcă în scrinul istoriei. În antichitate, grecii o venerau sub numele de Afrodita, zeița iubirii și a frumuseții, iar sculpturile în marmură ce o reprezintă sunt grăitoare, rămânând pietre de temelie ale esteticii clasice. În perioada renascentistă, pictorii au căutat să îi surprindă grandoarea în opere de artă, iar poeții au scris sonete ce îi omagiau splendoarea.
Ea a fost muza multor simfonii, fiecare notă reprezentând o nuanță a sufletului său complex, un amalgam de rafinament și forță. Femeia, considerată o melodie plină de inteligență și delicatețe, a fost întotdeauna un subiect nesecat de inspirație, a fost venerată, uneori incomprehensibilă, dar întotdeauna fascinantă, un adevărat templu în care se adora misterul și finețea.
Privind-o cu ochii unui admirator, descoperim în fiecare gest al femeii, în fiecare expresie divină, o formă de artă în sine. Femeia este fabuloasă pictură în mișcare, un magnific tablou vivant, în care culorile ei uneori vibrante, alteori colorate în nuanțe pale, dezvăluie o poveste, o rapsodie a senzațiilor, cu sunete în clinchete de râs și cântece de inimă.
Însă, frumusețea femeii nu se limitează la aparență, la un spectacol pentru ochi, ea fiind mult mai mult decât atât. Femeia, este un izvor de cunoaștere și înțelepciune, o grădină cu flori rare, în care se întrețes miresme dintre cele mai fine, fiecare petală de floare ascunzând înțelepciunea și compasiunea, în bătaia razelor de soare pline de iubire și emoție, într-o cântare a sufletului ce exprimă bucuriile și tristețile vieții.
În ochii săi ce oglindesc profunzimea oceanelor nemărginite vom găsi toată liniștea lumii. În râsul său se regăsesc ecouri ale copilăriei veșnice, iar în lacrimile sale ce trădează vulnerabilitate și sensibilitate se ascunde puterea de a da naștere vieții. Atât de gingașă și fragilă și totuși atât de puternică! Dumnezeu, dorind să creeze esența supremă a perpetuării umanității, a combinat în proporții numai de El știute amestecul perfect între forță și sensibilitate.
Dar, drumul femeii nu a fost mereu presărat cu petale de trandafiri. În spatele voalului subțire al grădinii sale interioare, ea a avut de răbdat numeroase nedreptăți a îndurat suferințe, prejudecăți și baricade sociale dar până la urmă a triumfat în fața discriminării. În evoluția societății, femeia a jucat un rol important, luptând pentru drepturile sale, iar fiecare victorie a sa, a fost un pas către emancipare.
În mișcările feministe, printr-o forță colectivă, femeile au ridicat împreună vocea pentru egalitate, pledând pentru drepturile fundamentale care le aparțin, construind un pod de solidaritate care traversează barierele sociale și culturale. Prin acțiunile lor, femeile militează pentru a schimba mentalități și pentru a deschide uși către o lume în care fiecare femeie să poată străluci în întreaga ei splendoare.
Reprezentantă a sexului slab, considerată cândva doar o însoțitoare a sexului puternic și nu o parteneră egală a acestuia, femeia, a reușit să depășească stereotipurile, în contextul științific ajungând în laboratoare de cercetare și ateliere, aducând astfel contribuții semnificative în diverse domenii. Marie Curie, a iluminat calea științei, dovedind că inteligența nu cunoaște gen. Nenumărate femei au fost pioni importanți ai schimbărilor sociale și tehnologice, înscriindu-și numele în cartea progresului uman.
Îmbrăcată în straiele elegante ale intelectului și grației, femeia, este și o ambasadoare a rafinamentului și a educației. Ea s-a ridicat dincolo de limitele impuse și a devenit o prezență puternică chiar și în domenii precum dreptul, politica și afacerile. Excelând în toate ramurile, practic în fiecare domeniu avem multiple exemple ale inteligenței sclipitoare, determinării și capacității feminine de a modela destinele lumii.
În artă și literatură, femeia a radiat într-o magie a esteticii încântătoare în deplinătatea aptitudinilor sale, brodând slove în versuri ca expresie a sensibilității sale, creând povești captivante cu multă imaginație și rezonând în inimile cititorilor. În fiecare tablou femeia a conturat lumi formidabile, de vis și a pictat portrete ale forței sale magnifice interioare.
Femeia este un simbol al rafinamentului și grației, o regină în propriul ei regat, guvernând cu intuiție și compasiune. În ochii săi strălucește iubirea, iar în inima ei se ascunde o putere de necontestat.
Rolul matern al femeii este, fără îndoială, unul dintre cele mai nobile și complexe. Mama este o călăuză prin labirintul întortocheat al vieții, în formarea caracterelor, ghidându-și copiii cu înțelepciune și afecțiune. În rolul de soție și mamă femeia este o zeiță a dragostei necondiționate ce unește și ține legată familia prin iubire si devotament. În privirea ei găsim liniștea și pacea, în vorba-i blândă găsim dragostea și căldura unui cămin, iar în atingerea ei gingașă și tandră găsim alinarea tuturor suferințelor și necazurilor. Prin nopțile de nesomn pline de grijă și prin toate eforturile și sacrificiile pe care le face, ea devine arhitectul familiei, construind temelia pentru viitor.
Uneori aleargă împovărată de sarcini spre a nu fi depășită de timp, dar nu se lasă niciodată îngenunchiată de viață. Plânge când e fericită, suferă zâmbind, găsindu-și puterea în propria-i gândire. De cele mai multe ori, nu se plânge, își urmează destinul și își joacă rolul pe scena vieții, până la final. Fiind o luptătoare cu o voință de oțel, ea se transformă la nevoie, din zeița gingașă și plină de candoare, în leoaică.
Esența femeii nu poate fi înțeleasă în întregime pentru a fi imortalizată în cuvinte sau expresii. Femeia în sine, este o operă de artă vie, mereu în devenire, o poezie cu metafore subtile și rime complicate, o melodie care nu poate fi transpusă complet pe note, un tablou al cărui adevăr poate fi doar intuit, căci în orice clipă a trăirii sale, ea adaugă culori noi în paleta umanității.
Fiecare femeie este o poveste unică, o perlă în colierul diversității umane, o floare ce înflorește în toate anotimpurile vieții. În toată splendoarea și complexitatea ei, femeia, este eleganța absolută a existenței, o dansatoare sub clarul de lună al destinului, o poveste nesfârșită, ce rămâne o fascinantă enigmă.
Mihaela CD
