Floare de lotus

0
7

Autor a 12 cărţi, Ion Untaru prin recentul său volum de poezie Floare de lotus,(Editura Semne, Bucureşti) ne descoperă un poet stăpân pe instrumentele sale,neliniştit fără scepticism cu o atitudine generală de provocare histrionică: De la mine până-la poştă/Numai cearcăne şi riduri/Pe sub care un strămoş stă/Veşnic,rezemat de ziduri(De la mine pân-la poştă). Sub forma gestului burlesc şi naiv, autorul induce, în fapt ,o stare de complicitate, sugerând în mai taote strofele subânţelesuri atânci,însinuând mereu o altă faţă a adevărului:Am pornit prin viaţă ca zălog/Chip al curiozităţii infantile/La fiecare răscruce un bulldog/nemilos mă scruta prin lentile(Grădini de vară).Descrierea fiind, deopotrivă, o formă de posedare şi de investigare a obiectului şi al trăirilor.Tot astfel poezia lui Ion Untaru poate fi şi o formă de magie şi de obnubilare a realului:Închid ochii şi-mi aduc aminte/Zborul tainic ne mijeau în oase/Fruste sărbători treceau prin case/Îngere,atâta de cuminte!(Închid ochii şi-mi aduc aminte).Poezia aceasta consună  experienţa în registru ironic,înălţând poemul la dificilul rol de personaj al discursului liric:Voi m-aţi eliberat de-atâtea ori/Eu mă trezesc mai înglodat în datorii/Că tot mă-ntreb pe cine-o fi/Pus destinul,să mai tragă niscai sfori?(Ardeau în jungle).Caracterul ambivalent al poeziilor,de spectacol şi premoniţie,de ironie,luciditate şi vigilenţă,dă versurilor o notă puternică de avertizare faţă cu realul:Cronici şi letopiseţe/panoplia cu sâneşe/Şi pumnalele de sânge/Peste care timplul plânge(Cronici şi letopiseţe).

 

Libertatea,autenticitatea, integritatea, au rădăcini,în acest amestec infailibil de sarcasm şi ideal.Fiecare poem dezvoltă o premisă cu aparenţă nevinovată până la răstălmăcirea ei în sugestie polemică.

Poeziile lui Ion Untaru are aerul unei superbii melancolice, în care recunoaştem orgoliile poeziei adevărate.