Ziarist cu har şi talent, personalitate marcantă a mass-mediei româneşti, a presei şi nu numai, de formaţie filolog şi om de teatru, cu pasiune pentru arta fotografică, poet şi prozator, George Roca mi-a oferit bucuria participării la lansarea volumului „De vorba cu stelele” în data de 26 mai 2010. Acest eveniment a avut loc la scurtă vreme după lansarea volumului de poezii „Evadare din spaţiul virtual” în 26 septembrie, 2009. Ambele volume au apărut la Editura Anamarol sub îngrijirea poetei şi prozatoarei Rodica Elena Lupu. Lansarea a avut loc la Biblioteca Metropolitană din Bucureşti, fiind organizate de Revista „Romanian VIP”, Editura Anamarol şi Liga Scriitorilor din România (reprezentată de către doamna Elisabeta Iosif – preşedintă a Filialei Bucureşti) şi de Biblioteca Metropolitană Bucureşti, prin doamna Mihaela Sfârlea. Frumoasa sală în care s-au făcut prezentările a fost neîncăpătoare.
„De vorba cu stelele” este un interesant volum de interviuri cu personalităţi româneşti din ţară şi din Europa, precum scriitorii Cristian Negureanu, Darie Ducan, Melania Cuc, Mariana Pop-Mion, fotbalistul Victor Paraschiv şi artistul plastic Cornel Durgheu, ori din America, Mircea Bădulescu, Ovidiu Creangă sau din Australia, cântăreaţa Xonia (Loredana Sachelaru), Gheorghe Drăgan, ca să enumăr doar câţiva din cei 24 de intervievaţi.
Volumul „De vorba cu stelele” e o continuare a activităţii sale de publicist, acum redactor şef la revista „Romanian VIP” din Dallas – Texas, aceea de a descoperi români pierduţi în negura străinătăţii, de a se apleaca asupra procesului de emigrare şi transformările psiho-sociale prin care trec aceştia, dar şi pentru a le înlesni cunoaşterea, pentru a le oferi şansa de a se afirma, sau pentru a stabili o punte de legătură între ei şi cei de acasă. Din această strădanie se desprinde bine ideea că autorul cunoaşte gustul străinătăţii şi dorul de ţară, căci vremurile l-au împins să îşi ducă traiul în îndepărtata Australie.
Articolele sale sunt răspândite în nenumărate reviste de limbă romană on-line sau tipărite pe hârtie, aflate prin toate colţurile lumii. E o muncă uriaşă pe care o face fără răgaz, mânat doar de dragostea necondiţionată pentru români, din arzătoarea dorinţă de a salva şi a face cunoscută cultura şi limba noastră, ca o adevărată contrapondere faţă de cei care vor să sfârşească neamul nostru. El ne spune cu convingerea unui mare român: „Oriunde ne-am afla pe planeta Pământ, suntem într-o oarecare măsură răspunzători de promovarea, conservarea şi salvarea limbii române.”
Răsfoind această carte, te laşi sedus de modul lejer cu care se mişcă prin viaţa şi personalitatea complexă a persoanelor intervievate, te cucereşte prin fineţea observaţiilor, inteligenţa şi subtilitatea întrebărilor. Ca şi în întreaga sa activitate de jurnalist cultural, te trimite cu gândul la arta cu care ştie să se retragă din faţa persoanelor dificile, a celor depăşiţi de situaţie, înguşti la minte, încărcaţi de răutăţi, invidii şi stăpâniţi de dorinţa răzbunării neînduplecate împortiva rivalilor. El ştie să pună în lumină spiritualitatea românească, întâmplările vieţii, efortul la adaptare, dorul de ţară, problemele vieţii de emigrant. „N-aş vrea să mor până înainte de a vedea Basarabia alipită la patria Mamă – România” spune la pagina 46, ca un adânc oftat, scriitorul aproape nonagenar, Ovidiu Creangă, român născut în Basarabia şi trăitor în Toronto-Canada. Şi în această carte George Roca ne reuneşte visele şi principiile noastre fundamentale, iar străinii au înlesnirea de a cunoaşte mai multe despre poporul şi ţara noastră. Cu căldură şi pricepere scoate în evidenţă multe din valorile perene ale poporului nostru pe care le face cunoscute şi peste hotare. A trezit în mine ecouri deosebite descrierea oraşului Oradea din anii ’50 ai secolului trecut, (pag. 186), oraş care mi-a marcat anii tinereţii, descriere făcută de promotorul, mentorul şi managerul Facultăţii de Arte Vizuale din Oradea, Dr. Cornel Durgheu. Cu câteva trăsături de condei a pus în lumină valori şi frumuseţi acum apuse şi despre care tinerii de astăzi abia dacă au aflat câte ceva: „…ne-am intersectat paşii, pe vremea adolescenţei, pe străzile acoperite cu sticlă ale oraşului Oradea – pasajul Vulturul Negru sau şoaşu cum îi ziceau localnicii – sau pe renumitul şi aristocratul Corso, strada principală a urbei, pe acolo pe unde, de cum se lăsau umbrele serii, lumea buna, şi nu numai, ieşea la promenada… Lume relaxată şi nobilă, pregătindu-se pe la orele 20:00 să descindă elegant într-unul din somptuoasele restaurante orădene Transilvania, Szedosz, sau la minunatele grădini de vară Crişul Repede, Pescăruş, sau chiar sus pe deal la Ciuperca, locuri unde nu prea aveai acces dacă nu erai tras la patru ace, cravată, papion, sau lavalieră. Era vremea când jocurile de tot felul: billiard, rummy, poker, etc, tradiţionale perioadei interbelice, făceau nopţile oraşului Oradea să amintească de ambientalul parizian, barcelonian sau napolitan.”
Cu discreţie şi modestie ieşite din comun, George Roca inspiră încredere, confort sufletesc creatorilor români de pretutindeni, care trăiesc şi simt româneşte, indiferent de vârstă, studii, numărul de cărţi publicate. E remarcabilă căldura cu care s-a aplecat asupra multor suferinţe ale românilor, a sprijinit scriitori începători sau pe cei care nu aveau cum să-şi facă cunoscute scrierile lor. Munca sa se aseamănă cu cea a culegătorilor de folclor pentru că a tezaurizat scrierile multor autori români din ţară şi de pretutindeni care ar fi putut rămâne total necunoscuţi. Sfera preocupărilor lui este mai largă, îi are în obiectiv nu numai pe scriitori, ci şi pe creatorii picturii, sculpturii, dansului, chiar şi ai jurnalismului.
Simpaticul om de cultură, jovial, cald şi prietenos, inteligent, George Roca, cu figura sa luminoasă, senină, cu firea pasională, fără orgolii, cu înclinaţii ludice, a reuşit să stabilească o comunicare amicală cu toţi cei care l-au cunoscut, aşa cum s-a întâmplat şi cu mine.
În rândul „Stelelor” prezentate în volum, un loc deosebit îl are „Steaua” sa proprie, ca o adevarata „Stea între Stele”. Valoarea sa este frumos si viu conturată în rândurile cu care se deschide volumul cu titlul „Profil de personalitate creatoare” semnat de scriitoarea Carmen Cătunescu, membră a Uniunii Scriitorilor. George Roca este prezentat ca „un individ vulcanic, intempestiv, jovial, simpatic, superprietenos”… „un artist profund (cu studii aferente), cu calităţi actoriceşti, dar şi de regizor, şi de scenarist, proteic, plin de posibilităţi, poznaş, gata oricând să interpreteze un rol, să-şi valorifice pasiunile, înclinaţia spre ludic…” Despre prodigioasa sa muncă ne spune: „Numai dacă vom enumera o parte din periodicele la care a colaborat (nenumarate!) ori a participat efectiv la realizarea lor făcând parte din colegiul de redacţie: „Arcada” (Bucureşti); „Unu” (Oradea); „Provincia Corvina” (Hunedoara); „Familia Română” (Oradea-Baia Mare); „Agero” (Stuttgart); „Românul Australian” (Melbourne); „Jurnal Olimpic”, „Spirit românesc” şi „Viaţa Parohială” (Sydney); “Romanian VIP” (Dallas); “Mioriţa” (Sacramento), etc, ne vom întreba când a avut, are, va avea timp să le cuprindă pe toate… (pag. 5-6).
Aşa l-am cunoscut şi eu, la început prin intermediul internetului, publicându-mi scrierile fără să mă cunoască, iar apoi a venit o neaşteptată bucurie pentru mine, ocazia de a-l cunoaşte personal la lansarea acestui volum. Îl consider un fericit prilej în care mi s-au întărit convingerile despre trasaturile lui de caracter şi am descoperit alte valori nobile care-mi amintesc de oamenii din mijlocul cărora s-a înălţat, bihorenii tinereţelor mele fragede. Ne-am despărţit luând cu mine lumina albastră a ochilor care răspândesc în jur calda înţelegere umană. Mă simt onorată şi norocoasă că am avut prilejul să-l cunosc şi mai ales pentru că mă consideră şi pe mine o apropiată ca pe toţi cei cărora le-a dedicat pasionata sa muncă.
