Chiar dacă o Reformă a clasei politice se află la “ani lumină”, chiar dacă campania electorală se va termina după cel de-al doilea tur electoral, “debăsificarea”, “depontificarea”, vor avea drept urmări, o completă iresponsabilizare a clasei politice romȃnești. În plus, electoratul va deveni din ce în ce mai neinteresat de “politivizarea” excesivă pe ecranele mass-mediei a jignirilor reciproce și a amenințărilor utilizate de liderii politici. Chiar și așa, din nefericire, campania prezidențială va genera o problemă de o gravitate aparte, asupra căreia avem prea puține mecanisme de apărare. Indiferent cine va câștiga, nu vom avea un Președinte, ci un grup de prezidențiabili rămași șomeri: unul dintre ei va fi șomer la Cotroceni, iar ceilalți vor pierde, cel mai probabil, președenția propriului partid.
În acest sens, alegerile din noiembrie se identifică cu sesiunea a treia de Bacalaureat, pe care reforma învățământului dorește să o implementeze. Spre deosebire de Bacalaureat, indiferent de nota obținută, primul clasat va fi desemnat drept Președinte al României. Această situație îmi aduce aminte de sărbătoarea americană “Thanksgiving day”, ocazie cu care, la sfârșitul lunii noiembrie, președintele SUA oficializează grațierea unui curcan în ziua premergătoare Zilei Recunoștinței. În schimb, examenul de bacalaureat al alegerilor prezidențiale este marcat de o încălcarea continuă a constituției și o denigrare a imaginii României pe plan extern, unde politica României este una contradictorie, în funcție de interesul partizan.
Dacă la ultima dezbatere finală dintre Mircea Geoană și Traian Băsescu, punctul culminant a fost legat de întâlnirea cu o seară înainte a lui Mircea Geoană la Sorin Ovidiu Vȃntu, în dezbaterea finală din acest an, indiferent cine va fi contracandidatul lui Victor Ponta, momentul culminant va fi legat de subiectul privind grațierea lui Dan Voiculescu în cazul în care Ponta va ajunge Președinte. Chiar dacă răspunsul lui Mircea Geoană s-a fundamentat pe dreptul fiecărui om de a se întâlni când și cu cine dorește, Traian Băsescu a jucat cartea câștigătoare, reușind să câștige dezbaterea finală. Arestarea lui Popa Nicolae la Jakarta și legătura acestuia cu Sorin Ovidiu Vȃntu, au trecut în plan secund răspunsul lui Traian Băsescu în privința lovirii unui copil la mitingul de la Ploiești din 2004.
Spre deosebire de situația în care a fost pus Mircea Geoană – fiind obligat să recunoască faptul că s-a întâlnit cu S.O. Vȃntu, în caz contrar existând posibilitatea prezentării în mass-media a dovezilor necesare -, domnul Victor Ponta, cel care a recunoscut că l-ar grația pe Gică Popescu datorită faptului că a adus rezultate fotbalului românesc, în privința Grațierii lui Voiculescu, se află într-un impas: Pe de o parte, nu poate spune că nu l-ar grația, întrucât aceasta ar presupune faptul că decizia justiției este una corectă, dezamăgind astfel telespectatorii Antenei 3. Dacă nu îl va grația pe Voiculescu, sediul trustului Intact va rămâne în continuare confiscat, iar sprijinul lui Victor Ponta pentru Antena 3 ar eșua. Pe de altă parte, dacă ar spune că l-ar grația, întrucât consideră decizia justiției un abuz, o răzbunare a lui Traian Băsescu, l-ar desființa pe candidatul Victor Ponta, nu doar din cursă pentru Președenție, dar și ca Premier, întrucât reacția europenilor ar fi devastatoare, deoarece ar considera această posibilă grațiere drept un atac asupra statului de drept, precum și o sfidare a justiției.
Totodată, Victor Ponta nu poate ataca o justiție care a decis arestarea lui Mircea Băsescu, pentru că, într-o asemenea situație, Premierul ar decredibiliza Parlamentul României, care, printr-o declarație îi cerea demisia Președintelui datorită arestării lui Mircea Băsescu, declarație pe care însuși premierul Victor Ponta a susținut-o.
Prin urmare, orice răspuns ar oferi, Victor Ponta ar avea de pierdut. Acest atac privind grațierea a fost deja lansat de către Ludovic Orban, iar premierul nu a oferit un răspuns clar în această privință. În acest moment, întrucât cele două tabere Pro și Anti Voiculescu sunt într-un pericol de a se agresa reciproc, problema Grațierii nu trebuie mediatizată excesiv în această perioadă, deoarece există riscul ca ambele tabere să instige la violenţă și la decredibilizarea justiției. Însă, în dezbaterea finală, această problemă va reprezenta punctul culminant.
În momentul în care, după 3 luni de la condamnarea lui Dan Voiculescu, “postul confiscat” al Antenei 3 va continua să emită, ideea conform căreia unei televiziuni i-a fost îngrădit dreptul de a transmite va fi percepută drept nerealistă: nu poți să protestezi în fața Palatului Cotroceni pentru faptul că nu ți se oferă dreptul de a emite, atâta timp cât, în noiembrie, după 3 luni de la anunțarea verdictului în dosarul ICA, emiți în continuare, nefiind afectat de această decizie. Astfel, Victor Ponta nu va putea folosi, în noiembrie 2014, argumentul libertății presei.
Se conturează astfel principala problemă cu care se va confrunta Victor Ponta: indiferent de cine îi va fi contracandidat, chiar dacă va fi sprijinit de către Traian Băsescu, oricât ar aduce în discuție faptul că Traian Băsescu a adus mult rău României, trebuie să clarifice această problemă legată de grațierea lui Voiculescu.
Totodată, asemenea unui meci al cărui miză privește acces neîngrădit la putere, ambele tabere faultează echipa de arbitraj – în acest caz Justiția, Constituția și Imaginea României pe plan extern -, în încercarea de a-i sustrage dreptul de a acorda cartonașe/sancțiuni. Ceea ce este și mai trist, este acela că suntem complici la această confruntare, ocupând un loc în tribună, acceptând astfel faptul că România pierde, indiferent cine ar câștiga competiția electorală. Nu este important cine va câștiga atâta timp cât Constituţia este cea doborâtă.
10 ani cu Traian Băsescu. 10 ani fără Dan Voiculescu… atâția ani Împotriva României, împotriva noastră. “După bunul plac”, din nefericire, este adevăratul slogan care definește realitatea politică din România. Astăzi, o echipă joacă în inferioritate numerică după eliminarea din joc a lui Dan Voiculescu. Chiar dacă vremurile se anunţă tulburi, chiar dacă această confruntare va deveni din ce în ce mai aprigă, să fim atenţi să nu ne fie suspendat Statul de drept, pentru că atunci putem pierde Totul.
