Graiul urcă pe mătasea inimii mustind de vise
Și-n hrisoave de istorii, să știm unde ne-am născut!
Într-o țară credincioasă cu-atâtea lumini aprinse,
Pe-un relief divin pe care multe hoarde ni l-au vrut…
Cu metafore,-mbogățesc oamenii limba bătrână,
Adunându-le din vremuri lungi, în urmă, chiar străvechi
Cu nesaț de adevăruri și cu dor ce-o să rămână
În ochi țesut și-n inimă, -luat- din timpurile vechi…
Ascultându-ne vorbirea sfântă, rostită în clipă,
Din iubire, peste gândul plin de flăcări șerpuind,
Grai sfătos te-ai strâns din vorbe și din gesturi în risipă,
Fiind cea mai dulce limbă, în gândire strălucind.
Graiul e legat cu semeni și,.. ia din viață ce e bun:
Înțelepciune măreață-ntr-o mândrie crescândă
În armonia din suflet, în iubirea atât de blândă,
Cu-obiceiurile culte și-n portul nostru străbun…
Graiul urcă pe mătasea inimii mustind de vise
Și-n hrisoave de istorii, să știm unde ne-am născut!
Într-o țară credincioasă cu-atâtea lumini aprinse,
Pe-un relief divin pe care multe hoarde ni l-au vrut…
Lia Ruse
Montreal, Canada
