Hans Bergel (n. 26 iulie 1925, Râșnov, județul Brașov, România) este un scriitor și jurnalist german originar din Transilvania, România.
Opere
Fürst und Lautenschläger (“Principe și lăutar”) (1956)Die Abenteuer des Japps (“Aventurile lui Japp”) (1958)Rumänien – Porträt einer Nation (“România – portretul unei națiuni”) (1968)Die Rennfüchse (“Vulpile de cursă”) (1969)Im Feuerkreis, 10 Erzählungen (“În cercul de foc. Zece povestiri”) (1972)Würfelspiele des Lebens: Vier Portraits bedeutender Siebenbürger, Conrad Haas, Johann Martin Honigberger, Paul Richter, Arthur Phleps, München 1972. (“Zarurile vieții: Patru portrete ale unor transilvăneni de seamă”)Die Sachsen in Siebenbürgen nach dreißig Jahren Kommunismus (“Sașii transilvăneni după 30 de ani de comunism”) (1975)Der Tanz in Ketten (“Dansul în lanțuri”, “Dansul în cătușe”) (1977)Siebenbürgen, Bilder einer europäischen Landschaft (“Transilvania, imagini ale unui ținut european”) (1980)Gestalten und Gewalten. Essays, Aufsätze, Vorträge (“Forme și stihii”) (1982)Heinrich Schunn: Ein Maler, sein Werk, seine Zeit, Edition Wort u. Welt, 1983 si multe altele.
Buna ziua şi vă mulţumesc pentru timpul acordat. Conversatia cu dumneavoastra m-am gândit să conţină două părţi. Prima parte”Viata in Epoca de Aur” si a doua parte”Operele” unui scriitor de geniu.
1.Stim cu totii ca in 1959 , in timpul comunismului , ati fost condamnat la 15 ani de inchisoare doar pentru ca faceati parte din „Grupul scriitorilor germani”.Cum v-ati simtit atunci fara familia dumneavoastra alaturi? Erati inca tanar-34 de ani-cand viata v-a zambit ironic si a intors manuscrisele importriva dumneavostra.
Hans Bergel: In 1959 stateam pentru a treia oara in fata unui verdict politic. De aceasta data verdictul a sunat: dusman al sistemului comunist din cauza unei nuvele publicate in 1957 si premiate in 1958.Din aceasta cauza meritam 15 ani de inchisoare.Bineinteles ca fara familie,prieteni si apropiati m-am simtit parasit si uitat. Dar am avut colegi de inchisoare in aceesi stare ca si mine.Ne sustineam reciproc. In total am stat in inchisoare mai mult de 7 ani.
2. S-ar putea spune că ati avut o viata tumultoasa: Ati evadat din închisoare,dupa asta ati fost sportiv şi violonist într-un „teatru muzical”. Este ceva ce regretati cand va amititi de trecut , sau ceva ce ati fi vrut sa faceti si nu ati reusit?
H.B: In principiu nu regret nimic. Poate doar durerea provacata celorlalti(si acest lucru fara intentie!). Nu regret anii petrecuti in inchisoare. Am avut parte de mai multa prietenie si intelegere decat atunci cand eram in libertate. Asta este deja o intrebare filizofica si nu isi are rostul intr-un interviu. Ce m-ar fi facut bucuros si ce as fi facut cu placere? Mi-ar fi placut sa calatoresc in jurul lumii, sa cunosc tari, continente, culturi si oameni straini.Insa am scapat din regimul comunist prea tarziu.
3.”Dragi tovarase si tovarasi, cetateni ai Republicii Socialiste Romania…..”. Cum va simtiti cand auziti acest inceput arhi-cunoscut de discurs? Ce amitiri prind contur? Poate o nostalgie sau o usurare stiind ca nu veti mai trai niciodata acele vremuri?
H.B: Si una, si alta. Dictatura nu mi-a putut rapi dorinta de a trai, de a iubi si de a ma bucura alaturi de alti oameni. Daca nu existau aceste lucruri nu as fi supravietuit. Dar am supravietuit. Multi nu au supravietuit. Nu trebuie sa uitam niciodata acest lucru.
4.Unii oameni,dupa ce au „aterizat” in democratie si au uitat trecutul se gandesc acum doar la verbele „a face” si „a vorbi” (liber, pe cat se poate!). Au facut din ele o prioritate. Dumneavoastra,sa spun asa, dupa ce verb va ghidati viata?
H.B: Cred ca omul are destule calitati ca sa-si cladeasca singur viata si sa-si dea si singuri seama care sunt adevaratele valori. Fericirea nu consta doar in bunuri materiale. Bineinteles ca ne trebuie si o baza materiala. Dar altele sunt valori adevarate: Cultura,muzica,poezia,stiinta si filizofia ne satisfac cu adevarat si sufleteste.
II.
1.Dupa atatea experiente ati publicat totusti peste 20 de carti si ati primit foarte multe premii. Dupa ce Romania v-a inchis, realizeaza ca sunteti totusi in scriitor si om de mare valoare. V-a acordat Ordinul „Meritul Cultural” în grad de ofițer, categoria A – „Literatură”, care a fost acordat de către Președintele României pentru „contribuția personală la îmbogățirea patrimoniului cultural românesc și universal”.
H.B:Nu am publicat 20 de carti, ci 40.Pe ultima am lansat-o chiar acum 2 saptamani(aprilie 2011).Ordinul despre care vorbesti mi-a dovedit faptul ca romanii nu m-au uitat. Nu Romania,nu romanii m-au inchis,ci comunistii si sistemul comunist. Este o diferenta fundamentala. Am foarte multi prieteni printre romani. Dusmanii mei sunt comunistii,indiferent de limba pe care o vorbesc si tara in care traiesc.
2.Ce scriitor v-a influentat cel mai mult stilul?
H.B:In mod cert nuvelistul german Heinrich von Kleist.Dar si autorul francez Flaubert.Mai tarziu si americanul Hemingway.
3.Se spune ca “Ziua buna se cunoaste de dimineata”.In ce dimineata sa spun asa ,v-ati hotarat sa deveniti scriitor?
H.B:Foarte tarziu.Mai intai am fost sportiv.Dupa aceea am studiat muzica si am ajuns,ca fratele meu,dirijor.Dabea cand am implinit 30 de ani mi-a fost clar ca viata mea inseamna scris.
4.Spuneati intr-un interviu ca emotiile nu au ce cauta in literatura.Doar asa se poate castiga publicul.Aveti un public intreg care va iubeste,dar va sfiiti sa fiti comparat cu un geniu.Cine sunt adevaratele genii in opinia dumneavoastra?
H.B: Ah,da. Literatura fara emotii nu inseamna nimic. Literatura trebuie mereu invatata.Adevaratele genii ale literaturii? Vorbeam despre germanul Kleist si mai adaug un nume: Goethe. In fiecare tara exista cate un geniu. La romani este un singur nume mare: Eminescu. Nu trebuie sa ii enumeram pe toti.
