Jurnalistul Radu Micu este îndrăgostit de măria sa automobilul, fiind producătorul popularei emisiuni Oglinda retrovizoare. Şi unde să-şi satisfacă aceste curiozităţi dacă nu pe întinsele autostrăzi ale ogarului cenuşiu? L-am primit cu braţele deschise pentru că Radu este şi singurul realizator de emisiuni radiofonice, la Radio Timişoara, dedicate integral românilor din străinătate. Pentru noi, români de peste mări şi ţări este emisiunea de suflet, portalul nostru din eter către fraţii noştri. Şi mai mult decât atât, Radu este un prieten, un mucalit voios pus pe şotii lingvistice şi anecdote bănăţene. Aşa că l-am lăsat să ne spună el despre vizita sa: “Prefer să vizitez America decât să hoinăresc România. Şi asta nu numai pentru că ascult zilnic ritmuri Country şi nu suport muzica populară de acasă. E vorba despre societate, despre cum arată viaţa văzută dintr-o maşină americană, pe o şosea lată şi în principiu perpendiculară. De fiecare dată când mă întorc acasă observ o adevărată harababură după ce mai întâi Europa mă primeşte ca un continent plin de complexaţi. M-a fermecat şi mă mai pasionează încă faptul că aici în America fiecare vorbeşte cu fiecare, indiferent de obiective şi aproape indiferent de limbajul de comunicare. La noi, parcă în războiul celorlalţi contra tuturora, eu mi-am lăsat mereu armele acasă. Oare numai eu am senzaţia că ar fi trebuit să fie invers?“
Curios ca orice jurnalist, Radu mai trage cu ochiul la televizor. M-a tot întrebat despre politică, despre locuri şi tradiţii, despre românii-americani, despre americani: “Nu-mi place acum ce aud de la Washington despre tatonările socialiste ale unui sistem despre care eu mi-am imaginat mereu nu că e perfect, ci că e cel mai bun. Dacă ar lua-o înapoi şi ar instala într-adevăr sistemul mercantil în care cei bogaţi trebuie să-i ţină în spate pe cei săraci mi-ar fi teamă să nu apară foarte mulţi cocoşaţi prea devreme. Cred că ar trebui să le spuneţi americanilor ceea ce voi, românii, ştiţi şi practic ceea ce v-a facut să plecaţi de acasă. Dar eu încă mai sper să fie doar un vis urât (acesta măcar nu e visul meu) aşa cum încă mai sper ca mâine dimineaţă voi da la radio ştirea că americanii au eliminat obligativitatea vizelor pentru români, aşa cum au făcut-o pentru vecinii noştri maghiari. Vă daţi seama că iarăşi trebuie să întreb “ungurii da şi noi românii nu?“ Adică ce au ei şi nouă ne lipseşte? Nu suntem decât de trei ori mai mulţi ca ei!“
Român împăcat cu soarta eternă, plin de entuziasm, lipsit de răutăţi, Radu zâmbeşte. Ascunde în optimismul lui teama de neprevăzut. Şi curajul de a se aventura: “Este prima mea vizită în vestul american şi după şapte zile în care losangelesc liniştit constat că diferenţele între Nord şi Sud au rămas mari. Este altfel. Am fost în Nord de aproape 10 ori până acum, la Detroit, Traverese City şi Washington DC. LA este altceva, măcar dacă rememorez viaţa în Orange County, Santa Barbara sau Long Beach. Eu nu cunosc realităţile din societate, vorbesc, fireşte, numai despre aparenţe. Dar după ce am parcurs cu maşina (cu pasul este imposibil şi periculos) în Michigan drumul de la Lake Shore spre downtown Detroit, ştacheta contradicţiilor s-a fixat pentru mine mai sus. În Los Angeles oamenii sunt mult mai liniştiţi şi locurile sunt mult mai frumoase. Şi ne pregătim să vizităm Marele Canion al copilăriei mele, cu Winnetou, Apanatshka, Old Surehand, Old Shatterhand şi toate legendele despre americanii de la început. Viza mea expiră în iunie; dar sunt hotărât să revin. N-am să pot trăi departe de America deşi, într-un fel destul de pervers, nici n-aş vrea să mă stabilesc aici. Poate aşa cum nimeni n-ar vrea să se mute şi să trăiască într-un vis, fie el şi frumos.“
Visăm şi noi, prin bunăvoinţa jurnalistului Radu Micu de la Radio Timişoara, pe undele emisiunii Români de peste mări şi ţări. Ştiind că un suflet blajin, de automobilist înflăcărat, se gândeşte la noi, fraţii lui întru cultură şi volan.
