Pliniu cel Bătrân, în lucrarea enciclopedică „Istoria naturală”, aminteşte de pictorul grec Apelles şi de momentul prezentării unei picturi publicului roman, cînd un cizmar din mulţime îi atrage atenţia că sandaua unui personaj nu e realizată ca în realitate. Apelles, cuviincios, acceptă critica şi reface sandaua. Tot neîmpăcat, cizmarul se apucă să critice întreaga pictură. Atunci Apelles îi spune: „Ne sutor ultra crepidam” – „Cizmarule, nu mai sus de sandală!”. Românul are un proverb: „feriţi-vă de cei cu mintea odihnită!”, mai ales de cei care nu au capacitatea să preţuiască sistemul de valori sau să îl adapteze, nu atît scopurilor nobile, cît adevărului. Specialiştii afirmă că nu există minţi slabe sau prost alcătuite, ci lipsă de organizare intelectuală sau lipsă de preocupare pentru cultura generală. Spaţiile generoase ale unor ediţii pefir sînt atacate de tot soiul de cizmari, asemenea celui ce şi-a permis să-l critice pe Apelles. Posibilitatea folosirii internetului de către aproape oricine a dat naştere unei categorii de aşa-zişi ştie tot. Din adăposturi deformatoare, indivizi fără competenţe, unii ascunşi în spatele anonimatului, alţii cu arama pe faţă, emit tot soiul de inexactităţi. Pe considerentul că adevărul nu există decît în teoriile lor, îşi dau cu părerea asupra unor texte aparţinătoare vastelor domenii, deşi punctul lor de vedere nu-i fundamentat nici pe cunoaştere, nici pe competenţă. Dizgraţios şi nefolositor. Dar cum iluzia puterii face parte din realitate şi pe ea se bazează unele acte simbolice ale indivizilor mărunţi, acţionează fără să încerce întîi de toate identificarea unor legături veridice cu judecata lor. Comentatorii de ocazie dau curs egoismului, frustrărilor, micimii şi repulsiei faţă de lucrări şi personalităţi valoroase sau se ataşează exagerat de un simbol şi devin violenţi în apărarea lui. Intervenţiile lor nu impresionează pe nimeni. Ca semnatar al unui articol, te bucuri atunci cînd descoperi, din rîndul cititorilor, poziţionări ferme faţă de valoare.
Raţionamentele atrofiate, fie în mod voit, fie din neştiinţă, nu vor fi niciodată opinii demne de apreciat, ci nişte tocmeli de limbaj, puse cu furca în spaţiul destinat discuţiilor. O judecată valoroasă trebuie să fie fidelă textului pus sub lupă şi la fel de creativă ca cea a subiectului analizat. Comentatorii de ocazie ar trebuie să înţeleagă că şi ideile se adoptă în funcţie de oportunitate şi de sens. Vorbăria amatoristă şi violentă, precum şi părerile de duzină se degradează foarte rapid. Nu numai că nu sînt parcurse, dar ne duc cu gîndul la genul de cizmari, asemenea celui ce şi-a permis să-l critice pe Apelles. Dacă nu ştii să foloseşti canalele media în scopuri onorabile, pierzi timpul scriind comentarii despre propriile himere.
Nu m-au interesat niciodată comentariile părtinitoare în favoarea celor care au deconstruit România, favorabile celor din haită, care îi aruncă în faţă, precum apele la mal, pe mîzgălitorii de hîrtie, pe aiuriţii şi obsedaţii veacului acestuia. Generaţiile au avansat, nu mai acceptă informaţii ieftine, nu mai pot fi duse cu zăhărelul istoriei. În ceea ce mă priveşte, rămîn credincioasă şi ataşată sentimentului patriotic, modelelor de integritate morală şi spirituală ale neamului, aşa cum Părintele Galeriu ne povăţuieşte: „Faptele dau mărturie, nu gura noastră păcătoasă”.
