Suflă un vânt de speranță. Se arată primele semne că se vor mai slabi chingile în care ne-a ținut Covid-19. Cu ce amintiri și cu ce gânduri rămânem după două luni de izolare? Cum privim prin ceea ce am trecut, chiar dacă nu suntem încă scoși din primejdie?
Primul sentiment trăit a fost o derută, mult alimentată de zvonistică. Știrile au dat năvală, sugerând ideea că lumea a luat-o razna. Am trăit o perioadă foarte interesantă și total ilogică. Mass-media, facebook-ul, internetul, toate transmiteau știri. fiecare știind să dea sfaturi ce e de făcut, afișându-se aroganța și autosuficiența bine cunoscută a celor care cred că le știu pe toate.
Au fost afișate fotografii cu rafturi goale în marile magazine, ori cu oameni alergând să se aprovizioneze, unii chiar cu imense stocuri. Au apărut știrile despre izolări și carantine. Peste tot se simțea un suflul rece al derutei. Și așa cum e spiritul românesc în momente deosebite, au început să curgă glumele ca să ne ajute să trecem mai ușor peste această situație nemaiîntâlnită. Unii oameni erau panicați, în timp ce alții luau totul în derâdere, făcând mișto. Simțeam nevoia să stau de vorba cu oameni raționali, altfel parcă mă sufocam cu năvala de știri care se băteau cap în cap, adevărată zvonistică și cinism, și uneori cu știri apocaliptice.
Cu frica în sân că ar putea veni „sfârșitul lumii” adus de acest virus, oamenii s-au văzut într-o situație care le-a dat viața peste cap. Un spirit malefic și-a vârât coada în conflictul dintre generații, trecând de partea oamenilor aflați pe culmea ascendentă a vieții, cu deplină forță fizică. Aceștia se plâng de numărul mare al vârstnicilor, fiindcă nu vor să iasă mai repede din scena vieții și costă prea mult întreținerea lor. Le-a cășunat pe bătrâni, căci longevitatea părinților și a bunicilor a devenit pentru ei o pacoste, astfel, virusul ucigaș le venea în ajutor. Dar întorcând foaia pe fața cealaltă, îmi imaginez ce ochi ar face acești „teribiliști” dacă li s-ar cânta la sărbătorirea zilei lor de naștere: „Puțini ani să trăiască, puțini ani să trăiască, foaaaaarte puțini!” pe melodia tradițională:„Muți ani trăiască, mulți ani trăiască, la puțini ani!”
După ce Covid-19 s-a instalat cu mare repeziciune și cu temeinicie în lungul și-n latul universului pământesc, cu viteza cu care tot globul ar fi fost doar un sat, a produs un șoc neașteptat. Oamenii au constatat cu înfrigurare că primejdia e mai mare decât s-au crezut, fiindcă acest virus și-a lărgit aria de lucru atacând oameni aflați aproape la toate etapele de viață.
Acest virus nu va aduce „sfârșitul lumii”, chiar dacă flutură semne de scufundare a civilizației și a culturii, ori s-au reîmprospătat unele prevestiri ale colapsului, precum cele ale lui Nostradamus. Și chiar dacă aceste prevestiri nu se vor adeveri, situația prin care trecem are puterea să producă zguduiri care vor aduce multe schimbări, așa cum vedem, că totul se schimbă sub ochii noștri. Trăim în cel mai mare experiment psihologic din toate timpurile.
Stăpânul de necontestat al planetei Pământ, mărețul OM, a intrat într-un mare impas când a constatat că aproape nu are nicio posibilitate de apărare și poate să fie distrus de o vietate pe care n-o vedem cu ochiul liber și cu existența efemeră. Acest invizibil dușman, Covid-19, a dat frisoane întregii planete amintindu-ne câte ceva despre fragilitatea omului și a omenirii. Singurele arme de apărare a omului sunt izolarea și spălatul pe mâini cât mai des. Speriați, oamenii s-au izolat în case, deși izolarea îndelungată este mai greu de suportat, dar tot e mai bine decât să te muți pe veci în cimitir.
Cu toții ne dorim din când în când să fim singuri, dar izolarea pe termen lung are unele efecte negative asupra psihicului nostru, creându-ne senzația de alienare, de singurătate,de frustrare. Spaima și tot ce ne înconjoară ne dau fiori. Ne impresionează străzile pustii, asemenea unui decor pe o scenă după ce spectacolul s-a terminat, publicul și actorii au plecat acasă și au uitat să tragă cortina peste decorul lipsit de viață. Izolarea are influență și asupra comportamentului în multe feluri, prin modificarea atenției, schimbarea alimentației, fumat excesiv, nevoia de a mânca mult și des, pierderea noțiunii timpului, iar dacă între membrii familiei nu este armonie, izolarea devine un supliciu. După ce China a ieșit din izolare, s-au înregistrat cele mai multe divorțuri din toate timpurile. Izolarea aduce modificări organismului, pe plan hormonal, cardiovascular sau a creșterii în greutate. La ieșirea din izolare trebuie să ne readaptăm la modul de viață anterior. Trebuie să renunțăm la ritmul lent de a acționa și de a face totul numai după bunul nostru plac. Există riscul să rămânem cu aceste obiceiuri. Ne va fi greu să ne adaptăm la un program disciplinat și la o activitate continuă. Ne va fi greu și pentru că nu mai putem să reluăm viața din punctul la care am lăsat-o.
Cu toate că nutrim speranțe, ținem cont de ce ne spun specialiștii că e posibil să retrăim în toamnă alt val al pandemiei. Chiar dacă nu ne mai vizitează un alt val, specialiștii în economie estimează că în aproximativ 9 luni va fi reluată activitatea companiilor și că ar mai fi nevoie de încă 3 ani să ajungem la ritmul dinaintea crizei.
Această epidemie a dat curs unor păreri, cum că vor fi multe schimbări în modul nostru de viață. Unii cred că se va schimbă fundamental ordinea existentă, cea construită de strămoșii noștri de-a lungul mai multor milenii. Sunt mai multe voci care spun că această schimbare este considerată ca o reacție firească și necesară a naturii la dezechilibrele provocate de om. Covid-19 a făcut acumulări de energii negative emise de o lume care a răsturnat multe principii și legi fundamentale ale vieții, producând severe dezechilibre. Pentru că omenirea ajunsese să trăiască o viață total ilogică, aceste acumulări negative, la un moment dat, trebuiau să izbucnească într-un fel sau altul, răsturnând această ordine care nu putea aduce decât dezastre. Mâncăm tot mai nesănătos alimente din produse modificate genetic, frumoase și fără gust. E bine cunoscută părerea că oamenii au nesocotit universul care ne înconjoară, precum și pe Creatorul acestei lumi. În general, oamenii s-au îndepărtat de lucrurile și valorile care contează cu adevărat. Invățământul, sănătatea, protecția mediului care se aflau cândva pe primul plan,iar acum se mai găsesc doar în discursurile electorale ale unor oameni politici tot mai submediocri.
Dacă aruncăm o largă privire asupra acestei lumi, ne sare în ochi lăcomia unor semeni, o lăcomie fără stavilă care a devenit insuportabilă. Vedem că se acumulează averi uriașe, devastând țara de toate bogățiile ei și sărăcind populația, indatorând-o și pentru generațiile următoare, așa cum este și la noi în țară. Aceștia sunt la cârma țării sau chiar a lumii și le-a intrat în obișnuință disimularea minciunii, ascunderea relelor intenții, ademeniri înșelătoare, numai ca să-și atingă scopul. S-au înmulțit manevrele cu care ne întunecă limpezimea minții. Pe deasupra, imbogățiții afișează o totală lipsă de respect pentru semeni, printr-o aroganță sfidătoare și o autosuficiență specifică celor care au școală puțină și apoi se impăunează că le știu pe toate. Energia negativă emisă de asemenea oameni se răsfrânge pe tot spațiul existențial, de sus până jos. Forța gândirii negative poate fi nimicitore. Mulți oameni oropsiți au ajuns la concluzia că singurul mod de supraviețuire este acela de a fi rău, crezând că te descurci mai bine dacă nu mai respecți nicio regulă de viață sau de bun simț. Nu mai există înțelegere între conducători și conduși. Toată lumea are numai drepturi şi nici o obligaţie. Peste tot flutură elogiul inimaginabil al nemuncii şi imoralităţii, al aroganţei şi al ignoranţei.
Statul pare un sat fără câini, comanda o are o mână de îmbogățiți. Pentru bogații lumii nu contează dacă determină încălzirea globală prin defrișarea pădurilor, poluarea mediului înconjurător, a aerului, a apelor mărilor și oceanelor, prin inoxele produse de marile fabrici, atâta timp cât pentru ei curg bani mulți.
Acum, izolați în case, oamenii încearcă cu ochii minții să pipăie conturul viitorului omenirii care va fi altfel decât așa cum o cunoaștem acum. Sperăm că se va produce o schimbare radicală a stilului de viață, a percepțiilor asupra vieții în general, precum și o nouă reconsiderare a valorilor personale.
Deși tabloul este mult prea complex, cu multe aspecte contradictorii, cu o dinamică uluitoare, pentru a ne putea avânta prea departe cu imaginația, sunt semne evidente că oamenii își doresc schimbări binefăcătoare stării de spirit mai ales, pe lângă cele de ordin material.
Covid-19 generează nu rareori panică şi un comportament egoist dar şi solidaritate. Empatia şi dorinţa de a ajuta sunt de asemenea efecte ale actualei pandemii. De multe ori ni s-a muiat inima văzând atatea dovezi.
Optimiștii cred că, dacă această pandemie a avut o cauză și o dimensiune spirituală, vindecarea trebuie să includă și dimensiunea respectivă, ceea ce va schimba mult comportamentul oamenilor în relațiile dintre ei, o primenire morală, dorința de frumusețe, curățenie, înfrățire. Eu mă înscriu în rândul acestora și rostesc din adâncul inimii: ajută Doamne!
—————–
Elena BUICĂ
Pickering, Toronto, Canada
18 mai 2020
