În Decembrie ’89, tinerii României plăteau cu viaţa lipsa de implicare, de opoziţie făţisă la măsurile dictatorial-comuniste ale cuplului prezidenţial Elena şi Nicolae Ceauşescu. Plăteau cu viaţa lor frica noastră, a celor care ne place să spunem că suntem români. Ei mureau strigând “libertate, democraţie, jos dictatura”, iar noi cu frica-n oase, le jeleam sacrificiul.
În cei 20 de ani care au trecut, fiecare regim care s-a perindat pe la putere a “gustat” din dulceaţa dictaturii. Abuzurile, atentatele prin modificări la Constituţie, împănate cu articole laudative şi linguşitoare la adresa celor care deţin puterea, sunt primele semne. Dacă în Constituţie ceva “nu este interzis”, înseamnă că acel ceva este permis, spun lacheii. Constituţia nu interzice “dictatura şi totalitarismul”, dar are prevederi care îngrădesc excesele de autoritarism, care limitează, care spun că… Gata ajunge! Mai departe este periculos. Aceste prevederi însă, sunt “fentate cu măiestrie” tocmai de către cei care “au jurat respect” pentru Constituţie şi legi.
Instituţiile represive ale statului şi administraţiile şi-au dublat personalul, şi-au dublat retribuţiile cu fel de fel de sporuri, preţul, loialitatea pentru dictator şi dictatură, nu este unul de neglijat. În acest timp milioane dintre acei chemaţi în procesul electoral să-şi dea votul pentru o bere şi doi mici, trăiesc în mizeria societăţii, din ajutoare sociale şi de somaj, sub limita aspră a sărăciei.
România seamănă din ce în ce mai mult cu Venezuela lui Chavez sau cu Peru, cundus odinioară de preşedintele corupt, Fujimori. Jaful este generalizat. Corupţia face ravagii. Evaziunea fiscală se apropie de… 40%. Şomajul este groaznic. Se apropie de 10%, oficial. Locurile de muncă se vând şi se cumpără ca la piaţă. Cei care aduc servicii puterii sunt recompensaţi cu mari onoruri şi dregătorii bineînţeles fără să fie controlaţi la “mapa profesională”.
Dacă Ion Cristoiu va fi numit Preşedintele Consiliului de administraţie al Televiziunii publice, înseamnă că am dreptate. Puterea se vrea totalitară şi îşi asigură votanţii printr-o corupţie generalizată, la toate nivelurile politice, sociale şi administrative.
Pe fondul recesiunii, a unei crize financiar-economice, care ba este, ba vine, ba a trecut, tentaculele de caracatiţă ale noii dictaturi sufocă deja viaţa socială, buzunăresc cetăţeanul, îi îndrumă paşii spre prăpastia unui faliment anunţat. În premieră aflăm că oraşul cu 5.000 de locuitori Aninoasa, din judeţul Hunedoara, şi-a declarat… falimentul. Administraţia nu mai are bani pentru ajutoare şi salarii, în timp ce ministerele fac o risipă inimaginabilă.
Un fost ofiţer de intendenţă din armată, anost şi uneori agramat, prin şpagă ajunge… general. Intrat în politică “şeful mafiei personale” a lui Adrian Năstase, cum îl definea prşedintele Băsescu, pentru trădarea lui Năstase şi ajutorul oferit puterii pentru o majoritate în Parlament, a primit a patra stea de general şi o mare dregătorie, fară să fi comandat unităţi sau să fi îndeplinit funcţii de răspundere în Statul Major General. Au fost avansaţi la gradul de general, subofiţeri(!!!) sau inşi care nu au avut nimic comun cu armata, precum un primar de sector, cazuri demne de Cartea Recordurilor, pe care istoria armatei le va consemna la un capitol ruşinos.
Corpul cadrelor militare, (activi şi rezervişti) a fost grav ofensat de deciziile Preşedintelui CSAT, cel care, aruncă, zice-se “onorific”, cu grade de general şi înalte dregătorii, pentru servicii politice, pentru consolidarea unei puteri discreţionare. “Migraţia politică” masivă, de la stânga la dreapta către un partid aservit unei singure persoane, nu mai reprezintă rezultatul procesului electoral. “Voinţa poporului”, cum se exprimă populist dictatorii, este acum “interesul naţional”… sau “cine nu este cu noi, nu slujeşte interesul ţării, cum lasă să se creadă constructorii noii dictaturi, ai carei muguri se-nfiripă şi se dezvoltă sub privirile îngăduitoare, ale celor care-i cultivă şi îi hrănesc.
Militarii activi şi rezerviştii, despre care guvernanţii spun că au pensii şi salarii “nesimţite”, conduşi acum fără merite de către un “4 stele-n tramvai”, vor fi primii care vor achita contravaloarea nepăsării, ai somnului raţiunii care naşte monştrii, şi încolonaţi, vor porni în marş forţat spre o nouă dictatură. În marşul lor militarii vor pierde ceva mărunţiş din pensii şi salarii, dar vor fi interfaţa curajului premierului în faţa naţiunii, când se va face recepţia celor 24 de avioane F.16.
Medicamentele s-au scumpit îngrozitor, s-au pus noi taxe (coplata) percepute în sistemul medical, au început mişcările de stradă ale profesorilor, ale pensionarilor, ale şoferilor de pe mijloacele de transport în comun, se anunţă greve răsunătoare, evenimente care vor duce inevitabil spre o nouă dictatură. Opriţi-o până nu e prea târziu.
