În loc de MOTTO:
„S-a stins o altă flacără română,
Căci iar plecă un bard la Domnul
Și nicio vorbă caldă nu m-alină,
Și nopțile mi-alungă somnul.
Mai ieri se înălță la Cer Vieru,
Și Păunescu-n grabă l-a urmat,
De parcă nu se-nchise bine Cerul,
De parcă Eminescu i-a chemat.
O, Doamne, voia Ta e rost ceresc,
Dar rogu-Te, alungă-mi grija
Că mult prea-ți place versul românesc,
Că îl râvnești cumva și pe Dabija.
Ni-l lasă, Doamne, jos pe el,
Măcar să împlinim Unirea,
Căci versul lui, aici, nu-n Cer
Ne luminează Regăsirea.
Iar de-i vei da poetului și timp
Să-și lăcrimeze împlinirea,
Orbirea-mi va fi jertfă-n schimb,
Privindu-ți strălucind Iubirea.
Addenda:
Văd, Doamne, astăzi, că în zelul meu,
Râvneam să-ncetinești din grabă ceasul,
Deși în încifratul Plan al Tău
Născutu-și are încrustat ispasul.
(Gheorghe Pârlea, Conciliere cu Domnul – Poetului tribun Nicolae Dabija)
***
„Mai am cărți de scris… Aș vrea foarte mult ca după această pandemie de viruși să se instaleze o altă pandemie. O pandemie a culturii, a bunătății, o pandemie eminesciană, a lui Eminescu, de cunoaștere a literaturii noastre clasice” (Nicolae Dabija)
Mai avea de scris cărți, multe cărți, impresionante cărți, scrise în stilul său inconfundabil. Dar…în dimineața zilei de 12 martie, după doar 4 zile de internare, acest virus ucigaș, această pacoste venită peste întreg globul pământesc, l-a răpus. Au rămas zeci de cărți nescrise. Au lăsat în urma lui sute de mii de îndurerați copii, tineri, studenți, educați în spiritul dabijian. Au rămas zeci de mii de adoratori ai creației lui, ai spiritului lui patriotic. A rămas orfană „Literatura și Arta”, care la începuturile Mișcării de Deșteptare Națională cu un tiraj de peste 260.000 de ex. a devenit stindardul acestei Mișcări, stindard și până în zilele de astăzi după 35 de ani de conducere, îndrumare dabijiană. Publicaţie care, după cum nota „Le Figaro”, „a jucat în Revoluţia de Renaştere Naţională a Basarabiei același rol pe care l-a jucat Televiziunea Română în cadrul Revoluţiei din decembrie 1989”.
Nicolae Dabija s-a născut în data de 15 iulie 1948, în satul Codreni, raionul Cimișlia, într-o zi din luna lui cuptor după cumplita foamete organizată. A fost un mare poet, eseist și istoric literar din Republica Moldova. Este autorul a peste 80 de volume de poezie, proză și eseuri și publicistică (unele traduse în peste 20 de limbi şi publicate în România, SUA, Brazilia, Franța, Italia, Brazilia, Rusia, Ucraina, Macedonia, Bulgaria, Serbia, Turcia ș.a.). După cum spunea prietenul lui Nicolae Dabija inginerul și poetul Vasile Puiu de la Bacău „Nicolae Dabija este poetul național al tuturor românilor”. Drept confirmare este și Romanul său „Tema pentru acasă”, care a ajuns la cea de-a opta ediție, cu peste 60 de mii de exemplare vândute, fiind tradus în mai multe limbi. Revista americană de poezie „Cold Mountain Review” îl numește pe Nicolae Dabija unul dintre cei mai de seamă poeți ai lumii. Ziaristul Mihai Vicol într-un articol din presa românească a menționat că basarabeanul Nicolae Dabija este scriitorul român cu cele mai multe premii internaționale. Ultimul premiu primit de Maestru a fost Marele Premiu al Festivalului Internațional de poezie de la Seul, care s-a desfășurat la 26-27 septembrie 2020, unde au participat peste 300 de poeți din peste 60 de țări. Discursul său ținut la Universitatea din Seul, în fața a 1000 de studenți, a fost întitulat generic: „România și Republica Moldova – cele două Corei ale Europei”.
Nicolae Dabija a fost un mare patriot al Neamului, om al acestui pământ, pe care l-a cântat şi l-a plâns în minunatele versuri ale sale. Din anul 1986 a fost redactor-şef al săptămânalului „Literatura şi Arta”, primul ziar tipărit în Republica Moldova în grafie latină, cu două luni și jumătate înainte de a fi adoptată Legea. În calitatea sa de deputat a contribuit enorm la promovarea unor legi istorice, precum Declarația de Independență a Republicii Moldova, simbolurile de stat.
Nicolae Dabija a fost un mare patriot al Universității Tehnice a Moldovei. Incredibil, dar era atașat sufletește de o Universitate cu profil real nu artistic. Din anul 2007 Nicolae Dabija împreună cu Forul Democrat al Românilor din Moldova a fost în permanență coorganizatorul Simpozionului Internațional „Cucuteni 5000 REDIVIVUS: științe exacte și mai puțin exacte” organizată de Universitatea Tehnică a Moldovei și Universități din România. Cea de a XV-a ediție a Simpozionului urma să fie organizată în perioada 26-28.06.2020 la Chișinău de Universitatea Tehnică a Moldovei, iar programul cultural – cea de a 4-a ediție a Festivalului Internațional de port, dans și cântec popular „Hora care ne Unește”, la Soroca în „Cetatea Soroca”. Însă din cauza pandemiei COVID-19 Comitetul de organizare practic luase decizia de a o amâna pentru anul 2021. Într-un mod fericit într-o frumoasă zi de august, aflându-ne împreună un grup de la Politehnică cu maestrul Nicolae Dabija oaspeții gazdei ospitaliere Gheorghe Diaconu la Complexul Turistic de la Costești pe o terasă de pe malul Iazului, Maestrul a menționat că nu e bine să întrerupem edițiile Cucuteni (până atunci cele 14 ediții au fost desfășurate în fiecare an) și a venit cu o idee genială – de a petrece ediția a XV-a în toamnă în regim ONLINE (Domnia sa avea o astfel de experiență). Astfel, în mai puțin de două luni, în perioada 22-23 octombrie 2020 a avut loc fost organizată toamnă cea de a XV-a ediție a Simpozionului și s-a reușit editarea volumului cu lucrări deosebit de interesante. „Dumneavoastră, inginerii, nici nu vă dați seama ce faceți. Simpozionul Cucuteni este unul dintre cele mai importante evenimente cultural-istorice din ultimii 15 ani. Și iată îl fac inginerii, o face Politehnica de o parte și instituțiile tehnice de pe cealaltă parte a Prutului… Aș vrea să cred că suntem o familie, i-aș spune familie Cucuteni, pentru că am fost împreună și suntem împreună…”, spunea în cuvântul său de salut la deschiderea celei de a XV-a ediții ONLINE a Simpozionului Cucuteni Maestrul Nicolae Dabija, care a fost și ultima ediție (din cele 13 anterioare!) organizată de Maestru. Într-adevăr, eram o mare familie cucuteniană cu membri de pe ambele maluri ale Prutului: regretatul poet național Nicolae Dabija; regretații prorectori Valerian Dorogan (UTM) și Cezar Oprișan (UT „Gh. Asachi”, Iași), regretații profesori E. Grebenicov, A. Marinciuc (UTM), A. Sofonea, Sibiu; profesorii Lorin Cantemir (fondatorul Simpozionului), V. Puiu (Bacău), G. Ianuș, D. Olaru ș.m.a. (UT „Gh. Asachi”, Iași); profesorii Universității Tehnice a Moldovei I. Manoli, S. Zaporojan, V. Cobzac, T. Botin, Z. Stratan ș.m.a.; barzii M. Zgherea, A. Cazacu ș.m.a.
Programul cultural al ediției a XV-a a Simpozionului într-o variantă restrânsă a fost organizat în incinta „Hanul lui Manole” a colegului nostru conf.dr. Ilie Manole cu participarea Maestrului Nicolae Dabija și a bardului basarabean Mircea Zgherea – cel care, în opinia Maestrului, îi cânta cel mai bine versurile. La multe întâlniri de suflet organizate pe ambele maluri ale Prutului ascultam împreună cu Maestrul Nicolae Dabija minunatele cântece interpretate de Mircea Zgherea pe propriile versuri: „Ce bine a fost când a fost rău”, „De la noi și pân’la voi”, „Draga mea iubită” ș.a., cântece pe versuri scrise cu atâta filozofie a vieții, cum putea doar Maestrul Dabija. „Doru-mi-i de dumneavoastră ca unui zid de o fereastră”.
Drept recunoștință „Inginerului sufletului Neamului Românesc” pe 15 octombrie 2011 Universitatea Tehnică a Moldovei găzduia un eveniment academic de excepție. Poetul, publicistul, scriitorul, omul cărților și omul politic, cucutenianul, patriotul, academicianul Nicolae Dabija primea onorul ştiinţific şi înaltele însemne – titlul academic, toca şi mantia de Doctor Honoris Causa al Universității Tehnice a Moldovei (era prima Universitate din Basarabia, care-l aprecia cu această înaltă distincție!). Înaltul titlu academic i se acorda „pentru întreaga activitate literară, publicistică, culturală, ştiinţifică, pedagogică (şi ca autor de manuale) cu impact remarcabil asupra tinerei generaţii, Nicolae Dabija fiind numit „Inginer al sufletului Neamului Românesc”.
Emoţionat, în mantie, cu tocă, buchete de flori, în discursul său de mulţumire Poetul își reînvia copilăria cu părinţii tineri, cu bunici şi unchi, apoi anii de şcoală și a declamat mândru poezia, care l-a făcut celebru în satul natal pe când avea 7 ani. La una din serbările „consacrate” armatei sovietice, elevul din clasa I Nicolae la îndemnul învățătorului a recitat o poezie „despre armata sovietică”, găsită în revista „Luminătorul” din 1942 găsită în biblioteca bunicii sale: „Dragi feciori ai ţării mele,/ Staţi de pază la hotare, /Noi cu Regele în frunte/ Facem România Mare!”…
Miruit de Dumnezeu cu har şi talent, zâmbindu-i cu noroc şi zeiţa Fortuna, Dumnezeu i-a dat aripi pentru a se înălţa prin spirit, iar seminţele învăţăturii lui vor da rod în sufletele noastre, ale iubitorilor de Limbă şi Neam.
Aflat acum alături de Eminescu, de Vieru, de Ion și Doina Aldea Teodorovici, de Ion Ungureanu ș.m.a. martiri ai Neamului, Nicolae Dabija ne va fi în continuare călăuză în lupta pentru împlinirea visului, care-l mistuia, visul de „ReUnire cu Țara”.
Zbor lin către ceruri Maestre!
—————————
Valeriu DULGHERU
Chișinău, Basarabia
14 martie 2021
