În numele tatălui

Împins spre fotoliul primei reprezentative de fotbal a României de saturaţia populară faţă de toanele, de concepţia de joc şi, mai ales, de rezultatele lui Victor Piţurcă, noul selecţioner are de luptat nu doar cu îndărătnicia unei generaţii care a schimbat prefixul complăcându-se în eşecuri cu parfum de whiskey fin, ci şi cu apăsarea unui nume antonim cu obiceiurile „tricolorilor” din ulti­mul deceniu: Lucescu.
Lucescu contra Lucescu
„Dacă vrei să faci fotbal, singura ta şansă e să fii portar. Altfel, vei fi tot timpul comparat cu mine”. Asta i-a spus Lucescu senior tânărului Răzvan, un băiat îndrăgostit de minge şi de dribling, ca toţi băieţii până în 10 ani. Puştiul n-a avut încotro şi, chiar dacă fizicul nu l-a ajutat în mod deosebit, s-a tăvălit în iarbă ani la rând în căutarea împlinirii. Împliniri care aveau să vină mai pentru tânărul la costum impecabil, cu fular fin, înnodat ita­lieneşte în nopţile ceţoase de toamnă. La pachet cu rezultatele ca antrenor, a venit şi provocarea: implacabilă confruntare a lui Lucescu junior cu Lucescu senior. Răzvan a câştigat împotriva tatălui său într-un meci direct din Cupa UEFA, dar cele mai importante meciuri de-abia acum urmează. Răzvan lasă în urmă un FC Braşov la mijlocul clasamentului, la graniţa dintre revelaţie timpurie şi dezamăgire târzie, lasă în urmă trecutul zbuciumat de la Rapid, cu zeci de victorii frustrate de titluri, lasă în urmă ambiţia neverosimilă azi, aidoma unei fantome bântuind Giuleştiul în fapt de noapte, a unui Rapid care trăgea la semifinalele Cupei UEFA, lasă în urmă tot, mai puţin numele tatălui, şi preia, din iunie, o naţională pe care Mircea Lucescu şi-a dorit-o atât de mult atunci când nu o putea avea şi atât de puţin atunci când i s-a oferit.
Un meci de 300.000 de €
Precipitată de atitudinea generală de dezaprobare faţă de felul în care Victor Piţurcă a coordonat activitatea echipei naţionale după calificarea, altfel meritoasă a acesteia la Campionatul European din Austria şi Elveţia, debarcarea fostului atacant stelist a costat o avere Federaţia Română de Fotbal. Caracter dificil şi neânduplecat, Piţi nu s-a lăsat dus până când nu a primit o compensaţie de nu mai puţin de 300.000 de euro, mai mare decât salariu anual al noului selecţioner. Argumentul forte al lui Piţurcă: România continua să aibă, înaintea meciului cu Lituania, şanse matematice să prindă barajul de calificare pentru Mondialul din Africa de Sud. Conştienţi că meciurile rămase din actuala campanie i-ar fi extrem de folositoare noului antrenor pentru coagularea unui nou sistem de abordare a performanţei sportive, oficialii FRF s-au văzut nevoiţi să joace după regulile lui Piţi pentru a-i putea aduce acestuia, cât mai rapid cu putinţă, un înlocuitor.
Vedetele GeneraŢiei de Aur, „faultate” de un fost coleg
Cum moda selecţionerului străin nu i-a entuziasmat nici o secundă pe şefii Federaţiei, lista de selecţie s-a dovedit, fatalmente, destul de scurtă. Legaţi de contracte consistente în lumea arabă, Cosmin Olăroiu şi Ioan Andone au fost primii eliminaţi. Controversat şi antipatic, Mircea Rednic n-a contat nici el foarte mult. Tatonările cu un Boloni în mare vogă s-au lovit de neîncrederea reciprocă manifestată de cele două părţi, astfel că doar patru nume au rămas în cărţi până la final: Mircea Lucescu, Gheorghe Hagi, Dan Petrescu şi Răzvan Lucescu.
Lucescu senior a declinat elegant oferta, oferindu-şi asul fiului său, Răzvan. „Negociatorul-şef” Ionuţ Lupescu l-a preferat în cele din urmă pe Răzvan Lucescu în detrimentul foştilor săi colegi de la Naţională, Gică Hagi şi Dan Petrescu. Dacă ultimului i s-a reproşat lipsa prestanţei de selecţioner, în respingerea lui Gică au contat cel mai mult rezultatele neconvingătoare din scurta sa carieră, ca şi precedentul eşec de pe banca primei reprezentative.
Un nou stil
După rigoarea din epoca Piţurcă, Lucescu junior vine cu o viziune mult mai relaxată. Este adeptul cantonamentelor scurte: „Ne reunim la începutul săptămânii, ne antrenăm normal. Seara, jucătorii au dreptul să meargă la casele lor. În cantonament vor rămâne doar în ultimele două nopţi dinaintea meciului”, a dezvăluit noul selecţioner.
Răzvan nu are nici o problemă să joace pe Ghencea, stadionul unde s-a bătut cu stelistul Pompiliu Stoica pentru un steag al Rapidului: „Arena Stelei oferă condiţii foarte bune. Nu am nimic cu Steaua, îmi doresc să colaborez cu Rădoi, simbolul «roş-albaştrilor»”.
Răzvan a vorbit deja şi despre noul sistem de joc de la prima reprezentativă: un 4-4-2 pe care acesta l-a implementat şi la Braşov. Noul antrenor a fost deja în Italia, unde s-a întâlnit deja cu cei mai influenţi jucători de la prima reprezentativă, Cristian Chivu şi Adrian Mutu, cu care a discutat despre planurile sale de viitor. Apropos de planuri de viitor, din acestea par să lipsească, pentru moment cel puţin, Răzvan Cociş, febleţea lui Victor Piţurcă, dar şi Cosmin Contra, care anunţase, de altfel, neoficial, că se retrage de la echipa naţională.
La debutul său pe banca tehnică a reprezentativei României, Răzvan Lucescu a convocat şapte „stranieri”: Cristian Săpunaru (FC Porto), Mirel Rădoi (Al-Hilal), Cristian Chivu (FC Internazionale Milano), Răzvan Raţ (FC Şahtior Doneţk), Mihai Neşu (FC Utrecht), Tiberiu Ghioane (FC Dinamo Kiev) şi Ciprian Marica (VfB Stuttgart), informează site-ul frf.ro. Marile noutăţi sunt reprezentate de reactivările lui Tibi Ghioane (campion cu Dinamo Kiev) şi Mihăiţă Neşu.

Lucescu senior, câştigător la Istanbul

Mircea Lucescu a câştigat pentru în acest an, prima oară în carieră, o finală de cupă europeană, după ce Şahtior Donetk s-a impus în ulti­mul act al Cupei UEFA în urma victoriei, scor 2-1, cu Werder Bremen, la Istanbul. De asemenea, tehnicianul român este ultimul antrenor care câştigă Cupa UEFA, competiţie care din sezonul viitor se va numi Liga Europa. Lucescu este al treilea antrenor român care se impune într-o finală europeană după Ştefan Kovacs, care a câştigat de două ori Cupa Campionilor Europeni cu Ajax în 1972 şi 1973 şi Emeric Ienei, învingător în principala competiţie europeană intercluburi cu Steaua, în 1986.

Profil Răzvan Lucescu

Răzvan Lucescu s-a născut la data de 17 februarie 1969 în Bucureşti. Şi-a început cariera de fotbalist la Sportul Studenţesc în 1988, când a şi debutat în prima ligă. A evoluat de 240 de ori în primul eşalon, la Sportul (1987-1992, 1993-1996 şi 1997-1998), FC Naţipnal (1996-1997 şi 1998-2000), FC Braşov (1999-2000), Rapid (2000-2001 şi 2002-2003) şi FCM Bacău (2001-2002).
Ultimul meci în prima ligă din România l-a jucat contra Argeşului, în 2002, an în care Rapid a câştigat ultimul titlu de campioană. Răzvan era pe atunci vicepreşedinte al Rapidului, dar, din cauza indisponibi­lităţii portarilor Emilian Dolha şi Ionuţ Curca, Rapid a fost nevoită să-l legitimeze pe acesta.
Ca antrenor, Răzvan a pregătit pe FC Braşov (2003-2004 şi 2007-2009) şi Rapid (2004-2007).
Lucescu junior a câştigat de două ori Cupa României şi a reuşit calificarea până în sferturile de finală ale Cupei UEFA, competiţie pe care a părăsit-o în urma a două rezultate de egalitate în faţa Stelei.