O dragoste am pe Pământ
Şi-o datorie de- împlinit,
Să-mi iubesc pământul sfânt
Şi neamu în care am venit.
Eu PATRIA azi îmi slujesc,
Dar câţi mai sunt astăzi în ţară?
Din neamul nostru românesc,
Câţi sunt dispuşi acum să moară?
Duşmani şi azi, ca altădat
Atacă tara, sfâşie neamul,
Români din ţară au plecat,
Cine-i mai apară hotarul?
Că cei rămaşi suntem puţini
Bătrâni şi vlăguiţi de vreme,
Corupţi în ţară sunt stăpâni,
Şi-o jefuiesc de toate cele.
În slujba ţării au rămas
Doar rezervişti trecuţi de vreme,
O oaste fără de ostaşi,
Şi generalii plini de stele.
E neamul nostru osândit,
Trădarea având-o ca blestem,
Poporu-i trist, şi umilit,
Şi mulţi din noi astăzi se tem.
În slujba ţării a rămas
O generaţie apusă,
Cei în putere au plecat,
Ca mercenari acuma luptă.
În slujba ţării eu rămân
Şi singur să împlinesc destinul,
Din DACI mă trag, şi sunt român,
Şi-mi voi cinstii mereu străbunul.
Marcel Șerb
