Veronica IVANOV: Care este povestea inginerului Adrian Cârlan?
Adrian CÂRLAN: Bună întrebare, oare de unde să încep? Sunt născut în Bacău dar mi-am trăit mare parte din viaţă în Iaşi. Încă de copil mi s-a conturat latura tehnică şi atracţia pentru programarea calculatoarelor şi electronică. Cei ce mă cunosc îşi vor aduce aminte de invenţiile nebuneşti făcute în copilărie şi de proiectele realizate. Am absolvit liceul în cadrul Colegiului Tehnic „Emil Racoviţă” din Iaşi unde mi-a fost indusă gândirea de învingător – a elevilor de elită. Nu pot spune că am fost un elev model ci dimpotrivă, aveam o fire foarte rebelă şi greu de încadrat în regulile riguroase ale unui astfel de liceu de elită. Materiile la care am excelat au fost informatica, logica şi fizica (unde am obţinut un premiu la olimipiada de fizică – etapa judeţeană). Urmându-mi pasiunea, am absolvit Facultatea de Automatică şi Calculatoare din cadrul Universităţii Gheorghe Asachi din Iaşi.
Veronica IVANOV: Ce v-a determinat să veniţi în Cipru?
Adrian CÂRLAN: Proaspăt inginer, absolvent al facultăţii, m-am trezit brusc la realitatea situaţiei economice din România (şi din întreaga lume) cauzată de criza economică din 2007-2008. Deşi lucram pe un post de inginer de sistem la o mare companie de telecomunicaţii, simţeam că slujba respectivă nu îmi oferea satisfacţia dorită. Dorința mea era să îmi pun în valoare cunoştinţele, aptitudinile, dar şi firea inovativă. Ce m-a determinat să părăsesc ţara? Bănuiesc că dorinţa de schimbare, de a începe o carieră de la zero, de a-mi dovedi că pot să mă afirm şi că pot face faţă oricărei provocări din viaţă. Deşi aş fi putut alege orice altă ţară, am ales ca destinaţie Ciprul. Ceva din caracterul poporului de aici, dar şi a tradiţiilor şi a religiei creştin-ortodoxe face ca să se asemene mult poporului nostru. Insula este mică şi poziţia în Mediterana îi oferă un caracter exotic – fiind destinaţia ideală a multor turişti în fiecare an. De asemenea, atmosfera liniştită, sistemul de taxare foarte avantajos şi rata scăzută a criminalităţii fac din Cipru un mediu ideal pentru a forma o familie şi a creşte viitorii copii. A urmat o discuţie la o cafea cu un bun amic de-al meu şi la scurt timp ne-am văzut amândoi călcând pe insulă, pornind totul de la zero, doar cu câte un geamantan de haine şi lucruri asupra noastră.
Veronica IVANOV: Recent aţi câştigat un premiu pentru echipa Ciprului, oferit de Agenţia Spaţială NASA la categoria CEL MAI BUN CONCEPT DE MISIUNE SPAŢIALĂ. Cine mai face parte din echipa Ciprului?
Adrian CÂRLAN: Aşa este! Întâi de toate aş vrea să menţionez un lucru: în 2012, echipa noastră din acea vreme a câştigat locul I din Cipru la Hackatonul organizat de TEPAK (Universitatea Tehnică din Cipru). Proiectul nostru: un submarin inteligent, capabil să transmită imagini live şi să fie controlat cu o aplicaţie pe mobil. Totul a fost creat în mai puţin de 36 de ore, pe durata desfăşurării concursului. Anul acesta am vrut să ţintim mai sus. Având deja experienţa din anii anteriori, ne-am propus să concepem un proiect mult mai complex şi mult mai ambiţios. Aşa a luat naştere „Proiectul Arachnobeea”. Planul proiectului a fost pus la cale în seara dinaintea concursului NASA. După o lungă sesiune de brainstorming, am pus pe hârtie toate detaliile şi task-urile fiecărui membru al echipei. În prima fază, cea locală la nivelul Ciprului, am obţinut locul al II-lea din cele 10+ proiecte participante, calificându-ne astfel la etapa următoare. Iar după faza internaţională, juriul NASA ne-a acordat premiul de cel mai bun concept de misiune spaţială, din cele peste 950 de proiecte participante din peste 133 de ţări din întreaga lume. Echipa noastră este formată din 10 persoane: 5 persoane aflate în Cipru şi 5 persoane din Serbia, membrii echipei fiind de diferite naţionalităţi: ciprioţi, sârbi, ucraineni şi un singur român (eu).
Veronica IVANOV: Ce ne puteţi spune despre Proiectul Arachnobeea (Păianjen-Albină)?
Adrian CÂRLAN: Arachnobeea este o dronă utilitară ce poate fi folosită de membrii echipajului de la bordul staţiei spaţiale ISS. Designul fiind modular, poate fi adaptat oricăror condiţii de lucru. Astfel, în ambient presurizat se poate deplasa folosind cele 4 rotoare (albina), iar în spaţiile depresurizate cu ajutorul celor 4 membre (păianjen). De aici şi conceptul de drona hibridă Păianjen-Albină. Fără a intra în prea multe detalii tehnice, cea mai mare problemă de design a fost rezolvarea problemelor de poziţionare şi navigaţie în condiţii de gravitaţie zero şi lipsa semnalului de satelit GPS. Sistemul de poziţionare şi navigaţie a fost conceput fără folosirea de accelerometre, giroscoape şi senzori magnetici (folosite uzual în dronele actuale). Pe lângă fuziunea de senzori, drona este echipată şi cu un braţ robotic. Acesta poate fi modificat prin ataşarea unor unelte diferite. Astfel, drona poate fi folosită pentru a căra diferite sarcini, venind în ajutorul astronauţilor, sau să realizeze reparaţii în caz de avarie şi depresurizare a spaţiului din cadrul ISS.
Veronica IVANOV: Cum v-a venit ideea creării acestei drone?
Adrian CÂRLAN: Industria UAV şi a dronelor comerciale este în creştere exponenţială. Dronele sunt la modă şi toată lumea a auzit de ele. Din păcate, dronele şi-au căpătat şi un renume negativ, fiind folosite în scopuri militare etc. De asemenea, există sceptici ce cred că tehnologia evoluează într-o direcţie greşită şi că va pune în pericol civilizaţia umană. Noi credem în altceva: dronele au început să revoluţioneze tehnologia şi pot avea un impact pozitiv în viaţa noastră – atâta timp cât sunt folosite în folosul oamenilor!
După cum am menţionat, idea ne-a venit cu o zi înainte de competiție, după un brainstorming îndelungat. Având deja o experienţă de mulţi ani în construirea şi pilotarea de drone (cu aripa fixă şi multi-rotor), nu a trebuit decât să combin pasiunea cu utilul. Cu ajutorul colegilor de echipă – persoane ce au tot respectul meu pentru profesionalismul şi abilitățile foarte bine puse la punct – am reuşit să simulăm, proiectăm, fabricăm, programăm şi să ne prezentăm proiectul final în timp record.
Aş vrea să menţionez că ideea de la baza proiectului îi aparţine lui Aleksandar (de naţionalitate sârbă) – o persoană cu o gândire cu totul neconvenţională (out of the box) şi cu o fire foarte inovativă. Îmi amintesc şi acum discuţia cu el când am pus bazele proiectului, discuţie care începea cam aşa: “Frate, imaginează-ţi asta….”
Veronica IVANOV: Recent v-aţi căsătorit… CASĂ DE PIATRĂ! Cum se îmbină viaţa de familie cu cea profesională?
Adrian CÂRLAN: Aşa este! Mulţumim! Binenţeles că nu e uşor de îmbinat viaţa profesională cu cea familială. Fiecare activitate necesită atenţie 100%, fără compromisuri. De aceea cred că un management bun al timpului (atât în timpul serviciului cât şi în afara lui) este foarte important. Desigur se întâmplă uneori să fiu nevoit să lucrez peste program sau să plec în delegaţii. Dar timpul din afara serviciului petrecut în familie este de nepreţuit. De multe ori în weekend-uri eu şi cu soţia mea ne lăsăm deoparte telefoanele mobile şi plecăm în excursii pe insulă (ori la mare, ori la munte în Troodos).
Veronica IVANOV: Cum arată o zi din viaţa dumneavoastră?
Adrian CÂRLAN: O zi obişnuită din viaţa mea bănuiesc că nu diferă de cea a altor oameni. În timpul săptămânii, serviciul ocupă mare parte din activitatea zilnică. Şi da, de multe ori mă prind orele târzii în noapte încă lucrând la serviciu… În timpul liber prefer să mă deconectez total (dacă este posibil). Pun accentul în special pe familie dar şi pe activităţile preferate (sportul, arta foto şi video, lucrul la mici proiecte ce în viitor se pot dezvolta în adevărate pasiuni sau proiecte în toată regulă, citesc şi încerc să ţin pasul cu tehnologia).
Veronica IVANOV: Este adevărat că este mai uşor să te realizezi în afara ţării decât acasă, în România?
Adrian CÂRLAN: Nu cred că este o regulă. Cunosc multă lume care s-a realizat în România, dar de asemenea cunosc mulţi prieteni care s-au realizat peste hotare. Totul ţine de firea şi de determinarea fiecăruia. Dar în acelaşi timp, mediul propice dezvoltării proprii este foarte important – un mediu unde calităţile sunt recunoscute, puse în valoare, preţuite şi răsplătite! Pot spune din experienţă proprie: este de multe ori mai dificil pentru cineva să se realizeze în afara ţării! Sunt mult mai multe piedici decât în ţară proprie cum ar fi: limba, tradiţiile, xenofobia, sprijinul limitat la nevoie, dorul de casă şi familie, şi cu părere de rău – renumitul stereotip de a fi român în ţara altcuiva…
Veronica IVANOV: Ce credeţi că ar trebui făcut pentru ca cercetarea şi inovarea să-şi recapete locul primordial în dezvoltarea unei economii?
Adrian CÂRLAN: Pentru a răspunde la această întrebare, aş dori să îmi exprim punctul de vedere propriu (şi nu vreau să fiu judecat pentru asta)… Cred că în perioada de după revoluţie, tot ce s-a clădit de către generaţiile anterioare a fost spulberat. România a ajuns dintr-o ţară cu renume în Europa şi în întreaga lume, undeva la coadă. Toate resursele naturale ne sunt exploatate şi vândute marilor puteri externe. Renunţăm de bună voie la toate tradiţiile şi valorile pe care strămoşii noştrii şi-au dat viaţa să le apere.
Din cauza lipsei de suport dar şi a lipsei investiţiilor din infrastructură, industrie, cercetare, educaţie – oamenii de valoare decid să părăsească ţara. Tinerii aleg să lucreze în alte ţări pentru a putea să-şi realizeze visurile şi cariera profesională. Nu cred că cercetarea şi inovarea ocupă singure locul principal în dezvoltarea unei economii, dar au un rol important în avansarea tehnologică. Aceasta va aduce în final un surplus important generat din exporturi şi din promovarea producţiei interne (în loc să importăm la rândul nostru produsele din alte ţări). Ţară noastră nu duce lipsă de oameni inteligenţi şi inovativi, ci dimpotrivă facem export de „inteligenţă” altor state. Ne pierdem pe zi ce trece resursa cea mai importantă – cea umană. Cred cu tărie că avem nevoie de o schimbare de mentalitate, atât a clasei conducătoare, cât şi a generaţiilor actuale şi viitoare. Trebuie investiţi bani în educaţie şi în infrastructură. Tinerii proaspăt absolvenţi trebuie stimulaţi să îşi caute un job în ţară (şi nu în afara ţării). Să se facă investiţii în cercetare şi să se stimuleze inovarea în orice domeniu ar fi acesta.
Veronica IVANOV: Ce alte proiecte de viitor aveţi?
Adrian CÂRLAN: În primul rând îmi doresc împlinirea pe plan familial. În al doilea rând, sunt foarte curios ce ne va rezerva viitorul. Aşteptăm cu nerăbdare călătoria în SUA, să intrăm în contact cu oficialii de la NASA. Cu siguranţă va fi un „life changing event”. Doresc să continuăm cooperarea din echipa „Arachnobeea” şi să avem şansa să putem crea ceva ce într-adevăr va revoluţiona activitatea spaţială. Reuşitele de până acum ne-au întărit încrederea în puterile proprii şi dorinţa de a realiza proiecte din ce în ce mai ambiţioase.
Veronica IVANOV: Un gând pentru românii de pretutindeni…
Adrian CÂRLAN: Doresc să îndrept cele mai sincere gânduri către toţi românii din lume: să nu uite de mândria de a fi români! Iar în special către românii din diaspora: noi suntem cei care formăm imaginea altora despre ţara şi poporul nostru – să arătăm tuturor de ce suntem capabili şi să scoatem la iveală doar calităţile poporului nostru!
