George ROCA: Stimate domnule Calderón de Jesús, am început acest dialog cu câteva luni în urmă la video-conferinţa pe care am avut-o, graţie internetului, cu jurnaliştii spanioli de la Centrul Pro-Arte „Espacio Niram” din Madrid. Deoarece, atunci, timpul nu ne permitea să discutăm în detaliu relaţia dumneavoastră cu cultura română, am considerat că este necesar să avem acest interviu. Deseori, în publicaţiile din spaţiul virtual, am urmărit cu interes eforturile pe care le depuneţi pentru promovarea artiştilor plastici, atât prin activitatea galeriei „Artejescal”, cât şi prin video-proiecte sau mai ales prin evenimente pe care le organizaţi la Espacio Niram. Aş dori, în primul rând, să ştiu mai multe despre dumneavoastră. Cum s-a născut această pasiune pentru artele frumoase şi ce v-a determinat să vă dedicaţi viaţa acestora?
António CALDERÓN DE JESÚS: Începutul meu a avut de a face cu ambientul şi relaţiile pe care le-am avut în lumea artei, de când eram încă foarte tânăr, nu doar ca practicant dar şi ca om care îşi dedica timpul studierii artelor plastice, istoriei, criticii, etc. Dedicarea mea pentru activităţi din sfera artelor are, probabil, două motive: unul este sentimental, adică pasiunea şi dragostea pe care le simt în mod spontan pentru artă şi cel de al doilea motiv are de face cu oportunitatea pe care am avut-o de a face multe călătorii în toată lumea, de a cunoaşte noi culturi care mi-au îmbogăţit orizontul artistic, de a stabili legături şi a trăi lângă artişti din diferite ţări.
George ROCA: Cum şi când a avut loc primul impact cu arta românească?
António CALDERÓN DE JESÚS: Prima mea întâlnire cu arta românească a avut loc prin anii ’70, când locuiam în Franţa, la Paris. Acolo, am cunoscut pentru prima dată artişti din Europa de Est, ruşi, polonezi, unguri, români. Mi-a atras în mod special atenţia faptul că mulţi vorbeau despre un faimos sculptor român-parizian, numit Constantin Brâncuşi. După Revoluţia din ’89 am început să am câteva contacte sporadice cu artişti din România. În mod concret, 2005, a fost în anul când am avut oportunitatea să cunosc pe viu arta romanească. De atunci am început să călătoresc des în România. Am participat la tabere artistice şi la diverse evenimente de artă din toată România.
George ROCA: Care este relaţia dumnevoastră cu artiştii români din Madrid? Ştiu că unul dintre ei este Tudor Şerbănescu, a cărui artă vă atrage în mod special. Ce ne puteţi spune despre dânsul şi arta sa?
António CALDERÓN DE JESÚS: Există o sintonie (armonie în l. spaniolă, n.a.) între mine şi artiştii români din Diaspora, în mod concret cei stabiliţi în Spania. Dovada acestei sintonii este chiar faptul că unii dintre ei, care locuiesc la Madrid, fac parte din echipa noastră nu doar ca artişti, dar şi ca organizatori şi colaboratori. Tudor Şerbănescu, cu care aţi dialogat şi dumneavoastră la video-conferinţa din noiembrie 2010, este o parte importantă a acestui proiect. Să vorbesc despre el ca artist este foarte uşor, pentru că sunt convins de valoarea şi virtuţile sale de artist. Are o formă specială de interpretare care se inspiră din cel mai pur stil clasic al artei româneşti, prin valorificarea imaginilor mitologice şi a portretului în majoritatea operelor sale.
George ROCA: Aţi prezentat un alt artist român, Constantin Popa, atât la Espacio Niram cât şi la expoziţiile sale individuale organizate de ICR Madrid şi, mai recent, de Ambasada României la Madrid. Ce vă atrage la arta lui Constantin Popa?
António CALDERÓN DE JESÚS: Constantin Popa are un stil diferit, este dificil să îl incluzi într-un curent anume. Ceea ce contează cel mai mult în opera sa este mesajul şi forma prin care alege să îl transmită. Totul se dezvoltă pe pânzele sale într-un context filosofic, oferă o interpretare narativă a evenimentelor şi acţiunilor care se produc în viaţa cotidiană. În opera lui, întâlnim o calitate foarte importantă pentru un artist: sensibilitatea de a capta informaţii şi de a le da, apoi, o imagine personală.
George ROCA: Aşa este! Anul trecut i-am luat un interviu şi astfel am aflat multe secrete din arta acestui filosof-artist. Cel mai mult m-a intrigat pictura „blank” din seria „Cele şase teze asupra naturii umane”… Permiteţi-mi să continuăm dialogul nostru cu o nouă întrebare. Aţi ţinut în mod special să călătoriţi la Bucureşti, împreună cu echipa „Niram Art”, pentru a înmâna Trofeul „Victor Brauner” – premiul „Niram Art” pentru pictură – artistei plastice Medi Wechsler Dinu, în vârstă de 102 ani. Faima acesteia începe cu mai bine de şaptezeci de ani în urmă când a început să câştige valoare şi recunoaştere artistică. După câte ştiu, este singura pictoriţă în viaţă care a fost în anturajul reginei Maria pe vremea când aceasta era semi-exilată la Balcic, în Cadrilater. Cum a fost întâlnirea?
António CALDERÓN DE JESÚS: M-am gândit că este o întâlnire pe care nu trebuia să o ratez. M-am dus acolo, în capitala României să cunosc o artistă din generaţia de aur… Vă mărturisesc că mă îndoiam de capacitatea unei persoane de 102 ani să participe la astfel de ceremonii. Am fost surprins şi impresionat de faptul că am fost întâmpinat de o femeie plină de vitalitate, care îi lua în primire pe toţi cei care soseau, invitaţi sau ziarişti, echipe de televiziune, fără să dea nici un semn de oboseală, mai ales că în acea zi era o căldură insuportabilă în Bucureşti şi chiar noi, „cei mai tineri”, ne simţeam fără vlagă. Ne-am salutat cu o îmbrăţişare strânsă şi am simţit că această persoană, care are atâta forţă exterioară, este la fel şi în interior. Am vrut să văd dacă opera ei artistică îmi dă dreptate în această logică a mea şi, într-adevăr, nu m-am înşelat. Arta sa este plină de acea forţă interioară care radiază şi în exterior. Admir enorm atât omul cât şi artista Medi Wechsler Dinu.
George ROCA: Sunt multe de povestit despre această doamnă – legendă vie a picturii româneşti. Nu am aflat însă misterul sau coincidenţa dintre denumirea „Victor Brauner”, dată de cei de la Niram Art trofeului şi cel care a fost Tedy Brauner (fratele lui Victor), o mare iubire a doamnei plasticiene înainte de a-şi uni viaţa cu poetul avangardist Ştefan Roll alias Gheorghe Dinu! O nouă întrebare! Am aflat că proiectul video „Artejescal prezintă arta românească” a durat mai mulţi ani şi a cerut mult efort. Care este obiectivul acestui vast proiect?
António CALDERÓN DE JESÚS: Artejescal, în colaborare cu Centrul Internaţional de Artă (Centiart), lucrează la un proiect de promovare a artiştilor români pe piaţa internaţională de artă. Dorim să îi convingem pe aceştia de posibilităţile de care dispunem şi să le oferim instrumentul prin care să obţină recunoaşterea pe care o merită. Proiectul video este doar una din modalităţile prin care dorim să obţinem acest lucru.
George ROCA: În total, vorbim de câţi artişti români şi despre ce oraşe/zone ale României?
António CALDERÓN DE JESÚS: Numărul de artişti care au participat la proiectul video este foarte mare. Au fost intervievaţi în jur de 1000 de artişti. Din păcate, nu vom putea să îi includem pe toţi în cele nouăzeci de DVD-uri pe care le edităm. Am vizitat şi intervievat artişti din Iaşi, Botoşani, Suceava, Cluj-Napoca, Sibiu, Braşov, Slatina, Dolj, Corabia, Caracal, Balş, Cetate, Craiova, Roşiorii de Vede, Alexandria, Timişoara, Bucureşti, Ploieşti, Târgu Jiu, Piteşti şi multe alte sate şi oraşe mai mici din toată România.
George ROCA: Pentru munca dumneavoastră de promovare a artelor frumoase, aţi fost recompensat cu mai multe premii oferite de diverse instituţii culturale. Printre acestea, putem numi şi câteva de expresie românească precum: Premiul Niram Art pentru promovare culturală sau Trofeul de la Gala Celebrităţilor româno-spaniole. Ce semnificaţie au pentru dvs aceste gesturi simbolice?
António CALDERÓN DE JESÚS: Într-adevăr, am mai primit, înainte, mai multe premii pentru promovare internaţională, dar acestea două pe care le menţionaţi sunt speciale pentru mine deoarece au legătură cu România, reprezintă recunoaşterea muncii unui număr foarte mare de persoane, foarte mulţi români şi spanioli care s-au implicat în aceste proiecte şi care le văd ca un pas important în obţinerea recunoaşterii valorii artei româneşti, la nivel european.
George ROCA: Dumneavoastră realizaţi multe evenimente în colaborare cu Espacio Niram, prezentaţi mulţi artişti români, îi introduceţi publicului, revistelor, vorbiţi despre opera lor… Ce semnifică petru domnul Calderón de Jesús acest Espacio Niram?
António CALDERÓN DE JESÚS: Între multele colaborări pe care le are Artejescal, cea cu Espacio Niram este una deosebită şi aş vrea să subliniez acest lucru, datorită a tot ce reprezintă Espacio Niram în Madrid. Este o vitrină de promovare şi un sprijin oferit tuturor celor care fac cultură, fie în artă, literatura sau teatru. Multiplele lor activităţi, nivel artistic ridicat, intrare liberă, au făcut ca Espacio Niram să devină un punct de atracţie culturală pentru nenumăraţi iubitori de artă care locuiesc la Madrid. Am cea mai adâncă admiraţie pentru munca depusă de toţi cei care fac posibilă existenţa Spaţiului Niram precum: Bogdan Ater, Héctor Martínez Sanz, Fabianni Belemuski, bineînţeles fondatorul Romeo Niram, şi mulţi alţii.
George ROCA: Care sunt calităţile artei româneşti din punctul dumneavoastră de vedere şi care sunt artiştii românii preferaţi, din toate timpurile?
António CALDERÓN DE JESÚS: Principala calitate a artei româneşti stă în faptul că nu este contaminată. Deşi artiştii români se găsesc pe linia a ceea ce înseamnă azi arta contemporană, ei au un stil unic, care combină contemporanul cu elemente din trecut. Această unire face arta românească foarte interesantă. În ceea ce priveşte preferinţele mele, aş putea să citez mulţi artişti contemporani dar, ca omagiu adus istoriei artei româneşti, aş vrea să mă refer doar la nume din trecut ca: Tristan Tzara, Constantin Brâncuşi, Victor Brauner, C.R. Mihăilescu, Samuel Mutzner, Corneliu Baba, Cecilia Cuţescu-Stork şi alţii.
George ROCA: Proiecte de viitor…? Câteva dezvăluiri vă rog.
António CALDERÓN DE JESÚS: Dorim să punem pe picioare un centru de documentare al artiştilor contemporani din toată lumea, cu obiectivul de a le face cunoscute operele. Acest proiect are legătură şi cu promovarea artiştilor români, pe care o vom continua desigur. Pe de altă parte, se preconizează deschiderea a noi spaţii expunere care să faciliteze schimbul de expoziţii ale artiştilor din alte ţări, în colaborare cu instituţii internaţionale.
