George TERZIU: Ați vândut peste 145.000 de exemplare din „Obiceiurile de nuntă la cangurii șchiopi”! Ce ați făcut cu banii?
Cornel UDREA: Dragul meu prieten, mi-am cumpărat un iaht, dar a trebuit să renunț repede la el, fiindcă s-au supărat pe mine activiștii de partid, invidioșii, pe minunata mea ambarcațiune, pe care am denumit-o „Titanic 2”, cu gândul la societatea socialistă multilateral dezvoltată. Trebuie să spun că acest tiraj s-a realizat aritmetic, în 16 ediții, în perioada 1979-2011, când am scos ultima ediție. Cartea s-a cerut la vremea ei de o anume categorie de cititori, de oameni cu bibliotecă și lectură, începând cu elevii și cu studenții, și terminând cu pensionarii, nu neapărat intelectuali, ci oameni cu exercițiul gândirii și al simțului ludic.
George TERZIU: Ați fost cotat de realizatorul TV, Marina Almășan „Bărbat de nota
10”. Ce știe dânsa și nu știm noi?
Cornel UDREA: Dânsa știe și nu va spune, evident, probabil se referă la narcisismul meu
ponderat, la megalomania format poche, și desigur, farmecul irezistibil al modului în care pun în vorbire virgula între subiect și predicat. Emisiunea Marinei, a fost la timpul său, o tentativă de asanare morală a misoginismului, a manifestărilor misogine și a comportamentului totalitarist al bărbaților, în majoritate considerându-se lupi alfa. Realitatea ne-a dovedit și ne dovedește că lucrurile sau schimbat foarte mult, chiar dacă mai persistă niște tradiții închistate de habotnicie personalizată, de privit în oglindă în fiecare dimineață, dar cu lumina stinsă.
George TERZIU: De ce credeți că vă mai ține Dumnezeu pe lumea asta? Ce credeți că mai aveți de făcut, de realizat?
Cornel UDREA: Nu cunosc planurile lui Dumnezeu, probabil are oarece intenții în legătură cu mine, și amână ziua în care îmi va cere să îi citesc câte ceva din scrierile mele umoristice. Totul depinde de încrederea fiecăruia în sentimente, în proiecte, și în oamenii din jur, înțeleși ca părți ale unui întreg armonios care capătă forma cercului în interiorul căruia viața noastră devine o realitate, o valoare mișcată. Mai am de făcut foarte multe lucruri și ființe, dar odată cu înaintarea în vârstă, fiecare om trebuie să fie precaut, circumspect, fiindcă nu se știe niciodată când destinul își ia soarta în mâini. Dacă aș trăi pe o insulă, desigur că proiectele mele s-ar referi cu toatele la găsirea unui mijloc de a scăpa de acolo. Eu sunt acum, la 77 de ani pe o insulă, dar nu intenționez să plec de aici: insula aceasta am construit-o eu, am populat-o eu, cu ceea ce am crezut de cuviință, și într-o zi de joi, l-am primit pe Vineri cu tot fastul cuvenit pentru a-i explica de ce nu este binevenită această insulă care la prima vedere, o șaradă, dar trebuie să vezi dincolo de ea, și să acorzi aparențelor respectul cuvenit. Scriu proză, teatru, coordonez o lucrare de mari proporții monografice, încerc să mă port frumos cu doamna doctor de familie și mă bucur că la farmacia din cartier a venit o farmacistă nouă, nepoata unui fost coleg de bancă, în mezozoicul adolescenței noastre.
George TERZIU: Scriați prin 2020 că „Facebook-ul este plin de alarmiști, este plin de oameni întunecați, masochiști, care pur și simplu se bucură la vederea suferinței, a omului speriat, mai ales a celui în vârstă, a celui singur și vulnerabil, ba mai mult, există deja voci dintre tinerii noștri iacobini care ne pun pe noi la punct și ne arată cu un deget acuzator că am stat destul pe-aici și ar fi bine să mai rărim, cum se zice, să o luăm din loc pentru a rămâne mai multă mâncare populației.” Reformulați dacă aveți diferențe la acea imagine despre Facebook.
Cornel UDREA: Rămân la ceea ce am spus, dar cu niște adăugiri necesare: întotdeauna între generații a existat o stare antinomică. Armonia dintre acestea este o poveste înduioșătoare, pe care n-o mai ascultă nimeni și așa se deshidratează imaginile înduioșătoare ale consensului biologic. Trăim pe aceeași stradă cu tinerii, dar pe planete diferite: ei cu telefoanele lor, noi așteptând să ne aducă pensia, același poștaș de acum 500 de ani. Pe Facebook vei găsi extrem de mult agramatism, analfabetism, deloc funcțional, revărsări de ură, între oameni care nu se cunosc, dezbătând cu înverșunare, niște subiecte minore, nenorocite. Tineretul se limitează la SMS-uri și cu aceasta expediază și sentimente și intenții și felul în care vede viața zilei de mâine. Se spune că dacă n-ai bătrâni să-ți cumperi. La ce bun, la ce să îi folosești? Experiența mea de viață, petrecută pe durata câtorva zeci de ani, nu are cum să folosească tânărului de astăzi, trăind în alt mediu social, sub semnul unei vieți în grăbire tehnică. Facebook-ul ne-a deschis ochii către o lume aflată lângă noi, pe care o cunoșteam, latent, dar exploziile epice repetate, în dezbateri, în contradictoriu unor argumente, ne-a adus revelația unei alte lumi, cu alte reguli. Să adăugăm la aceasta și experiența umanității cu referire la Covid, la faptul că a trebuit să se stea în casă, într-o recluziune oficială, și cu acest prilej sa întâmplat un lucru extraordinar, pentru unii benefic, pentru alții dezastruos. Au ajuns să rămână cu ei înșiși! De pe Facebook învățăm lenea intelectuală, sictirul, conspirația, politica cu nădragii în vine, și biografiile piticilor care au angajat-o pe Albă ca Zăpada ca șofer de lux.
George TERZIU: Aveți nostalgii?
Cornel UDREA: Ce fel de nostalgii? Ar fi cele referitoare la tinerețe, la cea biologică, când mă credeam nemuritor, dar nu rece, și nu observam foarte multe lucruri din jurul meu, eram cu ochii mai mult pe elefant și nu priveam la munca furnicii transpirate. După comunism n-am nici un fel de nostalgie, am fost încărcat cu un dosar de urmărire informativă (DUI), în care am întâlnit prieteni dragi și vechi, lucrându-mă cu voioșie, cu multă ură sinceră, și am înțeles atunci, importanța de a închide ușa pe dinafară, când te afli înăuntru.
George TERZIU: Ce planuri aveți pe acest an?
Cornel UDREA: Pe acest an, am planuri de a-mi supraviețui și a duce la bun sfârșit cărțile la care lucrez. Desigur, contează foarte mult starea de sănătate, care te poate trimite la păscut, când ar trebui să fii la cosit, și invers, dar mi-am mințit viața, iam dat anumite precizii, și mă țin de programele pe care le consider, le susțin și îmi sunt de folos.
George TERZIU: De ce oare oamenii de cultură de certă valoare când sunt miniștri ai culturii sau alte funcții în domeniu devin subit neeficienți?
Cornel UDREA: Avem, desigur, câteva exemple strălucite, după 1989, asemenea oameni, animați de bune intenții, dar în totală necunoaștere a mecanismelor administrative, birocratice, ale modului în care funcționează o mașinărie ministerială. Asupra ta ca ministru, proaspăt instalat în funcție, se îndreaptă sute de ochi, iar tu, funcționarul-șef, nu vei putea cuprinde niciodată cu privirea această mulțime și niciodată nu vei putea să cunoști oamenii în parte. Dacă te apropii de o asemenea funcție ca intelectual, ești pierdut, dacă vii ca om politic, supraviețuiești, dar devii ineficient.
George TERZIU: V-ați născut în județul Harghita. Aveți sau mai aveți prieteni maghiari? Care e cheia succesului unei prietenii de acest fel?
Cornel UDREA: Am foarte mulți prieteni maghiari, colaboratori, nu mi-am pus niciodată
probleme etnice, nu am creat situații stânjenitoare sau periculoase. Sunt un cetățean obișnuit al Transilvaniei, înainte de toate, și apoi, român. Așa simt, și așa trăiesc. Relațiile mele cu maghiarii, sigur, au început în copilărie, s-au păstrat unele, altele s-au veștejit, așa cum s-a întâmplat și cu relațiile mele cu prieteni români, sau polinezieni, ori politehniști. N-am nimic de împărțit cu ei, sunt de acord să le dăm la unguri Ardealul, dar Transilvania n-o s-o pupe niciodată! Știu limba maghiară, scriu în maghiară, citesc în maghiară, și zâmbesc în limba română. Deci, nimic special, în plus sau în minus, normalitate pe toată linia.
George TERZIU: În general combateți informațiile așa-zise conspiraționiste. Nu v-a contrazis realitatea, în ultimii ani, că lucrurile pot sta și altfel, că aceste informații „conspiraționiste” pot deveni adevărate uneori?
Cornel UDREA: Există un imens folclor politic din care se hrănește marea masă planetară și din care românii își trag și ei partea lor, ca membrii UE și vajnici ostași. Conspiraționismul a fost dintotdeauna ingredientul tectonicii sociale transformată în tocană de evenimente în pragul casei tale, și lângă iglu-ul eschimoșului care și-a cumpărat frigider. Imaginea clasică a umbrelor furișându-se pe lângă pereți, a tainicelor întâlniri sub bolți mucegăite, la lumina unei lumânări tebeciste, șoaptele strecurate prin urechea aflată în așteptare, se practică și azi, s-au schimbat doar parolele de acces și să recunoaștem un adevăr: orice copilaș, mai dibaci în problemele calculatorului, poate să arunce în aer o fabrică sau să deturneze un avion.
George TERZIU: Care sunt convingerile dumneavoastră marcante în 2024?
Cornel UDREA: Sunt convins tot mai mult, că nu am nici un fel de convingeri, și că prefer să iau dintre cele de-a gata, indiferent cât costă, fiindcă nu acela este prețul lor real. Am deplina convingere că Europa merge pe o sârmă întinsă între două puncte, dar așezată în iarbă. Veți spune că mersul pe sârma din iarbă nu implică nici un pericol, și nu ai cum să cazi de pe ea. Vedeți, aceasta este o convingere, una falsă, pentru că realitatea dovedește cu totul și cu totul altceva.
George TERZIU: Revista „Cervantes” este cultural-umanistă, nu numai literară. Ce ați dori să găsiți în ea pe viitor?
Cornel UDREA: Prezentul, ca document justificativ, pentru anumite fapte culturale nepedepsite, sau aflate în termenul de prescripție.
George TERZIU: Dacă ar fi a dumneavoastră, ce ați adăuga, elimina, modifica?
Cornel UDREA: Spre norocul dumitale, nu este revista mea, și de aceea nu îmi permit și nu cred că este de bun simț să fiu mai deștept decât sunt. Este o revistă cu picioarele pe pământ, îndrăzneață, dar înainte de toate, necesară peisajului cultural românesc contradictoriu.
George TERZIU: Gânduri pentru români și ce mai doriți să ne transmiteți…
Cornel UDREA: De obicei, gândurile le rostesc în scris, cu glasul tare. În primul rând sănătate, și mă folosesc de acest prilej, pentru a îmi reînnoi încrederea deplină ce o am pentru România profundă, pentru țara mea gândită și gânditoare. Această parte a României îi va salva viitorul, îi va da legitimitate. Fiecare nouă zi adaugă o bucurie, o satisfacție, o dezamăgire sau un eșec. Trebuie să învățăm să facem față și bucuriilor, de multe ori, ele ne prind nepregătiți. Îmi iubesc semenii, le sunt dedicat, și încerc să înțeleg în fiecare zi ce mai trebuie să pricep, ce mai am de învățat. Interviul acesta poate fi considerat un monolog cu fereastra deschisă.
***
Notă: Umoristul, scriitorul, dramaturgul si jurnalistul Cornel Udrea (n. 27 martie 1947), a plecat spre ceruri în data de 11 aprilie 2024. Odihnească-se in pace!
———————-
A consemnat,
George TERZIU
Revista „Cervantes” (Nr.54/2024 pp.25-29)
București, aprilie 2024
