Implicarea României în combaterea terorismului şi extremismului în spaţiul European
Presa în Blugi
– În contextul emergenţei terorismului şi extremismului în spaţiul European, care este contribuţia României în cadrul Uniunii Europene în privinţa limitării efectelor nocive pe care aceste fenomene le generează?
România, ca stat membru al UE și NATO, are anumite responsabilități privind asigurarea securității. Nu putem vorbi despre o contribuție specială din partea țării noastre, dar România, împreună cu celelalte state membre, luptă împotriva mafiei transfrontaliere care poate reprezenta sursă de finanțare pentru grupuri extremiste din interiorul UE dar și din afara acesteia. Autoritățile Române, precum Poliția Română, SRI, DIICOT și SIE, încearcă în permanență să monitorizeze activitatea grupurilor sau persoanelor suspecte aflate pe teritoriul statul nostru sau în tranzit. În acest sens, putem observa colaborări cu autoritățile altor state membre în vederea prinderii unor rețele mafiote și a celor suspectați că ar avea legături cu organizațiile teroriste. Țara noastră este parte a acestui sistem, în care toate statele membre încearcă să colaboreze pentru a preîntâmpina și a descuraja orice fel de activitate teroristă de pe teritoriul UE.
– După Marşul de Solidaritate de la Paris ce trebuie să facă Uniunea Europeană şi statele membre pentru a implementa o Strategie eficientă de combatere a acţiunilor teroriste?
În primul rând, să o aibă! Strategia existentă, adoptată în 2005 este după părerea mea complet depășită de realitatea internațională. Trebuie să discutăm acum de ISIS, de Al-Shabab și de Boko Haram, grupări teroriste ce au căpătat dimensiuni politice prin faptul că ele ocupă activ teritorii statale, se comportă ca niște pseudo administrații și schimbă astfel dinamica veche a gândirii anti-teroriste. Nu mai vorbim acum de o acțiune pe indivizi, pe mici grupări, vorbim acum de necesitatea unor strategii integrate a UE, NATO, SUA dar și pentru toate Statele Membre ale Uniunii, care să poate face față unui conflict de mult mai mare amploare. Va fi nevoie în același timp și de resurse reale alocate pentru combaterea acestor formațiuni acolo unde sunt ele și nu doar prevenirea atacurilor lor pe teritoriile noastre.
– Este necesară o extindere a acestei strategii în statele din Orientul Mijlociu şi Africa în care acţionează organizaţiile teroriste? Este legitimă intervenţia UE pentru stoparea extinderii Statului Islamic, respectiv a grupării Boko Haram?
În mod normal, o intervenție internațională de orice fel se poate face doar sub egida ONU; care impune necesitatea acordului statului în cauză de a primi trupe străine pe propriul teritoriu. Dar deja în Irak, Somalia, Kenya sau Nigeria, aceste permisiuni există sau pot exista. În Siria însă nu ar fi prea probabil. Dar, chiar și așa, consider că dacă acum UE nu face nimic să combată extinderea acestor grupări în țări terțe, peste zece ani o sa avem mai mult de-a face cu ele pe teritoriile noastre… Deci consider legitime toate aceste eforturi, cu condiția ca ele să îndeplinească normele internaționale necesare.
– Consideraţi necesară cedarea de suveranitate din partea statelor membre pentru ca Uniunea Europeană să acţioneze coerent şi eficient în implementarea strategiei anti-terorism?
Consider necesar să facem mai mult deja înainte să ajungem să cedăm din suveranitate. Sunt mult mai multe mijloace de cooperare, investiții în sisteme mai bune de informații și tehnologie nouă, dar mai ales în pregătirea de noi cadre, cu educație europeană, care să știe să combată cu adevărat acest flagel. În ceea ce privește suveranitatea statală, trebuie să fim realiști. Sunt domenii, unde nu trebuie să facem nici un compromis, cum ar fi datele personale și libertățile individuale are cetățenilor noștri. Sunt domenii unde multe dintre statele mai mici pur și simplu nu vor putea face față, din lipsă de resurse de personal și financiare. Acolo, da, vor trebui găsite soluții de cooperare trans-frontalieră ce pot implica în cele din urmă compromisuri și decizii comune.
– Ce măsuri trebuie să ia Uniunea Europeană faţă de statele care sprijină organizaţiile teroriste?
Măsurile sunt și trebuie să fie unele foarte tranșante, prin sancțiuni economice și monitorizarea activităților acestor state. Spre bucuria noastră, nu mai sunt foarte multe state care să sprijine în mod clar organizațiile teroriste, de cele mai multe ori fiind vorba mai degrabă despre un climat favorabil acestor decât despre un sprijin direct. Problema mare apare atunci când organizații precum ISIS reușesc să se autofinanțeze la scară largă din activități economice proprii, ceea ce trebuie urmărit și blocat în cel mai scurt timp. Din păcate depistarea surselor de finanțare și blocarea acestora este o activitate de durată și care necesită resurse financiare și umane foarte mari din partea celorlalte state.
– Ce a învăţat Uniunea Europeană în urma atacurilor teroriste din ultimul an? Dispune Uniunea Europeană de mijloacele şi forţa necesară pentru a-şi proteja proprii cetăţeni în faţa acestor atacuri?
Desigur că statele membre dispun de mijloace și forța pentru a reacționa în cazul atacurilor teroriste. Problema mare este în ceea ce privește prevenția deoarece în ultima perioadă, și în cazul atacurilor din ianuarie, vorbim despre indivizi singuri sau în grup de 2 care s-au înarmat și au atacat oameni nevinovați. Atunci când vorbim despre pregătirea unui atentat terorist de amploare, există indicii, există o intensificare a comunicării, iar serviciilor le este mai ușor le oprească, dar în cazul unor atacuri de genul celor din Franța, prevenția este mult mai grea. Statele membre au înțeles că ISIS a recrutat și încearcă să recruteze și să antreneze cetățeni din aceste state pentru ca aceștia să se întoarcă și să execute atacuri teroriste neplanificate. În acest sens, toată lumea a înțeles că extremismul trebuie combătut la noi acasă, prin educație și prin toleranță. Desigur că cei care plănuiesc și chiar reușesc să ducă la bun sfârșit astfel de atacuri trebuie să fie pedepsiți conform legii. Dar prevenția nu se face doar prin monitorizarea și ascultarea conversațiilor populației, ci prin educație, integrare și combaterea discriminării și a extremismului de orice fel, în special cel religios. Aceasta este singura soluție prin care organizațiile teroriste vor rămâne fără adepți și fără finanțarea. Acestea fiind zise, trebuie acceptat că nu există sisteme 100% sigure. Este imposibil să asiguri o protecție absolută, dar totuși, cred că UE are mai multe mijloace la îndemână decât alții să asigure o securitate adecvată cetățenilor săi.
– Ascensiunea partidelor extremiste în spaţiul European reprezintă un pericol pentru evoluţia Uniunii Europene?
Da, cu siguranță. Este ciclic de altfel, dacă ne uităm la ce s-a întâmplat în anii 20 și 30 din secolul trecut, sau chiar în perioada de înaintea Primului Război Mondial, vedem că mereu, populismul, naționalismul, extremismul și discursuri violente devin populare în perioade de criză, după ce oamenii ajung să uite ce înseamnă război și nu mai apreciază valoarea inestimabilă a păcii. Este trist că asistăm la asemenea fenomene in Ungaria, Grecia, Marea Britanie, Olanda sau Franța. Multe dintre aceste grupări sunt incapabile de un discurs socio-economic real: ele nu au platforme politice, strategii financiare, planuri de politică externă sau orice fel de expertiză administrativă statală. Ele au doar soluții ”simple”, imediate și superficiale, care par mesianice: să iasă din UE, să dea afară emigranții, să refuze cooperarea internațională. Toate soluții false, toate slab argumentate. Să ne gândim doar la dovezile care arată ca emigranții în Marea Britanie sunt o sursă majoră pentru prosperitatea acelei țări și totuși, populația de acolo, speriată de argumentele UKIP, ar agrea să vadă acest partid extremist la putere. Iar asta pentru că UKIP folosește o pătură socială de reprezintă mai puțin de 1% din totalitatea străinilor din Anglia ca o definiție generală. Ar fi extrem de rău pentru UE ca aceste partide să ajungă în guverne. Ar însemna blocaje ale progresului, ale cooperării, ale comerțului și scăderea încrederii investitorilor străini, dar mai ales politici publice bazate pe argumente extremiste superficiale.
– Care sunt mecanismele de care dispune Uniunea Europeana pentru combaterea extremismului?
Uniunea Europeană dispune, în primul rând, de realitate (pe care mulți însă refuză să o vadă), care arată că avem, colectiv, cele mai înalte standarde de viață din lume, cel mai pașnic teritoriu și cea mai progresivă educație. Dar este nevoie ca instituțiile UE să comunice asta mai bine. Însă Uniunea este făcută din membrii ei, deci și statele membre trebuie să facă mai mult pentru a le reaminti cetățenilor că singura șansă pentru stabilitate și prosperitate în contextul actual este continuarea proiectului european. Vorbim aici de multă educație, comunicare și de politici de implicare civilă a cetățenilor în proiectul Europei.
