Ileana Şipoteanu, Şipo, cum îi spun prietenii, are in spate o carieră muzicală bogată care cuprinde peste 100 de cântece, cântece în care cuvântul “iubire” este omniprezent. O femeie frumoasă, o prezenţă placută şi o voce caldă, sensibilă şi romantică care uneşte suflete, transmite emoţie, alină inimi ranite, dar in acelaşi timp dă speranţă celor care işi caută dragostea si iubirea adevarată.
Şipo a cochetat si cu lumea teatrală şi cinematografică unde a fost prezentă în căteva filme românesti: „Singuri de revelion”(2005) , “Mulineta Roşie(2005), “Peştele Verde”(2006), “Trupa de show”(2008), “Dramaticus(2009) si CRIZA SRL -Iubire Elena(2010-regia Geo Saizecu), Ileana fiind şi absolventă a Facultaţii de Teatru HIPERION( 1992-1996).
Recent am avut placerea să stau de vorba cu Şipo şi am apreciat candoarea, sinceritatea si stilul direct cu care a răspuns întrebarilor mele…şi rândurile de mai jos vă vor convinge de veridicitatea celor afirmate mai sus.
-Vine, vine primăvara, se aşterne-n toată tara…Cum se vede primavara de la malul mării, Ileana?
-Am să plec de la refrenul unui cântec din repertoriul meu ce aparţine compozitorului Dumitru Lupu, pe versurile lui Viorel Popescu:
„Primavara, anotimp de joc,
Dor de ducă îmi aduci în sânge.
Hai, iubite , să o luăm din loc
Unde nimeni nu mai poate plânge.
Să uităm tristeţi şi zloată,
Să ne mai iubim odată!…
E zvon de primăvară,
În vise şi în seve.
Şi parcă-întâia oară
Văd florile aieve. „
Din păcate nu mai putem vorbi de primăvară în adevăratul sens al cuvântului pentru că se trece de la iarnă direct la vară, mai ales la malul mării. Plaja este plină de iubitori de soare , de mare, în costume de baie că mă întreb:oare când o să înceapă sezonul, ce-o să mai facă?
Nu-mi vine să cred că pot să văd florile în toată splendoarea lor, că s-a încălzit timpul şi putem să ne plimbăm cu bicicleta , că văd marea cum îşi schimbă culoarea aproape în fiecare zi, că văd oamenii pe stradă mai veseli, mai comunicativi. De-acum încolo… începe cu adevărat anul 2012. Fiind an electoral, deja, au început şi ofertele de spectacol, uşor uşor, asta ca să nu se sperie nici artiştii care sunt foarte sensibili, nici cei care vor să ne impresioneze cu programele lor electorale supersofisticate, de cele mai multe ori pline de emoţie şi umor.(rade)
-Au trecut mai mult de 25 de ani de la debutul tău pe scena româneasca? Iţi mai aduci aminte momentul?
Da. De multe ori am spus că ar fi fost bine să nu fi întâlnit persoana care mi-a schimbat viaţa, la cât de multe am indurat in meseria asta a noastră. Cine ştie ce profesoară sau ingineră simpatică aş fi fost!? Dar ştii cum este…la nervi dai orice. Nu este important ceea ce gândim la momentul respectiv, ci ceea ce facem pentru noi şi pentru cei din jurul nostru pe mai departe. Nu regret nimic…
Mi-aduc aminte perfect momentul debutului… eram o tânără de 18 ani care bătea la porţile unui teatru profesionist –Al. Davila din Pitesti- întâlnindu-mă cu omul care mi-a propus nu numai o schimbare de stil ( eu cântând rock), ci şi o schimbare de viaţă. Nu-mi imaginam că o să ard etapele atât de repede încât după numai un an devenisem deja o artistă cunoscută cu un repertoriu personal .Este atât de important să ai şansa de a cânta alături de mari vedete ale muzicii, dansului şi teatrului românesc când de-abia ai prins aripi să zbori. Eu am avut acest noroc, am trecut prin foarte multe bune şi rele pe parcursul carierei mele artistice, şi, vă mărturisesc sincer, că mi-aduc aminte de fiecare moment al debutului meu.
Nu am apucat niciodată să aleg în viaţă.Nici meseria, nici colegii, nici echipa, nici prietenii. Din fericire ( sau nu), am fost aleasă. Am avut şi perioade minunate pe care le-am petrecut alături de ei,dar şi momente de care nu vreau să-mi amintesc.
Prin natura zodiei mele (Rac) nu prea am fost o luptătoare, dar ambiţii am avut. Dacă aş fi luptat mai mult, sunt sigură că m-aş fi aflat într-un alt punct al carierei artistice. Multumesc lui Dumnezeu că sunt aici acum şi încă mai pot oferi alinare sufletelor oamenilor.
-Cum ţi se pare muzica de astazi? Ştiu – noi doi am mai vorbit in particular – că ai o dezamăgire…faptul că artiştii din vechea generaţie, inclusiv tu, nu mai sunteţi difuzaţi pe posturule de radio si tv…care crezi că e motivul şi cum se poate schimba această atitutdine a celor care difuzează muzica pe posturile de radio si tv?
-Dacă ne referim la artiştii de ieri şi de azi nu cred că putem face o comparaţie. Muzica este frumoasă indiferent în ce perioadă trăim şi avem slavă Domnului de toate felurile şi pe toate gusturile. Asta nu au înţeles câţiva dintre realizatorii de emisiuni radio şi televiziune… că este loc pentru toată lumea şi cu atât mai mult pentru cei care au apucat sa-şi formeze un public şi un repertoriu care să-i caracterizeze. Dacă lor nu le place un artist sau o melodie care nu sună aşa cum vor ei, nu te difuzează, chiar dacă piesa are succes la public. Secolul XX m-a inventat, dar sec.XXI mi-a dat putere şi speranţă de bine. Nu am crezut -am avut certitudinea- că după revoluţie lucrurile se vor schimba. M-am luptat de multe ori cu lipsa de bun simţ, de respect şi mai ales cu invidia şi ignoranţa unora,cu gusturile altora, dar una peste alta m-am luptat cu mine insămi. Am sentimentul că în toate domeniile lucrurile au mers din ce în ce mai prost.
Se spune că peştele de la cap se împute. Da ,e-adevărat …dar se curăţă de la coadă. Iar noi nu am facut nimic în acest sens.
-Melodia ” Îmi cânt iubirea”, care a luat locul 2 in Top Romanesc, ediţia noiembrie 2011, face referire la Mitică( Dumitru Lupu, compozitor si sot, n.a)? El este acela care ţi-a compus-o?
-Melodia se numeşte ,,Eşti iubirea vieţii mele”.Nu ştiu la cine, sau la ce, s-a gândit Lidia Moldoveanu când a scris textul… si nu stiu nici Mitică atunci când l-a pus pe note, dar eu sigur m-am gandit la cei care mă ascultă, pentru că fiecare spectator , telespectator sau radioascultător merită o atenţie deosebită şi mulţi se regăsesc în aceste versuri. Am emoţii foarte mari atunci când lansez o piesa nouă. Ai vrea să fie un succes şi să ajungă repede la sufletele lor. Din punctul ăsta de vedere am avut norocul de a colabora cu textieri de excepţie care mi-au oferit toate sentimentele care se pot trăi pe acest pământ în versurile lor, si aici as aminti pe: Mala Barbulescu, Florin Pretorian, Carmen Aldea Vlad, Viorel Popescu si Florea Burtan.
Lumea şi arta spectacolului sunt fascinante . Imi place să merg la teatru, la balet, la cinematograf şi de aceea mă bucur mult că am terminat o facultate de teatru pentru a fi o bună spectatoare. Sunt pretenţioasă şi din păcate în ziua de azi este un mare defect . Nu-ţi mai poţi realiza visele artistice aşa cum ţi-ai dori, prefer să investesc eu într-un proiect muzical decât să caut sponsori pentru că oricum mulţi dintre ei nu înţeleg mare lucru şi de cele mai multe ori dau bani ca să fie.
-Care este secretul casniciei voastre care durează de peste 25 de ani? Faptul ca sunteţi din aceeaşi breasla a muzicii, crezi că ajuta?
-Să fii căsătorită cu un compozitor nu-i deloc uşor. Intr-adevăr ai calea mult mai netedă către… abis , poţi accede către un repertoriu unic şi personal, poţi avea propriul studio de înregistrări şi să ai frustrări şi nervi cât vrei, dar sigur vei avea discuţii în contradictoriu cu el aproape de fiecare dată. Este normal să se întâmple aşa şi cred că toate astea duc la proiecte bune şi viabile. Inclusiv la consolidarea familiei pentru că nu ai voie sa petreci prea mult timp alături de artist la locul creaţiei.(râde)
Fiind din aceeaşi breaslă poţi înţelege şi accepta mai uşor plecările, haltele şi sosirile unui artist, dar cel mai bine este atunci când fiecare îşi vede de partitura lui. Increderea şi respectul reciproc odată format nu cred că mai lasă loc de suspiciuni…. Dar niciodata să nu spui …niciodată! Iubirea este un sentiment puternic care poate dăuna sănătăţii şi nu ştii când te cuprinde ameţeala.(râde)
Sunt un om sociabil, îmi place să comunic cu oamenii, să le ascult poveştile de viaţă şi am o bucurie imensă când îmi spun că melodiile interpretate de mine le alină sufletele şi devin mai buni.
Cânt despre viaţă cu bucuriile şi necazurile ei, cânt despre iubire, tristeţe, dragoste , durere, pentru că fiecare sentiment în parte înseamnă altceva . Este o diferenţă de nuanţă între ele. Nu trăiesc întotdeauna aceste sentimente dar trebuie să le interpretez ca şi când le-aş trăi continuu . Am un respect deosebit pentru oamenii care ştiu ce vor şi fac tot posibilul să-şi atingă scopul , fără a fi nesimţiţi, şi nu dau înapoi când promit ceva, decât atunci când viaţa le-o cere.
-Aveţi o fată frumoasă si talentată, Dumitrana. Câţi ani are? Spune-mi te rog dacă crezi că va apuca calea muzicii?
-Peste un an şi jumătate va deveni majoră şi sunt sigură că va şti ce are de facut. ..Deocamdată se gândeşte cum va fi despărţirea de colegii din liceu, cum şi unde vor organiza banchetul, cine îi va face rochia şi cum vor arăta pantofii etc…
Işi doreşte să facă regie-film. Dacă va îmbrăţişa o carieră muzicală, asta nu pot să spun. Destinul şi vrerea lui Dumnezeu sperăm să-i călăuzească paşii.
–Ce face Ileana Şipoteanu în prezent? Eşti o persoană iubită, dovadă fiind şi cei 5000 de prieteni de pe Facebook, care iti trimit mesaje si dau like-uri la …” kilogram” de fiecare dată când postezi vreo melodie de-a ta .Eşti încă iubită de publicul romanesc. Unde mai cântâ Ileana Şipoteanu? Mergi prin turnee, spectacole?
-Spectacole şi concerte din ce în ce mai rar, câte două-trei pe an şi din păcate mai mult în afara ţării. Românii de pretutindeni ne primesc cu bucurie, dragoste şi cu mult dor. In luna mai plec împreună cu Mitică, Gabi Dorobanţu, Mioara Velicu, Adriana Trandafir, Doina Mirea şi actorul Nae Alexandru în Israel. Am emoţii nu numai pentru turneu, dar şi pentru faptul că voi călca pentru prima dată pe pământul sfânt.
In ultima vreme este o modă de a cânta la petreceri private, nunţi, botezuri etc…De exemplu: dacă d-nul Popescu iubeşte melodiile interpretate de tine şi d-na Popescu melodiile unui alt solist… este musai ca organizatorul evenimentului să le satisfacă doleanţele indiferent cât îi costă. De multe ori sunt şi interesante aceste întâlniri , surprizele se ţin lanţ, muzică, distracţie şi toată lumea-i mulţumită.
-Care este cea mai mare satisfacţie a vieţii tale? Dar cea mai mare dezamăgire?
-Am avut multe satisfacţii de-a lungul vieţii, dar cea mai mare satisfacţie este când poţi ajuta şi poţi dărui bucurie, dragoste, împlinire celor din jurul tău. Nu-ţi imaginezi ce simt atunci când un vecin îmi spune: ,, Sunt fericit că vă întâlnesc , zâmbetul dumneavoastra îmi poartă noroc”. Wauu ! Şi pentru mine e o plăcere când întâlnesc oameni care îmi dau o stare de bine. Doresc să afle că sunt un om normal cu calităţi şi defecte şi mai ales că nu sunt intangibilă. Sa nu mai creada ca traim intr-un glob de cristal .Îmi place să am un comportament casnic, sa fac piaţa, să gătesc,să spăl etc.
Cât despre dezamăgiri… sunt la tot pasul, dar fiind o persoană pozitivă nu prea le dau importanţă.
Şi totuşi dezamăgirea mea este că nu am făcut o carieră în muzica clasică. Mi-ar fi plăcut să fiu o mare cântăreaţă de operă. Eh !
Poate într-o altă viaţă dac-ar fi s-o iau de la capăt. În acest moment simt că nu aş mai merge pe acelaşi drum. E frumos dar …sinuos.Succes, flori, scrisori, bucurii, umilinţe tot ceea ce înseamna viaţă de artist. Succesul este efemer. Rămâne însa eternitatea.
-Ileana, eu iti doresc bafta si sanatate, putere de munca si multe succese. Saru’mana pentru acest dialog sincer si direct, şi, în final, te rog un mesaj pentru iubitorii de muzică…
–În primul rând vreau să-ţi urez o viaţă frumoasă alături de cei dragi, şi să-ţi multumesc pentru grija pe care o porţi muzicii româneşti şi slujitorilor ei.
Iubesc muzica de calitate şi mai ales pe cei care vor să o menţină pe piaţa asta deja saturată de tot felul de inepţii ( şi aici mă refer şi la textele melodiilor).Iar celor care îndrăgesc muzica românească doresc să le transmit toate urările de bine,şi să aibă parte de multe bucurii muzicale. Artiştii sunt oameni sensibili pe care D-zeu i-a înzestrat cu un har special şi de aceea mi-aş dori să aibă mai multă răbdare cu ei. Viitorul se vede bine, am încredere în generaţia tânără.